CtEDO 23.01.2001 Auto

YOUNG v. THE UNITED KINGDOM

RESPONDENT
GBR
HOTĂRÂRE
23.01.2001
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Struck out of the list
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2001
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro
Citează această cauză
YOUNG v. THE UNITED KINGDOM (CtEDO, 2001)
HUDOC · oficial

Decizia nr. 56276/00 a Curții Europene a Drepturilor Omului (A treia secțiune), care a stat la 23 ianuarie 2001 în calitate de Camera compusă de J.-P. Președintele Costa Fuhrmann Kūris dna Tulkens Jungwiert Sir Nicolas Bratza Traja și dna S. Dollé având în vedere cererea de mai sus introdusă la 4 februarie 2000 și înregistrată la 4 aprilie 2000, având în vedere decizia Curții din 5 septembrie 2000 de a se alătura acestui caz cu alte două cereri (nr. 57770/99 și 578212/00), având în vedere decontarea cererii achiziționate de părți, după deliberare, hotărăște după cum urmează: FACTE Reclamantul este un național britanic, născut în 1974 și locuiește în Devon. El este reprezentat în fața Curții de către dl S. Grosz, un avocat practicant la Londra. Guvernul contestat este reprezentat de dl C.A. Whowersley, Agent, Oficiul pentru Externi și Commonwealth. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de solicitant, pot fi rezumate după cum urmează. Reclamantul s-a alăturat Reservei Navale Regale în 1993 și în 1998 a fost pus la rezervă de timp integral. El a avut o serie de posturi pe mare și, la momentul descărcării de gestiune, a fost angajat ca bucătar. În august 1999, reclamantul a fost intervievat în trei ofițeri navali și a cerut să confirme dacă este homosexual. El a fost informat în timpul interviurilor că poliția militară a primit un apel telefonic anonim informand-le că reclamantul este homosexual. După ce a făcut anumite anchete cu privire la consecințele, reclamantul a confirmat homosexualitatea sa în timpul celui de-al doilea interviu. Deși o audiere înaintea tabelului Commodorului a fost inițial văzută, nu a avut loc o astfel de audiere. La 8 septembrie 1999, reclamantul a fost descărcat, documentele relevante care menționează motivul descărcării sale ca „homosexualitate”. În momentul descărcării de gestiune, reclamantul a fost plătit un salariu lunar brut mediu de 1.259 de lire sterline (GBP). Reclamantul era șomer la data cererii sale la Curte din cauza impactului psihologic presupus asupra acestuia din cauza concedierii sale. În urma hotărârilor relevante ale Curții în care dreptul intern relevant este descris în mare măsură (Lustig-Prean și Beckett c. Regatul Unit, nr. 31417/96 și 32377/96, 27.9.1999, și Smith și Grady v. Regatul Unit, nr. 33985/96 și 33986/96, 27.9.1999), Ministerul Apărării a ridicat, în ianuarie 2000, interzicerea homosexualilor care servesc în forțele armate. Un cod de conduită socială care reglementează comportamentul personal a fost introdus în locul său. COMPLAINTS Reclamantul s-a plâns inițial în temeiul articolului 8, atât singur, cât și coroborat cu art. 14 din Convenție, cu privire la investigațiile efectuate în orientarea sexuală și cu privire la descărcarea sa de la forțele armate din cauza homosexualității sale în conformitate cu politica de atunci a Ministerului Apărării împotriva homosexualilor din forțele armate. De asemenea, el se plângea în temeiul articolului 13 pentru lipsa unui remediu intern eficace în acest sens. HOTĂRÂREA Prin scrisoarea din 7 septembrie 2000, Curtea a invitat Guvernul să prezinte observații cu privire la admisibilitatea și meritele cauzei. În scrisoarea din 1 decembrie 2000 adresată reprezentantului reclamantului, Guvernul a confirmat că ar rezolva cazul reclamantului pe baza unei plăți către reclamant în suma de 17 500 GBP în ceea ce privește toate pierderile pecuniare și morale presupuse și de 2500 GBP (exclusiv impozitul pe valoarea adăugată) în ceea ce privește costurile și cheltuielile juridice ale reclamantului. Prin scrisoarea din 14 decembrie 2000, reclamantul a confirmat Curții că s-a ajuns la un acord cu privire la termenii indicați în scrisoarea de mai sus a Guvernului și că sumele de bani în cauză au fost deja primite de el. În scrisoarea adresată Curții din 19 decembrie 2000, Guvernul a confirmat dorința lor de a elimina cazul pe baza soluției atinse. Curtea ia act de acordul achiziționat între părți (art. 39 din Convenție) și este convins că decontarea se bazează pe respectul drepturilor omului, astfel cum este definit în Convenție sau în protocolele sale (art. 37 § 1 în amendă a Convenției și art. 62 § 3 din Regulamentul Curții). În consecință, Curtea consideră că acest caz ar trebui eliminat din lista cazurilor sale. Din aceste motive, Curtea hotărăște în unanimitate să dispună de cererile nr. 52770/99 și nr. 57821/00; hotărăște să elimine cererea din lista sa de cazuri.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă