CtEDO 30.01.2001 Auto

TEZEL v. TURKEY

RESPONDENT
TUR
HOTĂRÂRE
30.01.2001
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Partly inadmissible
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2001
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
TEZEL v. TURKEY (CtEDO, 2001)
HUDOC · oficial

PRIMEA SECȚIUNE DECIZIE PARȚIONALĂ CU ADMINISIBILITATEA cererii nr. 43923/98 de Ahmet TEZEL împotriva Turciei Curții Europene a Drepturilor Omului (prima secțiune), care așezează la 30 ianuarie 2001 în calitate de Camera compusă de dna Președintele Palm Thomassen Gaukur Jörundsson Türmen Bîrsan Casadevall Maruste judecători și M. O’Boyle Având în vedere cererea de mai sus introdusă la 27 iulie 1998 cu Comisia Europeană a Drepturilor Omului și înregistrată la 14 octombrie 1998, având în vedere art. 5 § 2 din Protocolul nr. 11 la Convenție, prin care competența de a examina cererea a fost transferată Curții, după deliberare, hotărăște după cum urmează: Reclamantul este un național turc, născut în 1962 și locuiește în Foça, İzmir. El este reprezentat în fața Curții de către dl Güney Dinç, un avocat practicant în İzmir. Faptele cazului, astfel cum a fost depus de solicitant, pot fi rezumate după cum urmează. Reclamantul este un antrenor de câini și proprietar al unei ferme de câini. La 28 aprilie 1996, reclamantul a efectuat o vizită prietenului său, dl. Ü.Y. care aveau cina la acea vreme cu domnișoara S.Ö. și dl. A.K. Reclamantul s-a alăturat la cina. După cina reclamantul și dl Ü.Y. s-au dus la bar Klasik aproximativ 11 p.m. unde au întâlnit domnișoara Ferahnaz Günday și prietenul ei N.G. ambele au fost deja necunoscute de solicitant. dra S.Ö. și dl. A.K. s-au alăturat mai târziu. La 29 aprilie 1996, domnișoara Ferahnaz Günday s-a plâns autorităților că reclamantul a violat-o. Declarațiile au fost luate de ofițeri de poliție de la reclamant, dra S.Ö., dl A.K, dl Ü.Y. și iubitul reclamantului, N.G. Reclamantul locuia în același apartament cu N.G. Ceilalți trei martori locuiau în aceeași casă. Reclamantul a prezentat în cursul anchetei preliminare două rapoarte medicale care indică că avea semne roșii pe încheieturi stânga și dreapta, că existau dovezi de penetrare forțată și că existau urme de spermă în vaginul ei. Un test ADN nu a fost efectuat pentru a clarifica dacă sperma din vaginul reclamantului se potrivește sau nu cu cea a reclamantului. Procurorul public Foça a luat declarații de la reclamant, reclamantul și martorii menționați mai sus. La 25 octombrie 1996, reclamantul a fost arestat oficial. El a fost judecat în fața Curții Assize pentru răpire și viol. Reclamantul a susținut în procesul său că s-a întors la casa sa imediat după ce a părăsit barul. El a susținut în continuare că relațiile dintre reclamant și prietenul ei din bar erau tense. El a declarat, de asemenea, că domnul A.K., care a părăsit barul în același timp cu el, i-a dat indicații despre cum să ajungă acasă. a refuzat că a dat reclamantului indicații și a declarat că a vorbit doar cu reclamantul despre slujba sa. N.G. a depus mărturie că reclamantul s-a întors în casa lor la ora 14.30 și i-a spus că a fost violată de către reclamant. Dl. A.K. și Dl. Ü.Y. au spus Curții că reclamantul a părăsit barul la treizeci de minute după reclamant. Dră S.Ö. A declarat că reclamantul a părăsit barul la 15 sau douăzeci de minute după reclamant. Procurorul public a implorat în fața instanței că reclamantul a avut relații consensuale cu reclamantul și că reclamantul a făcut o acuzație falsă împotriva reclamantului, deoarece se temea de reacția iubitului ei. El solicită instanței să abțină reclamantul din moment ce nu s-a comis nicio infracțiune. La 26 octombrie 1996, reclamantul a fost considerat vinovat în calitate de acuzat și condamnat la zece ani de închisoare. În condamnarea reclamantului, instanța se bazează pe declarațiile menționate mai sus, rapoarte medicale, precum și pe dovezi de urme de zgârieturi pe partea stângă a gâtului reclamantului. Reclamantul a susținut în fața procurorului public și a Curții Assize de Karșıyaka că semnele de zgârieturi au fost cauzate de unul dintre câinii săi. Reclamantul a susținut în continuare că semnele de zgârieturi au fost vizibile clar pentru reclamant, deoarece stătea la stânga lui în bar. Curtea a avut în fața acesteia un raport medical din 29 aprilie 1996, în care s-a declarat că urmele de zgârietură pe gâtul reclamantului ar fi putut fi cauzate de un obiect dur sau de unghiul unei persoane sau al unei animale. Atât procurorul public atașat Curții Karșıyaka, cât și reclamantul au apelat pe baza faptului că nu există dovezi suficiente pentru a condamna reclamantul, în special având în vedere faptul că reclamantul a avut experiență sexuală. La 6 februarie 1997, Curtea de Casație a anulat hotărârea din motive procedurale referitoare la calculul sentinței. Cazul a fost remis Curții de Assize, care, la 13 octombrie 1997, l-a considerat încă o dată vinovat, dar a redus condamnarea inițială la opt ani de închisoare și patru luni de închisoare. 28 aprilie 1998 Curtea de Casație a susținut hotărârea și raționamentul instanței inferioare. COMPLAINTĂ Reclamantul plânge în temeiul articolului 6 din Convenție că a fost refuzat un proces echitabil. Reclamantul susține că el a fost condamnat împotriva greutății probelor și că autoritățile ar fi trebuit să fi ordonat luarea de probe de ADN de la presupusa sa victimă și a ordonat o analiză a oricărei chestiuni constatate în cadrul unghiilor reclamantului. Reclamantul susține, de asemenea, că instanța nu a efectuat o investigație adecvată în circumstanțele cazului său. Reclamantul susține, de asemenea, că a fost privat ilegal de libertate după condamnarea sa, în încălcarea articolului 5 din Convenție. HOTĂRÂREA Reclamantul susține că a fost refuzat o audiere echitabilă în încălcarea articolului 6 din Convenție, care prevede în mod relevant: „În determinarea ... orice acuzație penală împotriva lui, toată lumea are dreptul la o audiere corectă ... de [a] ... tribunal ...” Reclamantul susține că el a fost condamnat împotriva greutății dovezii și că autoritățile ar fi trebuit să fi ordonat luarea de probe de ADN de la presupusa sa victimă și a ordonat o analiză a oricărei chestiuni găsite sub unghiile reclamantului. Curtea consideră că, pe baza cazului, nu poate determina admisibilitatea acestei plângeri și că, prin urmare, este necesar, în conformitate cu art. 54 alineatul (3) litera (b) din Regulamentul de procedură, să anunțe această parte a cererii guvernului contestat. Reclamantul susține că a fost ilicit de libertate după condamnarea sa. Invocă art. 5 din Convenție, care prevede în mod relevant: „1. Toată lumea are dreptul la libertate și securitatea persoanei. Nimeni nu va fi privat de libertate, în afara următoarelor cazuri și în conformitate cu o procedură prevăzută de lege: (a) detenția legală a unei persoane după condamnare de către o instanță competentă;(...)” Curtea nu acceptă depunerea reclamantului. Aceasta observă că reclamantul a fost reținut în urma condamnării de către o instanță competentă și în aplicarea opțiunilor de condamnare disponibile în temeiul dreptului intern; cu alte cuvinte, detenția sa intră în domeniul de aplicare al articolului 5 § 1 litera (a) din convenție. În plus, nu se poate spune că detenția reclamantului nu este în conformitate cu scopurile privației de libertate permise de art. 5 § 1 litera (a), astfel încât să fie arbitrară (a se vedea Septele v. Hotărârea Regatului Unit din 2 martie 1987, Serie A nr. 114, p. 23, § 42). În consecință, această plângere este evident nefondată și trebuie respinsă în conformitate cu art. 35 §§ § 3 și 4 din Convenție. Din aceste motive, Curtea cu majoritatea decide să suspende examinarea plângerii reclamantului în ceea ce privește presupusa nedreptate a procesului său; declara inadmisibilă restul cererii. Președintele grefierului Palm Michael O’Boyle Elisabeth

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă