CtEDO 16.01.2001 Auto

TEMIZKAN contre la TURQUIE

RESPONDENT
TUR
HOTĂRÂRE
16.01.2001
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Partiellement irrecevable
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2001
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro
Citează această cauză
TEMIZKAN contre la TURQUIE (CtEDO, 2001)
HUDOC · oficial

SECȚIUNEA I DECIZIE PARTIALĂ PRIVIND RECEVABILITATEA cererii nr. 41990/98 prezentate de Hacer TEM Având în vedere cererea formulată anterior în fața Comisiei Europene pentru Drepturile Omului la 27 aprilie 1998 și înregistrată la 30 iunie 1998, având în vedere art. 5 alin. (2) din Protocolul nr. 11 la Convenție, care a transferat Curții competența de a examina cererea, după ce a intenționat, face următoarea decizie în fapt Recurenta este o resortisantă turcă, născută în 1968 și rezidentă în La 2 decembrie 1992, la pagina 7 a acestei reviste a fost publicat un articol intitulat "Avocată și proprietară a revistei "Devrimci Proletarya" (proletariatul revoluționar). Articolul se referea la: "Diferența fundamentală" dintre mișcarea lui Lenin și cea a liberalilor și a burghezilor și "Imaginea comunistă" a problemei, citând pasajele din cartea lui Lenin, socialismul și războiul lorn, cum ar fi: (...) mai degrabă în lumea imperialistă și capitalistă, îndemnând proletariatul la o opoziție abstractă la război sau la o cerere abstractă de dezarmare, este ca și cum l-ai pune într-o fundătură, la marginea luptei dintre clase și a ideii revoluției. Proletariatul este cu siguranță împotriva lui mai mult decât împotriva lui. El urmărește nu numai să elimine orice formă de injumătățire și de apăsare între oameni, ci și să arunce în gunoi toate armele. Cu toate acestea, dacă nu dorește să trădeze misiunea sa istorică, proletariatul va arunca armele la gunoi numai după ce a dezarmat burghezia. (...) O clasă oprimată, care nu vrea să obțină arme și să învețe să le folosească merită să fie ținută sclavă. Prin act din 5 ianuarie 1993, procurorul general al Republicii ( În conformitate cu art. 8 alineatul (2) din Legea din 1991 privind combaterea terorismului (precum Legea din 1991) pentru difuzarea propagandei împotriva integrității statului, în virtutea faptului că este proprietarul revistei în care a fost publicat articolul. În fața Curții de Securitate a statului, reclamanta a respins acuzațiile. În special, ea a precizat că eu nu împărtășesc ideea exprimată în articolul Prin hotărârea din 27 ianuarie 1997, Curtea de Securitate a statului a obligat recurenta să plătească o amendă grea de 1000000 de lire turce, în conformitate cu art. 8 alineatul (2) din Legea din 1991, astfel cum a fost at prin Legea nr. 4126 din 27 octombrie 1995. Instanța menționată a dispus, de asemenea, încetarea publicării revistei Devrimci Proletarya, timp de o lună. Instanța de securitate a statului motivează astfel decizia sa: mai exact, [în articolul...], regiunea Anatoliei de Sud-Est este numită " Kurdistanul," acțiunile teroriste care sunt acționate acolo sunt calificate drept "luptă pentru eliberarea națională." În articolul menționat anterior, pentru a slăbi forțele armate turce și pentru a sabota autoritatea și disciplina acestora, tinerilor chemați li se recomandă să nu-și îndeplinească serviciul militar, să nu participe la lupta desfășurată în sud-estul țării... La 4 martie 1997, recurenta s-a ocupat de casarea împotriva hotărârii menționate. În motivele recursului său, ea a afirmat mai întâi că, din cauza unui articol publicat într-o revistă atât de mică, este o judecată contrară conceptului de "stat de drept democratic," precum și convențiilor internaționale semnate de Republica Turcia. La 4 noiembrie 1997, Curtea de Casație a confirmat hotărârea din 27 ianuarie 1997. Dreptul și practica internă relevante Legea nr. 3713 din 12 aprilie 1991 privind combaterea terorismului Dispozițiile relevante din Legea din 1991 sunt formulate astfel: art. 8 (înainte de modificarea prin Legea nr. 4126 din 27 octombrie 1995) □ Propaganda scrisă și orală, întrunirile, adunările și manifestările menite să aducă atingere integrității teritoriale a statului membru al Republicii Turcia și în interiorul unității indivizibile a națiunii sunt interzise, indiferent de procedura utilizată și de scopul urmărit. Oricine se angajează în astfel de activități este condamnat la o pedeapsă de doi până la cinci ani de închisoare și la o amendă de 50 până la 100 de milioane de lire turcești. În cazul în care infracțiunea de propagandă menționată mai sus este comisă prin intermediul revistelor menționate în art. 3 din Legea nr. 5680 privind mass-media, persoana în cauză este, de asemenea, condamnată la o amendă egală cu 90 la sută din suma de vânzări medii ale lunii precedente, în cazul în care intervalul de publicare a revistei este mai mic de o lună, sau vânzări medii ale lunii precedente a zilei de zi cu mai mult tracțiune sil, dacă este vorba despre imprimați care nu au calitatea de periodic sau în cazul în care revista abia a fost lansată2. Cu toate acestea, nu poate fi mai puțin de o sută de milioane de lire turcești. Scriitorul șef al acestei reviste este condamnat la jumătate de lacună la data de ... și la o pedeapsă de șase luni până la doi ani de închisoare. art. 8 (astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 4126 din 27 octombrie 1995) □ Propaganda scrisă și orală, întrunirile, adunările și manifestările menite să aducă atingere integrității teritoriale a statului membru al Republicii Turcia sau a unității indivizibile a națiunii sunt interzise. Oricine desfășoară o astfel de activitate este condamnat la o pedeapsă de la 1 la 3 ani de închisoare și la o amendă de 100 la 300 de milioane de lire turcești. În caz de recidivă, pedepsele aplicate nu se convertesc în amendă. În cazul în care infracțiunea de propagandă menționată la primul alineat este comisă prin intermediul revistelor menționate la art. 3 din Legea nr. Cu toate acestea, nu poate fi mai mică de o sută de milioane de lire turcești. Scriitorul șef al revistei menționate este condamnat la jumătate de lună de închisoare. În cazul în care crima de propagandă menționată la primul paragraf este comisă prin mijloace de comunicare în masă sau prin mijloace de comunicare în masă, altele decât revistele menționate la al doilea paragraf, autorii responsabili și proprietarii mijloacelor de comunicare în masă sunt condamnați la o pedeapsă de șase luni până la doi ani de închisoare, precum și la o amendă de o sută până la trei sute de milioane de lire turcești (...). (...) □ GRIFS Invocând art. 6 alin. (1) din Convenție, reclamanta denunță în primul rând o încălcare a dreptului său la un proces echitabil și susține în special că instanța de securitate a statului membru nu poate fi considerată o instanță independentă și imparțială în sensul acestei dispoziții, din moment ce unul dintre cei trei judecători aflați acolo era un ofițer al armatei. Recurenta susține că faptul că a fost judecat și condamnat pentru a fi proprietarul revistei în care a fost publicat art. 10 din Convenție. În plus, reclamanta se plânge de lipsa de independență și de imparțialitate a Curții de Securitate a Țării Ankara (art. 6 alineatul (1) din Convenție) și de încălcarea libertății de exprimare a acesteia (art. 10 din Convenție). În stadiul actual al dosarului în fața acesteia, Curtea nu consideră că este în măsură să se pronunțe cu privire la admisibilitatea acestor obiecțiuni, cum ar fi cele prezentate de reclamantă, și consideră că este necesar să le aducă la cunoștința guvernului pârât, în conformitate cu art. 54 alineatul (3) litera (b) din Regulamentul său de procedură. Curtea a examinat celelalte obiecțiuni ale recurentei, astfel cum au fost prezentate în cererea sa și a constatat că recurenta a fost informată cu privire la eventualele obstacole în calea admisibilității. Având în vedere toate elementele aflate în posesia sa și în măsura în care este competentă să cunoască afirmațiile formulate, aceasta nu a ridicat nicio aparență de încălcare a drepturilor și libertăților garantate de Convenție. În consecință, această parte a cererii trebuie respinsă în conformitate cu art. 35 alin. (4) din Convenție. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, AJOURNE în ceea ce privește lipsa de independență și de imparțialitate a Curții de Securitate a Uniunii Europene (art. 6 alineatul (1) din Convenție) și declararea libertății sale de exprimare (art. 10 din Convenție).

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CtEDO 2002-09-19
0,98
TEMIRKAN contre la TURQUIE
TROISIÈME SECTION DÉCISION FINALE SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n° 41990/98 présentée par Hacer TEMİRKAN contre la Turquie La Cour européenne des Droits de l’Homme (troisième section), siégeant le 19 septembre 2002 en une chambre compos
CtEDO 2001-01-09
0,95
CAKMAK contre la TURQUIE
PREMIÈRE SECTION DÉCISION PARTIELLE SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n° 31882/96 présentée par Neşet ÇAKMAK contre la Turquie La Cour européenne des Droits de l’Homme (première section), siégeant le 9 janvier 2001 en une chambre composée d
CtEDO 2001-06-07
0,94
CIFTCI contre la TURQUIE
PREMIÈRE SECTION DÉCISION PARTIELLE SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n° 59640/00 présentée par Evrim ÇİFTÇİ contre la Turquie La Cour européenne des Droits de l’Homme (première section), siégeant le 7 juin 2001 en une chambre composée de M
CtEDO 2005-09-20
0,94
AFFAIRE TEMİRKAN c. TURQUIE
faits relèvent d’un manquement de l’Etat défendeur aux exigences de l’article 6, 10 et 7 de la Convention. 4. Le 19 septembre 2002, après avoir recueilli les observations des parties, la Cour a déclaré la requête partiellement recevable. EN
CtEDO 2001-09-04
0,94
YAVUZASLAN contre la TURQUIE
PREMIÈRE SECTION DÉCISION PARTIELLE SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n° 53586/99 présentée par Murat YAVUZASLAN contre la Turquie La Cour européenne des Droits de l’Homme (première section), siégeant le 4 septembre 2001 en une chambre comp
Sursă