CtEDO 11.01.2001 Auto

ATANASSOV v. BULGARIA

RESPONDENT
BGR
HOTĂRÂRE
11.01.2001
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Inadmissible
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2001
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
ATANASSOV v. BULGARIA (CtEDO, 2001)
HUDOC · oficial

Reclamantul este un național bulgar născut în 1963 și rezide la Varna. Înainte de Curte el este reprezentat de doamna Z. Kalaydjieva, un avocat practicant la Sofia. Faptele cazului, prezentate de reclamant și luate în considerare informațiile furnizate de părți (art. 48 § 2 lit. (a) din Regulamentul de procedură al Comisiei Europene pentru Drepturile Omului și art. 54 § 3 lit. (a) din Regulamentul de procedură) pot fi rezumate după cum urmează. pe 9 noiembrie 1995 reclamantul a fost implicat într-o luptă într-un bar de noapte din Varna și a fost bătut de dl P., paznic privat la bar. Reclamantul susține că la un moment dat a căzut și a pierdut conștiința și că el nu își amintește cu claritate evenimentele din partea rămasă a nopții. El își amintește că la aproximativ 9 a.m. el a fost în sediul poliției de district, districtul al treilea de Varna, și că, la scurt timp după aceea, s-a întors acasă cu taxi. Când reclamantul a fost examinat la spitalul regional (Окрδ δна) la aproximativ prânzul în acea zi, medicii au constatat că a avut o ruptură în intestinele mici cu o hemorragie rezultată în zona abdominală, aproximativ 500 ml de sânge au fost găsite în aceeași zi. De asemenea, reclamantul a suferit de peritonită. În plus, el a primit o lovitură pe cap cu o contuzie rezultată și a avut, de asemenea, mai multe vânătăi pe fața și pe piept. Reclamantul a suferit o intervenție chirurgicală fără care viața sa ar fi fost în pericol. În urma procedurilor penale incidente au fost instituite împotriva paznicului de securitate privat. Reclamantul a refuzat cererile de instituție a procedurilor penale împotriva ofițerilor de poliție. Pasele procedurale în toate procedurile relevante, acuzațiile reclamantului și concluziile procurorilor pot fi rezumate după cum urmează. Imediat după incident, la 9 și 10 noiembrie 1995, au fost luate declarații scrise de la doi martori și, de asemenea, de la patru ofițeri de poliție, care au fost trimiși la locul de pe scenă la un apel de la bar. La 10 noiembrie 1995, Biroul Procurorului de district (Районна) a deschis proceduri de anchetă preliminară ex officio (доδнание) împotriva dlui P., pazianul privat de securitate. În acest proces au fost interogați mai mulți martori, unii dintre ei în repetate rânduri. Reclamantul a fost, de asemenea, auzit. Dl P. a fost inițial interogat ca martor. Apoi a fost acuzat de agresiune corporală și din nou interogat. O confruntare între reclamant și dl P. a fost organizat. Dna M., licitația de bar, și dna S., chelneriță, au depus mărturie că reclamantul a intrat în bar în jurul nopții de miezul nopții și, în cursul următoarelor trei ore, bea aproximativ 300 sau 400 de centilitri de cognac. La ora 3.30 a insistat să fie servit ceai, deși i s-a spus că barul a închis. Când dl P., gardianul de securitate, a încercat apoi să-l conducă din bar, reclamantul a luat un scaun și a încercat să lovească dl P. Acolo a urmat o luptă între cele două. O masă de sticlă a fost rupt. Dl P. în cele din urmă a reușit să leagă mâinile reclamantului. Dna S. a numit între timp un prieten, un șofer de taxi, să vină și să ajute. La sosirea sa, șoferul de taxi a chemat poliția. Poliția a sosit și a chemat o ambulanță care a luat reclamantul. Șoferul de taxi, care a fost interogat, a declarat, de asemenea, că la sosirea sa la bar, el a văzut reclamantul care stătea pe teren și a chemat poliția. Dl P. a susținut vinovat, dar a subliniat că a acționat în autoapărare. El a confirmat secvența evenimentelor descrise de licitația de bar și chelneriță. Dl P. a depus mărturie că în timpul luptei el a lovit reclamantul în stomac și că el apoi l-a lovit din nou în stomac cu genunchiul său. Trei ofițeri de poliție, care au fost trimise la locul de scenă, și ofițerul de serviciu la secția de poliție a raportat în scris că la aproximativ 4 a.m. un apel de la bar a fost primit, avertizând poliția despre incident. La sosirea lor, ofițerii T., B. și A., care patrulează zona, au găsit reclamantul care stătea pe teren, mâinile sale legate cu o cămașă, grav rănit și beat. Apoi au cerut o ambulanță care a sosit la aproximativ 4.30 a.m. și a dus reclamantul la unitatea de urgență a spitalului local. Ofițerii T., B. și A. au rămas la locul faptului și au luat declarațiile scrise ale doi martori. În acel moment, un ofițer de poliție a vizitat spitalul și, după ce a fost spus de doctorul K., care a examinat reclamantul, că nu a fost în nevoie de spitalizare, l-a adus la secția de poliție pentru interogare. În mărturia sa, reclamantul a declarat că la aproximativ 1.30 a.m., în timp ce bea cognac în bar, a pierdut brusc conștiința. El nu putea aminti dacă a fost lovit. El a recăpătat conștiința dimineața, într-o celulă la secția de poliție. Un ofițer de poliție i-a spus că a fost văzut de un medic în timpul nopții și apoi l-a adus la un alt ofițer. Acesta a considerat că reclamantul nu a fost potrivit pentru interogare și a chemat un taxi pentru el. La 13 noiembrie 1995, reclamantul a fost examinat de către un medic forenser. A găsit o tăiere pe capul reclamantului, care a fost tratată chirurgical și vânătăi de culoare violet-bluish în jurul supravegherii stângi, pleoapele, nasul și bărbia. De asemenea, a existat o tăietură superficială a pielii obrazului de 2 cm lungime și o tăietură lungă de 15 mm pe buza de sus. Cerul unui dinte a fost rupt. Mai multe tăieturi mici au fost găsite pe palmă și un deget din mâna stângă a reclamantului. Bruzele au fost, de asemenea, găsite pe piept și partea stângă a taliei. Expertul legist a concluzionat că leziunile trebuie să fi fost cauzate la 8/9 noiembrie, după cum a declarat reclamantul. Un alt aviz medical, ordonat în cursul anchetei, a constatat, printre altele, că nu a existat nici o indicație de pierdere completă a conștiinței care a avut loc ca urmare a leziunilor. La 2 aprilie 1996, ancheta preliminară a fost finalizată. Investigatorul a propus procurorului competent să acuze dl P. La 17 aprilie 1996, Procurorul de district a ordonat întreruperea procedurii penale împotriva dlui. Pe baza dovezilor colectate în cursul anchetei, s-a stabilit, printre altele, că reclamantul a fost puternic beat și a atacat dl. când el a încercat să-l conducă din bar; că dl a reacționat lovindu-l pe reclamant în zona abdominală și că o luptă a urmat. La un moment dat, un șofer de taxi a chemat poliția care apoi a chemat o ambulanță. Procurorul a concluzionat din aceste concluzii că dl P., deși a acționat în auto-apărare, a administrat lovituri care nu au fost strict necesare pentru a combate atacul. Dl P. a provocat astfel un prejudiciu corporal al gravitației de nivel mediu, punând în pericol viața reclamantului temporar. Deoarece, în conformitate cu legea relevantă, prejudiciul corporal cauzat în astfel de circumstanțe a fost o crimă pedepsită prin acuzații private, nu a fost necesar să continue procesul public în acest caz. Se pare că cel puțin până în martie 1996, reclamantul nu a menținut nici o suspiciune de partea sa că ar fi putut fi bătut de poliție. La 22 martie 1996, el a scris Oficiului Procurorului Militar Regional (Bоенна) solicitând o anchetă împotriva poliției. La 23 aprilie 1996, el a apelat la Biroul Procuror Regional (Bоенна) împotriva întreruperii procedurilor penale împotriva dlui P. În aceste argumente el a declarat, printre altele, că el a decis să se verifice anumite fapte despre evenimentele din noaptea 9 noiembrie 1995 și că el a căutat informații de la Spitalul Regional și de la serviciul de ambulanță locală. Reclamantul a încheiat certificate medicale care reflectă înregistrările spitalului și a serviciului de ambulanță. Registrul serviciului de ambulanță a înregistrat că un sergent M. de la poliție a sunat la 9 noiembrie 1995 la 4.25 și a cerut expedierea unei ambulanțe la barul unde lupta a avut loc în acea noapte. Potrivit certificatului, ambulanța a sosit la 4.34 la bar. Reclamantul a fost examinat la fața loc de Doctor R. de la serviciul de ambulanță. Doctor R. a remarcat că reclamantul a primit o lovitură pe cap cu o contuzie rezultată și, de asemenea, că a apărut o intoxicare alimentară. Certificatul a consemnat în continuare că reclamantul a fost adus de ambulanță la unitatea chirurgicală urgentă de la spitalul regional, la doctorul K. Ambulanța a revenit apoi la sediul serviciului ambulanței, la ora 5:00. Înregistrările unității chirurgicale urgente ale Spitalului Regional au dezvăluit că reclamantul a fost adus acolo și a fost examinat de doctorul K. Certificatul a declarat că reclamantul a fost rănit în cap, care a necesitat cusături, efectuate de doctor K. Nu a existat nici o indicație de o stare abdominală acută. Sosirea reclamantului a fost înregistrată ca fiind avut loc la ora 3:45 la 9 noiembrie 1995. Înregistrarea anterioară a fost examinată de doamna N. la ora 14:25. Înregistrarea care a urmat înregistrarea sosirii reclamantului a fost pentru doamna G., care a fost admisă la ora 17:40. Registrul serviciului de ambulanță nu a menționat nici o cusătură pe capul reclamantului care a fost găsită când a fost examinat de doctorul R. la aproximativ 4.34 a.m. Pe baza acestor certificate, și referindu-se la rezultatele examinării forense din 13 noiembrie 1995 (a se vedea mai sus), reclamantul a afirmat că a fost evident că a fost bătut pentru a doua dată după vizita sa la unitatea chirurgicală urgentă a Spitalului Regional la ora 3:45 și că acest lucru a fost făcut de poliție în mâinile cărora a fost în acel moment. Reclamantul a considerat că după examinarea sa de către doctorul K. la ora 3.45 trebuie să fi fost transportat înapoi la bar și bătut din nou, după care o ambulanță a fost chemat. În consecință, reclamantul a solicitat redeschiderea anchetei sau transmiterea dosarului către Biroul Procurorului Militar Regional, care a fost competent să deschidă proceduri penale împotriva ofițerilor de poliție. La 2 mai 1996, Oficiul Procurorului Regional a refuzat să redeschidă procedurile penale, declarând că reclamantul ar putea iniția o acțiune penală privată în instanță și că faptele referitoare la dl P. au fost stabilite. În măsura în care reclamantul a formulat noi acuzații acestea au fost de competența procurorului militar. La apelul reclamantului, această decizie a fost confirmată la 13 septembrie 1996 de către Procuratura Generală Șef („лавна”) („рокуратура). Având în vedere acuzațiile reclamantului că a fost bătut de ofițeri de poliție, dosarul a fost transmis la Procuratura Regională. Biroul a efectuat o anchetă preliminară („редварителна”) („роверка). Cinci ofițeri de poliție au fost interogați. Ei au confirmat mărturia dată în timpul anchetei împotriva dlui P. și au adăugat că reclamantul nu a fost bătut de către poliție. De asemenea, au declarat că reclamantul nu a fost pus într-o celulă la secția de poliție, dar așteptase de ceva timp în coridor. La 30 mai 1996, deschiderea procedurii penale împotriva ofițerilor de poliție a fost refuzată. Decizia a declarat că reclamantul a fost bătut de dl P., că a fost adus la spital și că cei cinci ofițeri de poliție interogat au refuzat să învingă reclamantul. În plus, reclamantul a fost beat și într-un stat neajutorat, este illogic să se considere că utilizarea forței împotriva lui ar putea fi devenită necesară. La 12 iunie 1996, reclamantul a apelat împotriva acestei decizii în fața Biroului Procurorului General Militar („рокуратура на на вворδоните сили) declarând, printre altele, că faptele nu au fost clarificate, că el nu a fost interogat și că nici doctorii K. și R. nu au fost interogați. Oficiul Procurorului Militar Regional a răspuns că au luat în considerare mărturia reclamantului furnizată în cursul anchetei împotriva dlui P. Prin decizia din 1 iulie 1996 un procuror al Procuraturii Militare Generale a respins recursul, declarând că martorii examinați în cursul procedurii penale împotriva propriilor admiteri a domnului P., și mărturia reclamantului au arătat că toate leziunile au fost cauzate de domnul P. La 24 septembrie 1996, reclamantul a apelat împotriva acestei decizii. Apelul a fost examinat în fond și respins la 16 octombrie 1996 prin decizia unui procuror superior de la Procuratura Militară Generală care, în fond, a repetat concluziile procurorului inferior. El a afirmat, printre altele, că acuzațiile reclamantului nu au primit nicio fundație gravă. Nici una dintre deciziile nu a abordat afirmația reclamantului că a fost adus la spital de două ori pe parcursul nopții. Nici nici o decizie nu a abordat cererea reclamantului de a fi interogat Doctorii K. și R.. La 21 martie 1997, reclamantul a instituit proceduri private de urmărire penală împotriva domnului P. The Varna District Court au auzit martori, inclusiv doctorii R. și K. Prin hotărârea din 19 mai 1999 dl P. a fost condamnat pentru agresiune corporală comisă în circumstanțe de depășire a apărării necesare împotriva unui atac. El a fost achitat în măsura în care a fost susținut că a cauzat, de asemenea, o pierdere a conștiinței, deoarece nu s-a dovedit că reclamantul a pierdut conștiința în orice moment. Dl P. a fost ordonat să plătească 300.000 de lev-uri bulgare vechi (aproximativ 1.050 FRF) reclamantului și o amendă. Curtea de District a constatat, printre altele, că după apelul pentru ambulanță, reclamantul a fost văzut de doctorul R. care a observat un prejudiciu la cap și intoxicarea reclamantului. Doctorul K., care a văzut reclamantul la spital, a tratat rana pe capul reclamantului și a examinat starea generală de sănătate. El nu a detectat o stare abdominală acută. Acest lucru a fost diagnosticat mai târziu, atunci când starea reclamantului a deteriorat. Curtea de District a constatat, de asemenea, că nu există contradicții care rezultă din dovezi, inclusiv din toate certificatele medicale, respingând afirmația dlui P. că nu era clar dacă leziunile reclamantului au fost cauzate de el. La apelul dlui P., la 18 aprilie 2000, Curtea Regională a anulat hotărârea Curții de District, deoarece a constatat că valoarea amenzii nu era clară, cifre diferite au fost menționate în partea operativă și în raționamentul hotărârii. Procedurile sunt în așteptare în fața Curții de District, în cazul în care o ședință a fost înscrisă pentru 7 decembrie 2000.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă