CtEDO 21.02.2002 Auto

BOLOGNA contre l'ITALIE

RESPONDENT
ITA
HOTĂRÂRE
21.02.2002
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Recevable
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2002
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro
Citează această cauză
BOLOGNA contre l'ITALIE (CtEDO, 2002)
HUDOC · oficial

SECȚIUNEA I PRIVIND RECEVABILITATEA cererii nr. 53231/99 prezentate de Donatella BOLOGNA împotriva Italiei Curtea Europeană a Drepturilor L Având în vedere cererea menționată mai sus formulată la 30 noiembrie 1999 și înregistrată la 7 decembrie 1999, având în vedere observațiile prezentate de guvernul pârât și cele prezentate ca răspuns de recurentă, După ce a deliberat, emite următoarea decizie. S. Cannada-Bartoli, avocat în baroul din Milano. Faptele cauzei, astfel cum au fost expuse de către părți, pot fi rezumate după cum urmează: reclamanta are un apartament pe care îl închiriase B.L. printr-un act: 22 aprilie 1988, reclamanta a emis un aviz de concediu chiriașului și l-a numit în fața judecătorului din Milano. Printr-o ordonanță din 2 mai 1988, acesta din urmă a confirmat oficial concediul de închiriere și a decis că locul trebuie eliberat cel târziu la 12 mai 1989. Această hotărâre a devenit executorie în aceeași zi. La 9 octombrie 1989, reclamanta a însemnat chiriașului comanda de a elibera apartamentul. La 31 octombrie 1989, Comisia i-a dat un aviz conform căruia expulzarea va fi executată la 24 noiembrie 1989 prin executor judiciar. În perioada 24 noiembrie 1989 - 11 decembrie 2001, executorul judiciar a făcut 45 de încercări de expulzare. Toate aceste încercări au eșuat, legile privind suspendarea executării hotărârilor judecătorești nu au permis recurentei să beneficieze de ajutorul forței publice. La 3 ianuarie 2002, recurenta a informat grefa că următoarea încercare de expulzare prin executor judecătoresc este prevăzută pentru 8 februarie 2002. ÎN URMA reclamantei, în temeiul art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție, că obligația de a-și recupera apartamentul constituie o încălcare a dreptului său de proprietate. Recurenta se plânge, de asemenea, în temeiul articolului 6 alineatul (1) din Convenție, de durata executării procedurii de expulzare. Recurenta subliniază că refuzul de către administrația de a executa ordinul de expulzare emis de judecător a constituit un obstacol în calea puterii magistraturii. Guvernul susține că reclamanta nu a epuizat căile de atac interne; ea ar fi omis să sesizeze justiția administrativă pentru a contesta refuzul acordării de asistență forței publice. Recurenta denunță lipsa unei căi de atac interne și susține că prefectul nu a luat niciodată o decizie privind refuzul acordării de asistență publică. Curtea reamintește că a respins deja această obiecție în cauza Imobiliar Saffi (hotărârea Imobiliară Saffi c. Italia [GC], nr. 2774/93, §§ 40-42, CEDH 1999-V). Întrucât Curtea nu are motiv să deroge de la concluziile sale anterioare, instanța guvernamentală trebuie, prin urmare, să fie respinsă. Pe fond, guvernul susține că măsurile în cauză țin de un control al utilizării proprietății în scopul legitim de a evita tensiunile sociale și tulburările ordinii publice în cazul în care un număr considerabil de expulzări ar trebui efectuate simultan. Potrivit guvernului, ingerința în dreptul de proprietate al recurentei nu pare disproporționată și, prin urmare, nu a încălcat art. 1 din Protocolul nr. 1. În ceea ce privește durata procedurilor de expulzare, guvernul susține că termenul pentru acordarea de asistență publică este justificat de protecția interesului public. În orice caz, guvernul subliniază că, în urma intrării în vigoare a Legii nr. 431 din 9 decembrie 1998, prefectul nu este mai competent să stabilească ordinea de prioritate în executarea expulzărilor. Datele de execuție vor trebui stabilite de instanță. Curtea consideră că cererea ridică întrebări complexe de fapt și de drept care nu pot fi soluționate în această etapă a examinării cererii, dar necesită o examinare pe fond. Prin urmare, această parte a cererii nu poate fi declarată în mod vădit nefondată în temeiul articolului 35 alineatul (3) din Convenție. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, declară Cererea admisibilă, toate mijloacele de fond rezervate. Erik Fribergh Christos Rozakis Modulul Președinte

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CtEDO 2001-10-04
0,96
VENTURI contre l'ITALIE
DEUXIÈME SECTION DÉCISION SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n° 36010/97 présentée par Viviana VENTURI contre l’Italie La Cour européenne des Droits de l’Homme (deuxième section), siégeant le 4 octobre 2001 en une chambre composée de MM. C.L
CtEDO 2001-10-04
0,96
C. s.r.l. contre l'ITALIE
DEUXIÈME SECTION DÉCISION SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n° 36112/97 présentée par C. s.r.l. contre l’Italie La Cour européenne des Droits de l’Homme (deuxième section), siégeant le 4 octobre 2001 en une chambre composée de MM. C.L. Roza
CtEDO 2002-04-18
0,96
MATTA contre l'ITALIE
PREMIÈRE SECTION DÉCISION SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n° 55674/00 présentée par Ernesto MATTA contre l’Italie La Cour européenne des Droits de l’Homme (première section), siégeant le 18 avril 2002 en une chambre composée de M. C.L. Ro
CtEDO 2001-05-22
0,96
CAU contre l'ITALIE
DEUXIÈME SECTION DÉCISION SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n° 34819/97 présentée par Ersilia CAU contre l’Italie La Cour européenne des Droits de l’Homme (deuxième section), siégeant le 22 mai 2001 en une chambre composée de MM. C.L. Rozak
CtEDO 2002-10-17
0,96
RECCHI contre l'ITALIE
PREMIÈRE SECTION DÉCISION SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n o 67796/01 présentée par Filippo Maria RECCHI contre l’Italie La Cour européenne des Droits de l’Homme (première section), siégeant le 17 octobre 2002 en une chambre composée de
Sursă