CASE OF HOLZINGER v. AUSTRIA (No. 2)

La 8 iulie 1987, reclamantul a introdus o procedură (17 C 1018/87) în Curtea de districtul Salisburg (Bezirksgericht) împotriva unui fost avocat pentru suma AS 11.294.05. Avocatul s-a opus procedurii și a avut loc o ședință la 25 ianuarie 1988. Curtea a hotărât să suspende procedura până la stabilirea altor proceduri (20 SW 2/87). Acesta s-a încheiat la 15 martie 1988, iar la 12 aprilie 1988, reclamantul a solicitat continuarea celei de-a doua proceduri (17 C 1018/87), majorând suma solicitată. La 26 aprilie 1988, reclamantul a depus o cerere extinsă de prelevare a probelor și, în același timp, a redus cererea. La 23 iunie 1988, Curtea de District a invitat inculpatul să facă o observație cu privire la argumentele reclamantei, pe care le-a făcut-o la 23 noiembrie 1988. Între timp, la 8 august 1988, reclamantul a solicitat Curtea de District să se alăture prezentei proceduri cu alte proceduri (3 Cg 216/88) în așteptare în fața aceleiași instanțe. La 6 octombrie 1988, Curtea de District a respins această cerere. Începând cu noiembrie 1988, reclamantul a fost reprezentat de un avocat, dar a continuat să facă cereri la instanță în numele său. 11. La 1 noiembrie 1988 și din nou la 4 noiembrie 1989, judecătorul care se ocupă de cazul reclamantului a fost înlocuit. 12. A doua audiere a avut loc la 1 decembrie 1989. Curtea a suspendat cauza în așteptarea rezultatului unei proceduri paralele suplimentare (3 Cg 216/88) împotriva aceluiași acuzat.Decizia finală din această ultimă procedură a intrat în vigoare la 4 noiembrie 1993, iar la 15 noiembrie 1993, reclamantul a solicitat reluarea procedurii anterioare și a crescut, de asemenea, suma reclamată. 13. La 12 decembrie 1994, s-a desfășurat o audiere în acest caz. Reclamantul a limitat suma solicitată la S.A. 24.339.80 și a prezentat documente suplimentare. Curtea a suspendat audierea pentru toate dosarele în toate procedurile paralele care urmează să fie obținute. 14. La 16 ianuarie 1995, a murit inculpatul. La 18 aprilie 1995, cazul a fost suspendat (unterbrochen) în conformitate cu art. 155 din Codul de Procedură Civilă (Zivilprozesordnung). La 4 mai 1995, reclamantul a solicitat continuarea procedurii, iar la 29 iunie 1995, reclamantul a susținut retragerea acțiunii sale, deoarece el (în mod greșit) a considerat că aceaceasta a fost interzisă. La 19 martie 1997, reclamantul a solicitat „rechiderea procedurii” din cauza faptului că convingerea că acțiunea a fost interzisă de la informații înșelătoare furnizate de asiguratorul acuzatului. La 11 aprilie 1997, reclamantul a revocat retragerea sa și a solicitat din nou ca procedura să fie continuată. 15. Curtea de district de Salzburg a respins cererile de continuare și a refuzat să deschidă procedura, deoarece nu a fost luată nicio decizie finală. La 23 iulie 1997, Curtea Regională de Salzburg (Landesgericht) a permis, în parte, recursul reclamantului și a trimis cazul Curții de District care, la 20 iulie 1998, a pronunțat hotărârea în favoarea reclamantului cu privire la AS 15.157.80 și împotriva acestuia cu privire la AS 9.182. Avocatul reclamantului împotriva părții hotărârii împotriva acestuia a fost respins de Curtea Regională de Salzburg la 20 ianuarie 1999. Această ultimă hotărâre a fost primită de reprezentantul reclamantului la 4 februarie 1999. 17. Secțiunea 91 din Legea Curților (Gerichtsorganizationsgesetz), care a fost în vigoare începând cu 1 ianuarie 1990, prevede următoarele. "(1) În cazul în care un tribunal este dilatoriu în orice etapă procedurală, cum ar fi anunțarea sau efectuarea unei audieri, obținerea raportului unui expert sau pregătirea unei hotărâri, orice parte poate depune acestei instanțe o cerere pentru instanța superioară de a impune un termen adecvat pentru a lua o etapă procedurală specifică; cu excepția cazului în care subsecțiunea (2) din prezenta secțiune se aplică, instanța este obligată să prezinte solicitarea instanței superioare, împreună cu observațiile sale, imediat. (2) În cazul în care instanța ia toate etapele procedurale specificate în cererea în termen de patru săptămâni de la primire, și astfel informează partea în cauză, cererea se consideră retrasă, cu excepția cazului în care partea declară în termen de două săptămâni de la notificarea că dorește să își mențină cererea. (3) Cererea menționată în subsecțiunea (1) se stabilește cu expediție specială de către o cameră a instanței superioare constituită din trei judecători profesioniști, unul dintre care prezidează; dacă instanța nu a fost dilatorie, cererea este respinsă. Această decizie nu este supusă recursului."

On 8 July 1987 the applicant brought proceedings (17 C 1018/87) in the Salzburg District Court (Bezirksgericht) against a former lawyer for the sum of AS 11,294.05. The lawyer opposed the proceedings, and a hearing was held on 25 January 1988. The court decided to adjourn the proceedings until other proceedings (20 SW 2/87) had been determined. The latter ended on 15 March 1988, and on 12 April 1988 the applicant requested the continuation of the second proceedings (17 C 1018/87), increasing the amount claimed. On 26 April 1988 the applicant filed an extensive request for the taking of evidence and, at the same time, reduced his claim. On 23 June 1988 the District Court invited the defendant to comment on the applicant’s submissions, which he did on 23 November 1988. Meanwhile, on 8 August 1988, the applicant requested the District Court to join the present proceedings with other proceedings (3 Cg 216/88) pending before the same court. On 6 October 1988 the District Court dismissed this request. From November 1988 the applicant was represented by a lawyer but continued to make applications to the court on his own behalf. 11. On 1 November 1988 and again on 4 November 1989 the judge dealing with the applicant’s case was replaced. 12. A second hearing took place on 1 December 1989. The court adjourned the case pending the outcome of further parallel proceedings (3 Cg 216/88) against the same defendant. The final decision in the latter proceedings entered into force on 4 November 1993, and on 15 November 1993 the applicant requested the resumption of the previous proceedings. He also increased the amount claimed. 13. On 12 December 1994 a hearing was held in the case. The applicant limited the amount claimed to AS 24,339.80 and submitted further documentation. The court adjourned the hearing for the files in all parallel proceedings to be obtained. 14. On 16 January 1995 the defendant died. On 18 April 1995 the case was adjourned (unterbrochen) pursuant to Article 155 of the Code of Civil Procedure (Zivilprozessordnung). On 4 May 1995 the applicant applied for the proceedings to be continued, and on 29 June 1995 the applicant purported to withdraw his action as he (wrongly) thought that it was statute-barred. On 19 March 1997 the applicant applied for the proceedings to be “re-opened” on the ground that his belief that the action was statute-barred derived from misleading information given by the defendant’s insurer. On 11 April 1997 the applicant revoked his withdrawal, and again applied for the proceedings to be continued. 15. The Salzburg District Court rejected the applications for continuation, and declined to re-open the proceedings as no final decision had been taken. The applicant appealed. 16. On 23 July 1997 the Salzburg Regional Court (Landesgericht) allowed the applicant’s appeal in part, and remitted the case to the District Court which, on 20 July 1998, gave judgment in the applicant’s favour as to AS 15,157.80 and against him as to AS 9,182. The applicant was awarded his costs. The applicant’s appeal against the part of the judgment against him was dismissed by the Salzburg Regional Court on 20 January 1999. The latter judgment was received by the applicant’s representative on 4 February 1999. 17. Section 91 of the Courts Act (Gerichtsorganisationsgesetz), which has been in force since 1 January 1990, provides as follows. "(1) If a court is dilatory in taking any procedural step, such as announcing or holding a hearing, obtaining an expert's report, or preparing a decision, any party may submit a request to this court for the superior court to impose an appropriate time-limit for the taking of the particular procedural step; unless sub-section (2) of this section applies, the court is required to submit the request to the superior court, together with its comments, forthwith. (2) If the court takes all the procedural steps specified in the request within four weeks after receipt, and so informs the party concerned, the request is deemed withdrawn unless the party declares within two weeks after service of the notification that it wishes to maintain its request. (3) The request referred to in sub-section (1) shall be determined with special expedition by a chamber of the superior court consisting of three professional judges, one of whom shall preside; if the court has not been dilatory, the request shall be dismissed. This decision is not subject to appeal."