AFFAIRE SAHLI c. BELGIQUE

RESPONDENT

BEL

HOTĂRÂRE

09.01.2001

Pe scurt

Instanță: CtEDO
Concluzie: Radiation du rôle (règlement amiable)

RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2001
DESCARCĂ: PDF · DOCX

Citează această cauză

AFFAIRE SAHLI c. BELGIQUE (CtEDO, 2001)

HUDOC · oficial

SECȚIUNEA A TREIA CAUZA SAHLI c. BELGIA Cerere nr. 38707/97) HOTĂRÂREA (Radiation mai întâi) STRASBURG 9 ianuarie 2001 În la . Caz Sahli c. Belgia Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a treia), care se află într-o cameră compusă din domnii J.-P. Costa Președinte Loucaide Kūris Tulkens Jungwiert Sir Nicolas Bratza H.S. Greve judecători Dolle graffière de secțiune După ce s-a pronunțat în camera Consiliului la 12 decembrie 2000, acesta a fost adoptat la această dată de procedură la data inițială a cauzei (nr. 38707/97) împotriva Belgiei și al cărui resortisant al Algerian, dl Mohamed Sahli (attenționarul) a sesizat Comisia Europeană pentru Drepturile Omului ( La 23 octombrie 1997, în temeiul fostului articol 25 din Convenția de salvgardare a drepturilor omului și a libertăților fundamentale (inclusiv Convenția privind drepturile omului). Reclamantul este reprezentat de dl Claire Nimal, avocată în baroul Bruxelles-ului. Guvernul belgian (atmosfera) este reprezentat de agentul său, dl C. Debruulle, director de administrație la Ministerul Justiției. Invocând articolele 3 și 8 din Convenție, reclamantul se plângea de măsura în care a fost pronunțată împotriva sa la 21 octombrie 1994. La 21 octombrie 1998, Comisia (Camera a doua) a decis să aducă cererea la cunoștința guvernului, invitând la prezentarea în scris a observațiilor privind admisibilitatea și temeinicia sa. Ca urmare a intrării în vigoare a Protocolului nr. 11, la 1 noiembrie 1998, examinarea cauzei a fost încredințată, în temeiul articolului 5 alineatul (2) din protocolul menționat, noii Curți. În conformitate cu art. 52 alineatul (1) din Regulamentul de procedură al Curții, președintele Curții a atribuit cauza celei de-a treia secțiuni. Guvernul și-a prezentat observațiile la 11 martie 1999, iar reclamantul a răspuns la aceasta în iunie 1999. La 23 noiembrie 1999, Curtea a declarat cererea admisibilă. La 30 noiembrie 1999, graffière de secțiune s.c. este pusă la dispoziția părților în vederea ajungerii la o soluționare confidențială a cauzei în sensul art. 38 alin. (1) lit. (b) din Convenție. După un schimb de corespondență, guvernul și consiliul reclamantului au trimis, la 28 august și, respectiv, 15 septembrie 2000, declarații formale de acceptare a unui regulament confidențial al cauzei. LA 19 aprilie 1966, reclamantul, în vârstă de trei ani și respectiv șapte luni, a ajuns în Belgia în cadrul reîntregirii familiei. De atunci, cu excepția unei perioade de aproape doi ani în Algeria (februarie 1984-ianuarie 1986), el a locuit acolo întotdeauna cu părinții și cei trei frați ai săi, dintre care doi dețin naționalitatea belgiană. Tatăl reclamantului a murit în Belgia în 1970. Reclamantul are un permis de stabilire. 10. Din 1979, înainte de vârsta majorității penale, reclamantul a făcut obiectul unor măsuri luate de instanța tineretului din Bruxelles. Ulterior, a comis mai multe condamnări, fapt care a justificat luarea împotriva sa la 20 februarie 1987 a unui prim ordin de expulzare cu o perioadă de probă de doi ani. 11. După întoarcerea sa din Algeria, noi condamnări au justificat luarea unui al doilea decret regal de rejudecare la 21 octombrie 1994. Împotriva acestei măsuri notificate la 3 august 1995, reclamantul a introdus două acțiuni în fața Consiliului de Stat, la o suspendare a executării la Invocând art. 8 din Convenție, el a susținut că actul atacat îi afecta viața de familie și privată și a susținut, printre altele, că starea sa de sănătate psihiatrică era atât de gravă încât se afla în situația de a trăi singur, mai ales într-o țară străină în care nu avea nici un reper. 12. Printr-o hotărâre din 31 august 1995, Consiliul de Stat a impus suspendarea provizorie a executării hotărârii din 24 aprilie 1997. Prin hotărârea din 24 aprilie 1997, Consiliul a respins cererea în anulare a hotărârii în cauză. ê 13. La 28 august 2000, Curtea a primit următoarea declarație din partea guvernului în vederea soluționării în scris a cauzei în cauză a lui M. Mohamed SAHLI împotriva Belgiei, formulată prin cerere cu numărul (...) 38707/97, guvernul belgian propune retragerea deciziei incriminate (declarată în mod direct la data de 21 octombrie 1994) privind reclamantul în termen de 3 luni de la data notificării deciziei Curții în temeiul articolului 38 din Convenția europeană a drepturilor omului. Ca urmare a retragerii deciziei incriminate, domnului SAHLI i se va elibera un titlu de stabilire (fie o carte de identitate din străinătate) cu o perioadă de valabilitate de 5 ani care poate fi prelungită automat. Pe de altă parte, această ofertă nu implică, în cadrul Belgiei, nici o recunoaștere a încălcării dispozițiilor Convenției Europene a Drepturilor Omului. În plus, reclamantul acceptă, în schimb, să retragă cererea depusă la Strasbourg și să renunțe la orice acțiune ulterioară împotriva guvernului belgian în ceea ce privește același obiect pe lângă o altă instanță națională sau internațională. În plus, atât reclamantul, cât și guvernul belgian se angajează să nu solicite trimiterea cauzei în fața Marii Camere 14. La 22 septembrie 2000, Curtea a primit declarația semnată de reprezentantul reclamantului. Reclamantul M Mohamed SAHLI este de acord cu propunerea de soluționare amiabilă din 28 august 2000 făcută de guvernul belgian. Curtea ia act de regulamentul amiabil la care au ajuns părțile (art. 39 din Convenție). Curtea este asigurată că regulamentul menționat anterior se referă la respectarea drepturilor omului, așa cum le recunosc Convenția sau protocoalele sale (articolele fine din Convenție și 3 din Regulamentul de procedură). , să șteargă cauza din rolul Lund act de angajamentul părților de a nu solicita trimiterea cauzei la Marea Cameră. Făcut în franceză și apoi comunicat în scris la 9 ianuarie 2001 în conformitate cu art. 77 § 2 și 3 din Regulamentul Curții. Dolle J.-P. Costa Prezidențial