C. împotriva Italiei

Rezoluția ResDH(2000)130 privind hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din 5 aprilie 2000 în cauza C. împotriva Italiei (adoptată de Comitetul de Miniștri la 2 octombrie 2000, în cadrul celei de a 721-a ședințe a delegaților miniștrilor) Comitetul miniștrilor, în temeiul articolului 46, alin. (2) din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, astfel cum a fost modificată prin Protocolul nr. 11 (denumită în continuare "Convenția") și având în vedere hotărârea definitivă a Curții Europene a Drepturilor Omului pronunțată la 5 aprilie 2000 în cauza C. și transmisă la aceeași dată Comitetului miniștrilor în temeiul art. 46 din Convenție Reamintind că, la originea acestei cauze, se află o cerere (nr. 41824/98), formulată împotriva Italiei, introdusă în fața Comisiei Europene pentru Drepturile Omului la 11 aprilie 1997 în temeiul fostului articol 25 din Convenție, de către M. F. C., resortisant italian, și că Curtea, sesizată cu cauza în temeiul articolului 5 alineatul (2) din Protocolul nr. 11, a declarat admisibilă cauza privind durata excesivă a unei proceduri privind drepturile și obligațiile cu caracter civil în fața Curții de Conturi întrucât, în hotărârea sa din 5 aprilie 2000, Curtea, care a luat act de un regulament amiabil la care au ajuns guvernul statului pârât și reclamanta,

și având certitudinea că regulamentul se baza pe respectarea drepturilor omului, astfel cum este definit în convenție sau în protocoalele sale, a decis în unanimitate să o șteargă din rol și a luat act de angajamentul părților de a nu solicita trimiterea cauzei în fața Marii Camere; În conformitate cu prevederile regulamentului amiabil, s-a convenit că guvernul Italiei va plăti recurentei, în termen de trei luni, suma de 5 000 000 de lire italiene pentru daune morale Reamintind că art. 44 alineatul (2) din Regulamentul de procedură prevede că radierea rolului duce la o hotărâre care, după încheierea acesteia, este comunicată de către președinte Comitetului miniștrilor pentru a-i permite să monitorizeze, în conformitate cu art. 46 alineatul (2) din convenție, executarea angajamentelor cărora le-a putut fi subordonată retragerea sau soluționarea litigiului Având în vedere normele adoptate de Comitetul miniștrilor privind punerea în aplicare a fostului articol 54, care se aplică prin analogie cazurilor care i-au fost transmise în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenție; În conformitate cu art. 46 alineatul (2) din Regulamentul de procedură al Curții a Uniunii Europene, Curtea a Uniunii Europene (denumită în continuare "Comisia"),

în conformitate cu art. 46 alineatul (2) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (denumit în continuare "Tratatul Curții a Uniunii Europene"), a emis un aviz în conformitate cu art. 46 alineatul (2) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (denumit în continuare "Tratatul Curții a Uniunii Europene"), în conformitate cu art. 46 alineatul (2) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (denumit în continuare "Tratatul Curții a Uniunii Europene"), în conformitate cu art. 46 alineatul (2) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (denumit în continuare "Tratatul Curții a Uniunii Europene"), și cu art. 46 alineatul (2) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (denumit în continuare "Trata de Justiție a Uniunii Europene"). Convenția în acest caz.

Résolution ResDH(2000)130 relative à l’arrêt de la Cour européenne des Droits de l’Homme du 5 avril 2000 dans l’affaire C. contre l’Italie (adoptée par le Comité des Ministres le 2 octobre 2000, lors de la 721 e réunion des Délégués des Ministres) Le Comité des Ministres, en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention de sauvegarde des Droits de l’Homme et des Libertés fondamentales telle qu’amendée par le Protocole n° 11 (ci-après dénommée «la Convention»), Vu l’arrêt définitif de la Cour européenne des Droits de l’Homme rendu le 5 avril 2000 dans l’affaire C. et transmis à la même date au Comité des Ministres en vertu de l’article 46 de la Convention ; Rappelant qu’à l’origine de cette affaire se trouve une requête (n° 41824/98) dirigée contre l’Italie, introduite devant la Commission européenne des Droits de l’Homme le 11 avril 1997 en vertu de l’ancien article 25 de la Convention, par M me F. C., ressortissante italienne, et que la Cour, saisie de l’affaire en vertu de l'article 5, paragraphe 2, du Protocole n° 11, a déclaré recevable le grief concernant la durée excessive d’une procédure portant sur des droits et obligations de caractère civil devant la Cour des Comptes ; Considérant que dans son arrêt du 5 avril 2000 la Cour, ayant pris acte d’un règlement amiable auquel avaient abouti le Gouvernement de l’Etat défendeur et la requérante,

et s’étant assuré que le règlement était basé sur le respect des droits de l’homme tel que défini dans la Convention ou ses Protocoles, a décidé, à l’unanimité, de la rayer du rôle et a pris note de l’engagement des parties de ne pas demander le renvoi de l’affaire devant la Grande Chambre ; Considérant qu’aux termes du règlement amiable, il a été convenu que le Gouvernement de l’Italie verserait à la requérante, dans les trois mois, la somme de 5 000 000 de lires italiennes au titre du dommage moral ; Rappelant que l’article 44, paragraphe 2, du Règlement de la Cour prévoit que la radiation du rôle donne lieu à un arrêt qui, une fois final, est communiqué par le Président au Comité des Ministres pour lui permettre de surveiller, conformément à l’article 46, paragraphe 2, de la Convention, l’exécution des engagements auxquels ont pu être subordonnés le désistement ou la solution du litige ; Vu les Règles adoptées par le Comité des Ministres relatives à l’application de l’ancien article 54 qui dans l’immédiat s’appliquent par analogie aux affaires lui ayant été transmis en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention ; S’étant assuré que le 9 juin 2000, dans le délai prévu par les termes du règlement amiable, le Gouvernement de l’Etat défendeur a versé à la requérante la somme prévue par le règlement amiable, Déclare,

après avoir pris connaissance des informations fournies par le Gouvernement de l’Italie, qu’il a rempli ses fonctions en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention dans la présente affaire.