CtEDO 18.04.2002 Auto

MATTA contre l'ITALIE

RESPONDENT
ITA
HOTĂRÂRE
18.04.2002
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Recevable
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2002
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
MATTA contre l'ITALIE (CtEDO, 2002)
HUDOC · oficial

SECȚIUNEA I PRIVIND RECEVABILITATEA cererii nr. 55674/00 prezentate de Ernesto MATTA împotriva Italiei Curtea Europeană a Drepturilor L'ampe (secțiunea I), care se află la 18 aprilie 2002 într-o cameră compusă din C.L. Rozakis președintele Tulkens Lorenzen Vajić dnii Levits Kovler Zagrebelsky, judecătorii M. E. Fribergh grefier de secțiune Având în vedere cererea sus-menționată depusă la 2 martie 2000, având în vedere observațiile prezentate de guvernul pârât și cele prezentate ca răspuns de solicitant, După ce a deliberat, face următoarea decizie ÎN FAVOARE recurentul este un resortisant italian, născut în 1939 și rezident în Villarbasse (Turin). Acesta este reprezentat în fața Curții de către domnul E. Filipello, avocat în baroul din Torino. Faptele cauzei, așa cum au fost expuse de părți, pot fi rezumate după cum urmează. Reclamantul are un apartament în Torino, pe care l-a închiriat E.M. Printr-o scrisoare recomandată din 25 februarie 1993, reclamantul a informat locatarul cu privire la intenția sa de a pune capăt închirierii la expirarea contractului de închiriere, adică la 31 decembrie 1993, și i-a cerut să elibereze locul înainte de această dată. Printr-un act notificat la 7 mai 1993, reclamantul a repetat avizul de concediu și a solicitat instanței judecătorești din Torino să se prezinte în fața instanței judecătorești din Torino. Prin ordonanța din 19 mai 1993, acesta din urmă a confirmat în mod oficial concediul de închiriere și a decis că locul trebuie eliberat până la 31 decembrie 1994 cel târziu. Această hotărâre a devenit executorie la 19 mai 1993. La data de 27 ianuarie 1995, reclamantul i-a cerut chiriașului să elibereze apartamentul. La 8 martie 1995, el i-a spus că expulzarea va fi executată la 28 martie 1995 prin intermediul unui executor al justiției. Între 28 martie 1995 și 13 septembrie 2000, executorul justiției a condus la opt tentative de expulzare, care au eșuat toate printr-un eșec, la executarea hotărârilor judecătorești care nu permiteau reclamantului să beneficieze de ajutorul forței publice. Invocând art. 6 din Legea nr. 431/98, la 8 iulie 1999, locatarul a solicitat instanței judecătorești să suspende procedura de deportare și a suspendat procedura până la 13 septembrie 2000. La 13 septembrie 2000, reclamantul și-a recuperat apartamentul. (1) din Protocolul nr. 1 la Convenție, reclamantul se plânge că posibilitatea de a-și recupera apartamentul constituie o încălcare a dreptului său de proprietate. Reclamantul se plânge, de asemenea, în temeiul art. 6 alin. (1) din Convenție, de durata de executare a procedurii de expulzare și de negare a dreptului său de acces la o instanță de judecată. Guvernul susține că reclamantul nu a epuizat căile de atac interne. El ar fi omis să sesizeze justiția administrativă pentru a contesta refuzul de a acorda asistență forței publice. Reclamantul denunță lipsa unei căi de atac interne și susține că prefectul nu a luat niciodată o decizie în ceea ce privește refuzul acordării de asistență publică. Curtea reamintește că a respins deja această obiecție în cauza Imobiliar Saffi (hotărârea Imobiliară Saffi c. Italia [GC], nr. 2774/93, §§ 40-42, CEDH 1999-V). Întrucât Curtea nu are motiv să deroge de la concluziile sale anterioare, instanța guvernamentală trebuie, prin urmare, să fie respinsă. Pe fond, guvernul susține că măsurile în cauză țin de un control al utilizării proprietății în scopul legitim de a evita tensiunile sociale și tulburările ordinii publice în cazul în care un număr considerabil de expulzări ar trebui efectuate simultan. Potrivit guvernului, ingerința în dreptul de proprietate al reclamantului nu pare disproporționată și, prin urmare, nu a încălcat art. 1 din Protocolul nr. 1. În ceea ce privește durata procedurilor de expulzare, guvernul susține că întârzierea acordării de asistență publică este justificată de ordinea de prioritate stabilită în funcție de nevoile de securitate publică. În orice caz, guvernul subliniază că, în urma intrării în vigoare a Legii nr. 431 din 9 decembrie 1998, prefectul nu este mai competent să stabilească ordinea de prioritate în executarea expulzărilor. Datele execuțiilor vor trebui stabilite de instanță. Curtea consideră că cererea ridică întrebări complexe de fapt și de drept care nu pot fi soluționate în această etapă a examinării cererii, dar necesită o examinare pe fond. Prin urmare, această parte a cererii nu poate fi declarată în mod vădit nefondată în temeiul articolului 35 alineatul (3) din Convenție. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, declară Cererea admisibilă, toate mijloacele de fond rezervate. Erik Fribergh Christos Rozakis Modulul Președinte

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CtEDO 2001-10-04
0,97
C.T. contre l'ITALIE
DEUXIÈME SECTION DÉCISION SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n° 35428/97 présentée par C.T. contre l’Italie La Cour européenne des Droits de l’Homme (deuxième section), siégeant le 4 octobre 2001 en une chambre composée de MM. C.L. Rozakis,
CtEDO 2002-10-03
0,96
SANTORO contre l'ITALIE
PREMIÈRE SECTION DÉCISION SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n o 67076/01 présentée par Franco SANTORO contre l’Italie La Cour européenne des Droits de l’Homme (première section), siégeant le 3 octobre 2002 en une chambre composée de M. C.L.
CtEDO 2002-05-23
0,96
FEDERICI contre l'ITALIE
PREMIÈRE SECTION DÉCISION FINALE SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n° 62764/00 présentée par Mario FEDERICI contre l’Italie La Cour européenne des Droits de l’Homme (première section), siégeant le 23 mai 2002 en une chambre composée de M. C
CtEDO 2002-10-17
0,96
CESCHEL contre l'ITALIE
PREMIÈRE SECTION DÉCISION Requête n o 60420/00 présentée par Jolena CESCHEL contre l’Italie La Cour européenne des Droits de l’Homme (première section), siégeant le 17 octobre 2002 en une chambre composée de M me F. Tulkens, présidente, M.
CtEDO 2002-02-21
0,96
BOLOGNA contre l'ITALIE
PREMIÈRE SECTION DÉCISION SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n° 53231/99 présentée par Donatella BOLOGNA contre l’Italie La Cour européenne des Droits de l’Homme (première section), siégeant le 21 février 2002 en une chambre composée de M. C
Sursă