CtEDO 24.04.2003 Auto

AFFAIRE WILLEKENS c. BELGIQUE

RESPONDENT
BEL
HOTĂRÂRE
24.04.2003
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Violation de l'art. 6-1
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2003
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
AFFAIRE WILLEKENS c. BELGIQUE (CtEDO, 2003)
HUDOC · oficial

SECȚIUNEA I CAUZA WILLEKENS c. BELGIA (solicitarea nr. 50859/99) HOTĂRÂREA STRASBURG 24 aprilie 2003 DEFINITIVF 24/07/2003 Această hotărâre va deveni definitivă în condițiile definite la art. 44 alin. (2) din Convenție. El poate fi supus unor modificări de formă. În cauza Willekens c. Belgia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea întâi), care se află într-o cameră compusă din C.L. Rozakis președintele Tulkens Bonello Levits Botosarova Kovler Steiner judecători și al dlui N ielsen grefier adjunct al secțiunii După ce a intenționat în camera Consiliului la 3 aprilie 2003, se pronunță la hotărâre, adoptat la această dată procedural La originea cauzei se găsește o cerere (n 50859/99) îndreptată împotriva Regatului Belgiei și al cărei resortisant al acestui stat, M Jeannine Willekens ( reclamanta a sesizat Curtea la 2 septembrie 1999 în temeiul articolului 34 din Convenia de salvgardare a drepturilor de la Õ â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â (art. 52 alineatul (2)) este reprezentat de agentul său, Claude Debruulle, director general la Ministerul Justiției. Invocând art. 6 din Convenție, reclamanta susținea că durata procedurii civile la care a fost parte a avut o durată excesivă. Cererea a fost atribuită celei de-a treia secțiuni a Curții (art. 52 alineatul (1)). 1 din regulament. În cadrul acesteia, camera însărcinată cu examinarea cauzei (art. 27 alineatul (1) din Convenție) a fost constituită în conformitate cu art. 26 alineatul (1) din regulament. Prin decizia din 3 mai 2001, Curtea a declarat cererea admisibilă. noiembrie 2001, Curtea a modificat componența secțiunilor sale [art. 25 alineatul (1) din Regulamentul de procedură]. Această cerere a fost atribuită primei secțiuni astfel modificată [art. 52 alineatul (1) ]. 1 din regulament) și nici o cerere de satisfacție echitabilă (art. 60 din Regulamentul de procedură). Guvernul a anunțat că nu intenționa să depună o declarație suplimentară. Prin procesul-verbal de înjumătățire voluntară din 17 septembrie 1981, cauza a fost introdusă în fața Tribunalului de Primă Instanță din Bruxelles. Recurenta, în calitate de reprezentant legal al fiicei sale minore, a continuat repararea prejudiciului suferit de fiica sa, născută în 1969, din cauza accidentului cu care a fost victima la data de 17 noiembrie 1979. Ea a solicitat o sumă de 604 423 franci belgieni (BEF), adică 14 983,25 euro (EUR). Copilul ar fi decedat la 18 august 1985 de o boală străină la accident. Între timp, ultimele concluzii au fost depuse în iulie 1983. Prin hotărârea din 21 septembrie 1983, Tribunalul a pus un sfert din responsabilitatea pentru accidentul suferit de fiica reclamantei și a desemnat un expert pentru evaluarea daunelor suferite. La 5 ianuarie 1984, recurenta a răspuns la apelul din 5 ianuarie 1984. 10. Prin hotărârea din 16 septembrie 1986, Curtea de Apel din Bruxelles a reformulat judecata și a pus răspunderea pentru accidentul suferit de întreprinderea de asigurări a viitorului familiei. Prin urmare, hotărârea atacată a fost anulată, cu excepția desemnării unui expert. După depunerea raportului de expertiză la 7 aprilie 1989, părțile nu au putut să acorde reclamantului valoarea daunelor și au schimbat concluziile scrise după expertiză. La 21 mai 1992, acestea au solicitat stabilirea unei date a pledoariilor în fața Tribunalului de Primă Instanță din Bruxelles. 12. Cauza a fost stabilită la tribunalul din 28 decembrie 1993. Din cauza unui magistrat la această audiere, cauza a fost predată la 9 La 29 aprilie 1994, părțile au prezentat o nouă cerere de fixare. La 20 septembrie 1996, tribunalul a inițiat audierea și printr-o hotărâre din 18 noiembrie 1996, a declarat acțiunea recurentei parțial întemeiată. 13. La 6 ianuarie 1997, reclamanta a solicitat această decizie. La la que la que de que la que la que la que la que la que la que la que la que déciément din 14 februarie 1997, cauza a fost retrimisă la rol. 14. Societatea de asigurări și-a prezentat concluziile la 27 martie 1997 și reclamanta a răspuns la aceasta la 28 mai 1997. Printr-o scrisoare din 25 septembrie 1997, grefa instanței de recurs de la Bruxelles a răspuns, referindu-se la o scrisoare-tip semnată de primul președinte al instanței de apel, că se confruntă de mult timp cu probleme de cadru importante (locuri vacante, misiuni speciale). (...) Prin urmare, este necesar să se închidă (provizoriu) mai multe camere și să se revizuiască organizarea altor camere. 16. Ca răspuns la o nouă cerere de fixare a părții pârâte, grefa a răspuns la 8 aprilie 1998 prin intermediul unei scrisori-tip pe care o aveam în continuare nu era încă posibilă stabilirea în culpă, dat fiind că camerele create prin legea din 9 iulie 1997 nu funcționau încă din cauza întârzierii în numirea membrilor supleanți. 17. Prin scrisoarea din 30 iunie 2000, Tribunalul a fost stabilit la 25 octombrie 2000. Întrucât cadrul magistraților supleanți a fost incomplet, această ședință a fost decomandată și stabilită la 10 ianuarie 2001. Prin hotărârea din 28 martie 2001, instanța de apel a dat dreptul reclamațiilor recurentei și maiorul de interese compensatorii. Recurenta susține că durata procedurii a încălcat principiul termenului rezonabil, astfel cum se prevede la art. 6 alineatul (1) din convenție, astfel cum a fost formulat Orice persoană are dreptul la audierea cauzei sale (...) într-un termen rezonabil, de către o instanță (...), care va decide (...) contestațiile privind drepturile și obligațiile sale cu caracter civil (...) Potrivit recurentei, în cazul în care cauza ar fi fost simplă și miza sa financiară ar fi fost limitată, în valoare de 14 983,25 EUR, aceasta ar fi avut o importanță reală pentru ea, în măsura în care aceasta se referă la despăgubirea prejudiciilor suferite de copilul său, care a decedat în 1985. În plus, guvernul belgian s-ar fi abținut de la a lua măsurile care ar ajuta în mod eficient la rezolvarea problemei. Această măsură ar consta în numirea unor magistrați competenți, dar unilingvi, chemați să cunoască numai afaceri ale limbii lor, condiția bilingvismului care apare în mod nejustificat, astfel încât nu s-ar găsi candidați suficienți în număr corespunzător, și din moment ce instanțele nu ar trebui să se ocupe de afaceri în ambele limbi. 19. Guvernul consideră că cauza inițială prezenta o anumită complexitate, dat fiind că a fost desemnat un expert pentru a evalua prejudiciul suferit de copilul reclamantei. În plus, reclamanta nu ar fi demonstrat importanța a ceea ce se întâmplă în cazul în care acțiunea în cauză vizează obținerea unei compensații pur pecuniare. Cu toate acestea, guvernul ar fi luat mai multe măsuri pentru a remedia problema. Perioada care trebuie luată în considerare 20. Perioada care urmează să fie luată în considerare a început la 17 septembrie 1981 și s-a încheiat cu arestarea instanței de apel din 28 martie 2001 21. Prin urmare, aceasta a durat mai mult de 19 ani și șase luni. Caracterul rezonabil al procedurii 22. Caracterul rezonabil al duratei unei proceduri în care se soluționează cauza și având în vedere criteriile consacrate de jurisprudența Curții, în special complexitatea cauzei, comportamentul recurentului și cel al autorităților competente, precum și dreptul la litigiul în care se soluționează litigiul (a se vedea, printre altele, Comingersoll c. Portugalia [GC], n 35382/97, § 19, CEDO 2000-IV, Frydlender c. Franța [GC], nr. 30979/96, § 43, CEDO 2000-VII. 23. Curtea consideră că cauza nu prezenta o complexitate deosebită. În ceea ce privește comportamentul recurentei, nu reiese din dosar că aceasta a provocat întârzieri semnificative. 24. Pe de altă parte, în ceea ce privește comportamentul autorităților judiciare, Curtea constată, în special, că au trecut mai mult de patru ani între cererea de fixare a instanței de primă instanță depusă la 21 mai 1992 (punctul 11 de mai sus) și desfășurarea acesteia la 20 septembrie 1996 (punctul 12 de mai sus). Pe de altă parte, un alt termen de inactivitate mai mare de trei ani și șase luni de la data de 4 iulie 1997, data cererii comune de fixare a landului (punctul 14 de mai sus) și data de 10 ianuarie 2001, data landului (punctul 17 de mai sus). Guvernul nu a furnizat nicio explicație relevantă a acestor termene. Jurisprudența constantă este aceea că, în ceea ce privește caracterul cronic al rolului unei instanțe judecătorești, nu constituie o explicație valabilă (a se vedea hotărârea Probstmeier c. Germania din 1 iulie 1997, Rec., 1997-IV, p. 1138, § 64). Într-adevăr, la art. 6 § 1 obligă statele contractante să își organizeze sistemul judiciar astfel încât instanțele să poată îndeplini fiecare dintre cerințele sale, în special cea a termenului rezonabil (a se vedea Hotărârea Portington c. Grecia din 23 septembrie 1998, Rec., 1998-VI, p. 2633, § 33.3 Având în vedere comportamentul autorităților competente și având în vedere circumstanțele din speță, Curtea consideră că nu se poate considera că o durată globală de peste nouăsprezece ani și șase luni pentru o procedură care a fost încheiată în apel. 25. Curtea concluzionează că cauza recurentei nu a fost ascultată într-un termen rezonabil. Prin urmare, a avut loc o încălcare a articolului 6 alineatul (1) din Convenție. II. PRIVIND LIMITAREA ARTICOLULUI 41 DIN CONVENȚIA 26. În temeiul articolului 41 din Convenție, În cazul în care Curtea declară că a avut loc o încălcare a convenției sau a protocoalelor sale și dacă dreptul intern al Înaltei părți contractante nu permite să se desprindă de faptul că: imprejmuiește pe deplin consecințele acestei încălcări, Curtea acordă părții pârâte, dacă este cazul, o satisfacție echitabilă 27. Recurenta nu a prezentat nicio cerere de satisfacție echitabilă după decizia privind admisibilitatea, deși, în scrisoarea care i-a fost adresată la 11 mai 2001, atenția sa a fost atrasă asupra articolului 60 din Regulamentul de procedură al Curții, care prevede că orice cerere de satisfacție echitabilă în temeiul articolului 41 din convenție trebuie prezentată în observațiile scrise privind fondul. Prin urmare, având în vedere lipsa unui răspuns în termenele stabilite în scrisoarea care însoțește decizia privind admisibilitatea, Curtea consideră că nu este necesar să se dea o sumă în temeiul articolului 41 din convenție. 24 aprilie 2003 în temeiul articolului 77 alineatul (2) și al articolului 3 din Regulamentul de procedură. Søren Nielsen Christos Rozakis Grefier Adjunct Președinte

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CtEDO 2003-12-04
0,97
AFFAIRE OLBREGTS c. BELGIQUE
PREMIÈRE SECTION AFFAIRE OLBREGTS c. BELGIQUE (Requête n o 50853/99) ARRÊT STRASBOURG 4 décembre 2003 DÉFINITIF 04/03/2004 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l'article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des ret
CtEDO 2003-04-24
0,97
AFFAIRE GILLET c. BELGIQUE
PREMIÈRE SECTION AFFAIRE GILLET c. BELGIQUE (Requête n o 52229/99) ARRÊT STRASBOURG 24 avril 2003 DÉFINITIF 24/07/2003 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des retouch
CtEDO 2004-03-11
0,97
AFFAIRE LENAERTS c. BELGIQUE
PREMIÈRE SECTION AFFAIRE LENAERTS c. BELGIQUE (Requête n o 50857/99) ARRÊT STRASBOURG 11 mars 2004 DÉFINITIF 11/06/2004 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l'article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des retouc
CtEDO 2003-01-30
0,97
AFFAIRE DAUTEL c. BELGIQUE
PREMIÈRE SECTION AFFAIRE DAUTEL c. BELGIQUE (Requête n o 50855/99) ARRÊT STRASBOURG 30 janvier 2003 DÉFINITIF 30/04/2003 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l'article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des retou
CtEDO 2004-07-29
0,96
AFFAIRE ROUARD c. BELGIQUE
PREMIÈRE SECTION AFFAIRE ROUARD c. BELGIQUE (Requête n o 52230/99) ARRÊT STRASBOURG 29 juillet 2004 DÉFINITIF 29/10/2004 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des retou
Sursă