CASE OF SCUDERI ANGELO AGAINST ITALY

Rezoluția ResDH(2000)147 privind hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din 8 februarie 2000 (finală la 29 iunie 2000) în cazul Scuderi Angelo împotriva Italiei (aprobată de Comitetul de Miniștri la 18 decembrie 2000 la ședința 732 a Deputaților Miniștri) Comitetul de miniștri, în conformitate cu art. 46 alineatul (2) din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale, astfel cum a fost modificat prin Protocolul nr. 11 (denumit în continuare „Convenția”), având în vedere hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului în cauza Scuderi Angelo pronunțată la 8 februarie 2000 și transmisă Comitetului de Miniștri după ce a devenit finală în temeiul articolului 46 din convenție; Amintind că hotărârea Curții a devenit finală la 29 iunie 2000, deoarece, la această dată, Guvernul Statului pârât a fost informat că cererea de reexaminare înainte de a fi respinsă Marea Camera; reamintind că cazul a fost originat într-o cerere (nr. 41822/98) împotriva Italiei, depusă la 8 februarie 1997 la Comisia Europeană a Drepturilor Omului în conformitate cu art. 25 din Convenția neamendată de dl Angelo Scuderi, un național italian, și că Curtea, deținută din cauza în temeiul articolului 5 alineatul (2) din Protocolul nr. 11 a declarat admisibilă plângerea prelungirii excesive a anumitor proceduri privind drepturile și obligațiile civile aduse de reclamant în fața Curții de Audit; reamintind că reclamantul a murit în cursul procedurii și că moștenitorii săi, dna Antonina Sinatra, dl Salvatore Antonio Scuderi și dl Giuseppe Alfio Scuderi, au exprimat dorința de a continua procedura; întrucât, în hotărârea sa din 8 februarie 2000, Curtea a considerat în unanimitate că a existat o încălcare a art. 6 alin. (1) din Convenție; a afirmat că Guvernul Statului pârât trebuie să plătească fiecare dintre moștenitorii reclamantului, în termen de trei luni, 20 000 000 de lire italiene în ceea ce privește prejudiciile morale și 102 950 lire italiene în ceea ce privește costurile și cheltuielile, iar dobânzile simple la o rată anuală de 2,5 % vor fi plătite pe sumele respective de la expirarea celor trei luni de mai sus până la decontare; au respins restul cererii pentru o justă satisfacție; având în vedere normele adoptate de Comitetul de miniștri privind aplicarea articolului 54 precedent din convenție, care sunt, deocamdată, aplicabile prin analogie la cazurile prevăzute la art. 46 alineatul (2) din convenție, astfel cum a fost modificat prin Protocolul nr. 11; având în vedere obligația Italiei în temeiul articolului 46 alineatul (1) din Convenție de a respecta aceasta, întrucât în timpul examinării cazului de către Comitetul de Miniștri, Guvernul Statului pârât a indicat că hotărârea Curții a fost transmisă autorităților în cauză; Având în vedere că, la 14 septembrie 2000, în termenul stabilit, Guvernul Statului pârât a plătit moștenitorilor reclamantului suma prevăzută în hotărârea din 8 februarie 2000, Declarații, după ce a luat act de informațiile furnizate de Guvernul Italiei, că și-a exercitat funcțiile în temeiul articolului 46 alineatul (2) din convenție în acest caz.

Resolution ResDH(2000)147

concerning the judgment of the European Court of Human Rights

of 8 February 2000 (final on 29 June 2000)

in the case of Scuderi Angelo against Italy

(Adopted by the Committee of Ministers on 18 December 2000

at the 732

nd

meeting of the Ministers’ Deputies)

The Committee of Ministers, under the terms of Article 46, paragraph 2, of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms, as amended by Protocol No. 11 (hereinafter referred to as “the Convention”),

Having regard to the judgment of the European Court of Human Rights in the Scuderi Angelo case delivered on 8 February 2000 and transmitted to the Committee of Ministers once it had become final under Article 46 of the Convention;

Recalling that the judgment of the Court became final on 29 June 2000 since, at this date, the Government of the respondent State was informed that the request for a re-hearing before the Grand Chamber had been dismissed;

Recalling that the case originated in an application (No. 41822/98) against Italy, lodged with the European Commission of Human Rights on 8 February 1997 under Article 25 of the unamended Convention by Mr Angelo Scuderi, an Italian national, and that the Court, seized of the case under Article 5, paragraph 2, of Protocol No. 11, declared admissible the complaint of the excessive length of certain proceedings concerning civil rights and obligations brought by the applicant before the Court of Audit;

Recalling that the applicant died in the course of the proceedings and that his heirs, Ms

Antonina

Sinatra, Mr Salvatore Antonio Scuderi and Mr Giuseppe Alfio Scuderi, have expressed the wish to continue the proceedings;

Whereas in its judgment of 8 February 2000 the Court unanimously:

-

held that there had been a violation of Article 6, paragraph 1, of the Convention;

-

held that the Government of the respondent State was to pay each of the applicant’s heirs, within three months, 20

000

000 Italian lire in respect of non-pecuniary damage and 102 950 Italian lire in respect of costs and expenses, and that simple interest at an annual rate of 2.5 % would be payable on those sums from the expiry of the above-mentioned three months until settlement;

-

dismissed the remainder of the claim for just satisfaction;

Having regard to the Rules adopted by the Committee of Ministers concerning the application of previous Article

54 of the Convention which are, for the time being, applicable by analogy to cases under Article

46, paragraph 2, of the Convention as amended by Protocol No. 11;

Having invited the Government of the respondent State to inform it of the measures which had been taken in consequence of the judgment of 8 February 2000, having regard to Italy’s obligation under Article

46, paragraph 1, of the Convention to abide by it;

Whereas during the examination of the case by the Committee of Ministers, the Government of the respondent State indicated that the Court’s judgment had been sent out to the authorities directly concerned;

Having satisfied itself that on 14 September 2000, within the time-limit set, the Government of the respondent State had paid the applicant’s heirs the sum provided for in the judgment of 8 February 2000,

Declares, after having taken note of the information supplied by the Government of Italy, that it has exercised its functions under Article 46, paragraph 2, of the Convention in this case.