AFFAIRE SCUDERI ANGELO CONTRE L'ITALIE

Rezoluția ResDH(2000)147 privind hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din 8 februarie 2000 (definită la 29 iunie 2000) în cauza Scuderi Angelo împotriva Italiei (adoptată de Comitetul miniștrilor la 18 decembrie 2000, în cadrul reuniunii 732 a delegaților miniștrilor) Comitetul miniștrilor, în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenția de salvgardare a drepturilor omului și a libertăților fundamentale, astfel cum a fost modificată prin Protocolul nr. 11 (denumită în continuare "Convenția") Având în vedere hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului pronunțată la 8 februarie 2000 în cauza Scuderi Angelo și transmisă definitiv Comitetului miniștrilor în temeiul articolului 46 din Convenție Reamintind că hotărârea Curții a devenit definitivă la 29 iunie 2000, în măsura în care, la acea dată, guvernul statului pârât a fost informat cu privire la respingerea cererii de trimitere în fața Marii Camere Reamintind că la originea acestei cauze se află o cerere (nr. 41822/98) adresată împotriva Italiei, introdusă în fața Comisiei Europene pentru Drepturile Omului la 8 februarie 1997 în temeiul art. 25 din Convenția care nu a fost modificată, de către dl. Angelo Scuderi, resortisant italian, și Curtea, sesizată cu privire la această cauză în temeiul articolului 5 alineatul (2) din Protocolul nr. 11, a declarat admisibil faptul că cauza privind durata excesivă a unei proceduri privind drepturile și obligațiile cu caracter civil intentată de reclamant în fața Curții de Conturi Reamintind că reclamantul a decedat în cursul procedurii și că moștenitorii săi, Antonina Sinatra, domnul Salvatore Antonio Scuderi și domnul Giuseppe Alfio Scuderi, și-au exprimat dorința de a continua procedura, considerând că, în Hotărârea sa din 8 februarie 2000, Curtea, în unanimitate a declarat că a existat o încălcare a articolului 6 alineatul (1) din convenție a declarat că guvernul statului pârât trebuie să plătească fiecărui moștenitor al reclamantului, în termen de trei luni, 20 000 000 de lire italiene pentru prejudiciul moral și 102 950 de lire italiene pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată și că aceste sume ar trebui să majoreze cu 2,5 % interesul simplu al reclamantului, începând cu expirarea termenului respectiv și până la data de plată a respins cererea de satisfacție echitabilă pentru surplus, având în vedere normele adoptate de Comitetul miniștrilor privind aplicarea art. 54 din Convenție, care, în imediata instanță, se aplică prin analogie cazurilor reglementate de art. 46 alin. Întrucât a invitat guvernul statului pârât să informeze în legătură cu măsurile luate ca urmare a hotărârii din 8 februarie 2000, având în vedere obligația pe care o are Õ Italia de a se conforma în conformitate cu art. 46 alin. (1) din Convenție Întrucât, la examinarea acestei cauze de către Comitetul miniștrilor, guvernul statului pârât a indicat că hotărârea Curții a fost transmisă autorităților direct în cauză și că, în termenul stabilit, la 14 septembrie 2000, statul în cauză a plătit moștenitorilor reclamantului sumele prevăzute în hotărârea din 8 februarie 2000, Declar că, după ce a luat cunoștință de informațiile furnizate de guvernul Italiei, acesta și-a îndeplinit atribuțiile în temeiul articolului 46 alineatul (2) din convenție în prezenta cauză.

Résolution ResDH(2000)147

relative à l’arrêt de la Cour européenne des Droits de l’Homme

du 8 février 2000 (définitif le 29 juin 2000)

dans l’affaire Scuderi Angelo contre l’Italie

(adoptée par le Comité des Ministres le 18 décembre 2000,

lors de la 732

e

réunion des Délégués des Ministres)

Le Comité des Ministres, en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention de sauvegarde des Droits de l’Homme et des Libertés fondamentales telle qu’amendée par le Protocole n° 11 (ci-après dénommée «la Convention»),

Vu l’arrêt de la Cour européenne des Droits de l’Homme rendu le 8 février 2000 dans l’affaire Scuderi Angelo et transmis une fois définitif au Comité des Ministres en vertu de l’article 46 de la Convention

;

Rappelant que l’arrêt de la Cour est devenu définitif au 29 juin 2000 dans la mesure où, à cette date, le Gouvernement de l’Etat défendeur a été informé du rejet de la demande de renvoi devant la Grande Chambre

;

Rappelant qu’à l’origine de cette affaire se trouve une requête (n° 41822/98) dirigée contre l’Italie, introduite devant la Commission européenne des Droits de l’Homme le 8 février 1997 en vertu de l’article 25 de la Convention non amendée, par M.

Angelo Scuderi, ressortissant italien, et que la Cour, saisie de cette affaire en vertu de l’article 5, paragraphe 2, du Protocole n° 11, a déclaré recevable le grief relatif à la durée excessive d’une procédure concernant des droits et obligations de caractère civil intentée par le requérant devant la Cour des Comptes

;

Rappelant que le requérant est décédé en cours de procédure et que ses héritiers, M

me

Antonina

Sinatra, M. Salvatore Antonio Scuderi et M. Giuseppe Alfio Scuderi, ont exprimé le souhait de poursuivre la procédure

;

Considérant que dans son arrêt du 8 février 2000 la Cour, à l’unanimité

:

-

a dit qu’il y avait eu violation de l’article 6, paragraphe 1, de la Convention

;

-

a dit que le Gouvernement de l’Etat défendeur devait verser à chaque héritier du requérant, dans les trois mois, 20

000

000 de lires italiennes au titre du préjudice moral et 102 950 lires italiennes au titre des frais et dépens et que ces montants seraient à majorer d’un intérêt simple de 2,5 % l’an à compter de l’expiration dudit délai et jusqu’au versement

;

-

a rejeté la demande de satisfaction équitable pour le surplus

;

Vu les Règles adoptées par le Comité des Ministres relatives à l’application de l’ancien article 54 de la Convention, règles qui, dans l’immédiat, s’appliquent par analogie aux affaires relevant de l’article

46, paragraphe 2, de la Convention telle qu’amendée par le Protocole n° 11

;

Ayant invité le Gouvernement de l’Etat défendeur à l’informer des mesures prises à la suite de l’arrêt du 8 février 2000, eu égard à l’obligation qu’a l’Italie de s’y conformer selon l’article 46, paragraphe

1, de la Convention

;

Considérant que, lors de l’examen de cette affaire par le Comité des Ministres, le Gouvernement de l’Etat défendeur a indiqué que l’arrêt de la Cour avait été transmis aux autorités directement concernées

;

S’étant assuré que le 14 septembre 2000, dans le délai imparti, le Gouvernement de l’Etat défendeur a versé aux héritiers du requérant les sommes prévues dans l’arrêt du 8 février 2000,

Déclare, après avoir pris connaissance des informations fournies par le Gouvernement de l’Italie, qu’il a rempli ses fonctions en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention dans la présente affaire.