TEMIRKAN contre la TURQUIE
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Partiellement recevable;Partiellement irrecevable
TEMIRKAN contre la TURQUIE (CtEDO, 2002)
SECȚIUNEA A TREIA DECIZIA FINALĂ PRIVIND RECEVABILITATEA cererii nr. 41990/98 prezentate de Hacer TEM 2015/17RKAN împotriva Turciei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a treia), care are loc la 19 septembrie 2002 într-o cameră compusă din domnii Ress președinte Cabral Barreto Caflisch Türmen Zupančič H.S. Greve Traja judecători domnul V. Berger grefier de secțiune Având în vedere cererea formulată anterior Comisiei Europene pentru Drepturile Omului la 5 mai 1998, având în vedere decizia parțială a Curții din 16 ianuarie 2001, după ce a intenționat acest lucru, face următoarea decizie ÎN FAȚĂ recurenta este un cetățean turc, născut în 1968 și rezident în Circumstanțele din speță Faptele cauzei, astfel cum au fost expuse de reclamantă, pot fi rezumate după cum urmează: recurenta este avocată și proprietară a revistei Devrimci Proletarya (Proletariatul revoluționar) publicată la Istanbul. La 2 decembrie 1992, un articol intitulat Cerere de a refuza să meargă la serviciul militar din Kurdistan - dar nu un apel general de a refuza serviciul militar- problema, citând pasaje din cartea □ Socialismul și războiul lui Lenin, cum ar fi (...) în lumea imperialistă și capitalistă, incitând proletariatul la o opoziție abstractă la război sau la o cerere abstractă de dezarmare, înseamnă să-l punem într-un impas, înlăturându-l din lupta claselor și a ideii revoluției. Acesta vizează nu numai eliminarea oricărei forme de injumătățire și de apăsare între oameni, ci și aruncarea la gunoi a tuturor armelor. Cu toate acestea, dacă nu dorește să trădeze misiunea sa istorică, proletariatul va arunca armele la gunoi numai după ce a dezarmat burghezia. O clasă asuprită care nu încearcă să obțină arme și să învețe să le folosească merită să fie ținută sclavă. Articolul sublinia (...) ceea ce ne opunem, adică războiul din Kurdistan purtat de Republica Turcia. Acesta este un război nedrept și reacționar, care are ca scop înrobirea unei națiuni. Pe de altă parte, războiul purtat de kurdă este o luptă legitimă și dreaptă pentru eliberarea națională. O obiecție generală și abstractă față de război neglijează această particularitate fundamentală a războiului din Kurdistan.... În orice societate împărțită în clase, este evident că mai bine nu poți merge cu trandafirii împotriva asupritorilor înarmați până la dinți (...) De aceea [proletarii] trebuie să le vorbească copiilor lor: Proletarii nu se bazează pe această artă pentru a - i împușca pe frații lor, și anume pe lucrătorii din alte țări, așa cum este cazul în războiul actual. Ei inițiază să lupte împotriva burgheziei în țara lor, pentru a pune capăt opresiunii, mizeriei și războiului (Lenin, lucrarea menționată anterior, p. 66). În urma războiului din Kurdistan, în unele zone liberale burgheze, serviciul militar se întărește. (...) Aceste obiecții se bazează pe o tendință socială pacifistă. Această tendință pe care nu o putem împărtăși, deoarece este complet distinctă de a noastră din punct de vedere ideologic, are totuși un caracter evoluționist în circumstanțele politice concrete. Nu trebuie să uităm niciodată deosebirea fundamentală și radicală dintre aceste apeluri la distanță și cele ale comuniștilor (...) Printr-un act din 5 ianuarie 1993, procurorul Republicii (inclusiv procurorul general) a pus sub acuzare pe reclamantă, în conformitate cu art. 8 alineatul (2) din Legea din 1991 privind combaterea terorismului (art. 8 alineatul (2) din Legea din 1991) Pentru a difuza propaganda împotriva integrității lamaiei, prin faptul că a fost proprietarul revistei în care a fost publicat articolul. În fața Curții de Securitate a statului, reclamanta a contestat acuzațiile. Ea a precizat, printre altele, că nu împărtășesc punctul de vedere exprimat în articol: și nu înțeleg de ce oamenii sunt dați în judecată pentru că și-au exprimat propriile idei. Prin hotărârea din 27 ianuarie 1997, Curtea de Securitate a statului a condamnat recurenta să plătească o amendă grea de 100 000 000 de lire turce, în conformitate cu art. 8 alineatul (2) din Legea din 1991, astfel cum a fost Õ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . [în art....], regiunea Anatolia de Sud-Est este numită o zonă numită Kurdistan, iar acțiunile teroriste de acolo sunt calificate drept "luptă pentru eliberarea națională." În articolul menționat, pentru a slăbi forțele armate turce și pentru a le sabota autoritatea și disciplina, tinerilor chemați li se recomandă să nu - și îndeplinească serviciul militar, să nu participe la lupta desfășurată în sud - estul țării. Curtea a refuzat cererea recurentei de suspendare a executării pedepsei sale, pe motiv că alte acțiuni publice împotriva reclamantei erau pe rol în fața ei și pentru aceeași infracțiune. La 4 martie 1997, reclamanta s-a ocupat de casare. faptul de a califica drept "închisoare" expresia unei idei, susținând că această expresie ar slăbi statul, de a condamna, în plus, la o pedeapsă atât de grea, din cauza unui articol apărut într-o revistă atât de mică, este o judecată contrară conceptului de "stat de drept democratic," precum și convențiilor internaționale semnate de Republica Turcia. La 4 noiembrie 1997, Curtea de Casație a confirmat hotărârea din 27 ianuarie 1997. Dreptul și practica internă relevantă Legea nr. 3713 din 12 aprilie 1991 privind combaterea terorismului [1] Dispozițiile relevante din Legea din 1991 sunt formulate în acest sens art. 8 (înainte de modificarea prin Legea nr. 4126 din 27 octombrie 1995) Propaganda scrisă și orală, întrunirile, adunările și manifestările menite să aducă atingere integrității teritoriale a statului membru al Republicii Turcia și unității indivizibile a națiunii sunt interzise, indiferent de procedura utilizată și de scopul urmărit. Oricine se angajează în astfel de activități este condamnat la o pedeapsă de doi până la cinci ani de închisoare și la o amendă de 50 până la 100 de milioane de lire turcești. În cazul în care infracțiunea de propagandă menționată la alineatul de mai sus este comisă prin intermediul revistelor menționate la art. 3 din Legea nr. 5680 privind mass-media, persoana în cauză este, de asemenea, condamnată la o amendă egală cu 90 la sută din valoarea medie a vânzărilor din luna precedentă, în cazul în care intervalul de detașare a revistei este mai mic de o lună; sau vânzări medii din luna anterioară a zilei de zi cu o mai mare trajă sil sil se referă la imprimați care nu au calitatea de periodic sau în cazul în care revista a fost lansat recent Cu toate acestea, nu poate fi mai mică de o sută de milioane de lire turcești. Scriitorul șef al revistei menționate este condamnat la jumătate de lună de la data la care a fost emis și la o pedeapsă de șase luni până la doi ani de închisoare. □ art. 8 (astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 4126 din 27 octombrie 1995) Propaganda scrisă și orală, întrunirile, adunările și manifestările menite să aducă atingere integrității teritoriale a statului membru al Republicii Turcia sau unității indivizibile a națiunii sunt interzise. Oricine continuă o astfel de activitate este condamnat la o pedeapsă de la unu la trei ani de închisoare și la o amendă de o sută la trei sute de milioane de lire turcești. În caz de recidivă, pedepsele aplicate nu se convertesc în amendă. În cazul în care infracțiunea de propagandă menționată la primul alineat este comisă prin intermediul revistelor menționate la art. 3 din Legea nr. Cu toate acestea, nu poate fi mai mică de o sută de milioane de lire turcești. Scriitorul șef al revistei menționate este condamnat la jumătate de lună de închisoare. În cazul în care infracțiunea de propagandă menționată la primul paragraf este comisă prin mijloace de comunicare în masă sau prin mijloace de comunicare în masă, altele decât revistele menționate la al doilea paragraf, autorii responsabili și proprietarii mijloacelor de comunicare în masă sunt condamnați la o pedeapsă de șase luni până la doi ani de închisoare, precum și la o amendă de o sută până la trei sute de milioane de lire turcești (...). (...) GRIFS Invocând art. 6 alineatul (1) din Convenție, reclamanta denunță în primul rând o încălcare a dreptului său la un proces echitabil și susține în special că instanța de securitate a . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . De asemenea, aceasta se plânge că condamnarea sa de către Curtea de Securitate a statului ar constitui o încălcare a libertății sale de exprimare și . ................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................. (1) Recurenta susține în primul rând că instanța de securitate a statului care a fost judecată nu poate fi considerată o instanță independentă și imparțială în sensul art. 6 alin. (1) din Convenție, din moment ce unul dintre cei trei judecători care se aflau acolo era un ofițer al armatei. Guvernul precizează că independența și imparțialitatea sunt garantate pentru toate instanțele, inclusiv pentru cursurile de securitate de la . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Guvernul reamintește, de asemenea, amendamentul constituțional și legislativ de modificare a componenței cursurilor de securitate ale statului. Într-adevăr, conform legii nr. 4390, funcțiile magistraților și procurorilor militari care se află în cadrul cursurilor de securitate ale statului se încheie la 22 iunie 1999, ziua publicării legii. Potrivit guvernului, recurenta nu ar mai dispune de un interes juridic în ceea ce privește fâșia de pe teren a articolului 6 alineatul (1) din Convenție, care ar fi, prin urmare, în mod evident nefondat. Curtea ia notă de informațiile transmise de guvern: au fost efectuate amendamente legislative menite să alinieze la Convenție Legea privind constituirea și funcționarea cursurilor de securitate de la . Cu toate acestea, aceasta are ca sarcină de a aprecia circumstanțele specifice în speță (hotărârea Nikolova c. Bulgaria din 25 martie 1999, Rec., 1999-II p. 256, §52) Comisia observă că, de la începutul procesului recurentei, între 1993 și 1997, instanța de securitate a statului membru în cauză a inclus în compunerea sa un judecător militar și, prin urmare, consideră că litigiul este admisibil și necesită o examinare pe fond. (2) De asemenea, recurenta se plânge de faptul că autoritățile i-au încălcat libertatea de exprimare și că art. 10 din Convenție. Guvernul menționează în primul rând dispozițiile interne care garantează dreptul la libertatea de exprimare. El subliniază apoi că pedeapsa aplicată recurentei era prevăzută de lege și că aceasta viza un scop legitim, și anume protecția ordinii publice, a securității naționale și a integrității teritoriale. În plus, menținea că aceasta era necesară într-o societate democratică, în măsura în care articolul a făcut apel la o luptă armată foarte explicită. Guvernul afirmă că ar trebui apreciate expresiile utilizate în articol, ținând cont de situația de combatere a terorismului, în care se afla țara în 1992, la momentul publicării articolului. El consideră că, în cazul de față, instigarea deschisă și fără ambiguitate la violență și limonare, precum și scopul unic desemnat și calificat în mod expres drept război ar putea demonstra că nu este vorba nici de exprimarea unei ideologii, nici de un stil literal, ci de dorința de a provoca confruntarea violentă între așa-numitele clase sociale. Recurenta își reiterează argumentele invocate în fața instanțelor interne și subliniază, în special, că publicarea în litigiu nu a fost comunicată decât unui public foarte restrâns; de asemenea, aceasta informează că, în conformitate cu legislația internă, dacă nu ar plăti amenda care i-a fost impusă, ar fi obligată să execute o pedeapsă cu închisoarea. Curtea se referă la principiile fundamentale care decurg din jurisprudența sa referitoare la art. 10, astfel cum le-a prezentat în special în Hotărârile Zana și Fressoz și Roire (Zana c. Turcia din 25 noiembrie 1997, Rec., 1997-VII, p. 2547-2548, § 51; Fressoz și Roire c. Franța din 21 ianuarie 1999, Rec., 1999-I, p. 63, punctul 45). Curtea remarcă faptul că articolul a vizat în principal să facă o distincție între două grupuri care pretind că nu fac serviciul militar în Kurdistan: primul ar fi format din pacifiști și al doilea dintre comuniști, printre care se numără și autorul. Potrivit termenilor articolului Ar fi o chemare abstractă la pace și dezarmare absolută, în timp ce apelul comuniștilor din Uniunea Europeană ar fi limitat la dezarmare, în scopul de a se opune razboiului murdar din Kurdistan. Curtea consideră că nu ar fi abuziv să analizeze următoarele pasaje ale articolului ca o legătură logică (...) dacă nu dorește să - și trădeze misiunea istorică, proletariatul va arunca armele la gunoi numai după ce a dezarmat burghezia. (...) o clasă asuprită care nu încearcă să - și procure arme și să învețe să le folosească merită să fie ținută sclavă. (...) Războiul kurd este o luptă legitimă și dreaptă pentru eliberarea națională. O obiecție generală și abstractă față de război neglijează această particularitate fundamentală referitoare la războiul din Kurdistan (...) [proletarii] trebuie să vorbească astfel copiilor lor.... :: Vei deveni adult, vei fi înarmat. Ia arma și învață bine arta de luptă. Proletarii nu se bazează pe această artă pentru a trage în frații lor, și anume lucrătorii din alte țări, așa cum este cazul în războiul actual. Ei sunt inițiați să lupte împotriva burgheziei în țara lor, pentru a pune capăt asupririi, mizeriei și războiului Întradevăr, Curtea consideră că: citând pe de o parte o lucrare a lui Lenin referitoare la În contextul descris mai sus, se consideră că conținutul articolului era susceptibil de a favoriza violența în regiune (a se vedea, mutatis mutandis, Hotărârea Stankov și The United Macedonian Organization Ilinden) c. Bulgaria din 2 octombrie 2001, n 29225/95 și 2922/95, § 111, CEDO 2001-IX . De fapt, articolul afirmă clar că utilizarea forței armate este o măsură necesară și justificată în fața agresorului. Este adevărat că reclamanta nu este implicată personal în opiniile exprimate în articolul respectiv, ea nu a furnizat autorului său un suport pentru a stimula violența. Într-adevăr, în calitate de proprietar al revistei, ea avea, în acest sens, puterea de a-i imprima o linie editorială. Prin urmare, ea împărtășea indirect obligațiile și responsabilitățile. Cu ocazia colectării și difuzării de informații de la public, editorii și jurnaliștii au un rol mai important într-o situație de conflict și tensiune (hotărârea Sürek c. Turcia (nr. 3) nr. 24735/94, § 41, 8 iulie 1999, nepublicată). Prin urmare, Curtea concluzionează că sancțiunea aplicată recurentei în calitatea sa de proprietar al revistei poate fi considerată în mod rezonabil ca fiind un răspuns la o nevoie socială impetuoasă, și că motivele prezentate de autorități pentru a justifica condamnarea la închisoare a revistei sunt relevante și suficiente. Prin urmare, având în vedere marja de apreciere de care dispun autoritățile naționale în astfel de cazuri, Curtea consideră că ingerința în litigiu era proporțională cu obiectivele legitime urmărite. Prin urmare, acest aspect este în mod evident nefondat. În aceste circumstanțe, examinarea acestei chestiuni, așa cum a fost invocată, nu permite să se detecteze nici o aparență de încălcare a dreptului la libertatea de exprimare garantată prin art. 10 din Convenție. Din aceste motive, Curtea, în unanimitate, trebuie să declameze faptul că aceasta trebuie respinsă ca fiind în mod vădit nefondată în sensul art. 35 alin. (3) și (4) din Convenție. Vincent Berger Georg Resss Modululer Președinte [1] Această lege, adoptată în vederea represiunii actelor de terorism, se referă la o serie de fețe menționate în Codul penal pe care îl reprezintă actele de terorism sunt realizate în scopuri teroriste (articolele 3-4) și cărora li se aplică.