SECȚIUNEA A PATRA DECIZIE PARTENERALĂ PRIVIND RECEVABILITATEA cererii nr. 55528/00 prezentate de Cesar TORROJA GASCON împotriva Spaniei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a patra), care se întrunește la februarie 2001 într-o cameră compusă din dnii Ress președinte Pastor Ridruejo Caflisch Makarczyk Cabral Barreto Vajić Pellonpć judecători M. V. Berger grefier de secțiune Având în vedere cererea menționată mai sus depusă la 8 august 1999 și înregistrată la 10 martie 2000, după ce a deliberat, face următoarea decizie DE FAPT Reclamantul este un resortisant spaniol, născut în 1964. El este deținut la centrul penitenciar Madrid-VI din Aranjuez. Faptele cauzei, astfel cum au fost expuse de solicitant, pot fi rezumate după cum urmează. Printr-o hotărâre contradictorie din 20 ianuarie 1999, judecătorul de primă instanță nr. 1 din Malaga a recunoscut reclamantul vinovat de furt cu intrare prin efracție și l-a condamnat la pedeapsa cu patru ani de închisoare și la plata despăgubirilor victimei infracțiunii. Susținea o apreciere greșită a dovezilor, precum și încălcarea prezumției de nevinovăție, reclamantul, care a fost apărat de un avocat din oficiu, a interjeta apel la: Audiencia provincială printr-o hotărâre contradictorie din 4 mai 1999, audiencia provincială a respins recursul și a confirmat hotărârea pronunțată pe motiv că condamnarea se baza pe elemente de probă suficiente, administrate în conformitate cu garanțiile procedurale. La 8 august 1999, reclamantul a înaintat Tribunalului Constituțional o acțiune la data de 24 august 1999. Această acțiune a fost trimisă Tribunalului Constituțional de către centrul Õd ÕOcaña la data de 16 august 1999 și înregistrată la grefa Tribunalului Constituțional la data de 24 august 1999. printr-o decizie din 21 septembrie 1999, Tribunalul Constituțional, după ce a enumerat condițiile formale ale acțiunii din amgaro, în special termenul de prezentare de 20 de zile, precum și cerința de a fi reprezentat de un avocat și de un avocat, a dispus eliminarea recursului, cu excepția cazului în care, în termen de 10 zile, reclamantul îndeplinește cerințele în cauză. Reclamantul a solicitat Tribunalului Constituțional să beneficieze de ajutorul judiciar gratuit pentru recursul d Printr-o decizie din 15 noiembrie 1999, Tribunalul Constituțional a declarat recursul d Secțiunea, în cauza din speță, a decis, în unanimitate și în conformitate cu art. 50.1 lit. (a) din legea organică a acestei instanțe și 4.4 primul paragraf din acordul din 18 iunie 1996 al Adunării Plenare a Tribunalului Constituțional privind asistența juridică gratuită în cadrul procedurilor de d Iulie 1996), de a respinge cererea de asistență din partea avocaților și a avocaților din oficiu, în măsura în care recursul din partea celor care au formulat o cerere din partea amgaro a fost prezentat în afara termenului de 20 de zile prevăzut la art. 44.2 din LOTC. Într-adevăr, la hotărârea din 4 mai 1999, pronunțată de Secțiunea I a l din Malaga în procedura nr. 162/99 care face obiectul căii de atac, a fost notificată, după ștampila aplicată de către August 1999, după expirarea termenului de 20 de zile prevăzut la art. 44.2 din LOTC. GRIEFS Reclamantul se plânge de o apreciere greșită a dovezilor care au condus la condamnarea sa. în fața Tribunalului Constituțional, din cauza eșecului asistenței sale juridice și a faptului că nu a obținut un avocat din oficiu, deși nu putea desemna un avocat ales din lipsă de mijloace financiare. În esență, acesta se referă la art. 6 din convenție. Reclamantul se plânge de o apreciere greșită a dovezilor care au condus la condamnarea sa și se plânge, în esență, că nu a avut acces efectiv la recursul d în fața Tribunalului Constituțional, din cauza eșecului asistenței sale juridice și a faptului că nu a obținut un avocat din oficiu, în timp ce: nu putea desemna un avocat ales din lipsă de mijloace financiare. Acesta cuprinde, în esență, art. 6 din convenție ale cărui părți interesate se citesc după cum urmează: Orice persoană are dreptul la o audiere echitabilă a cauzei sale (...) de către o instanță (...) care va decide... dacă orice acuzație în materie penală îndreptată împotriva ei.(...) (...) Orice acuzat are dreptul în special la (...) să se apere pe sine însuși sau să aibă dreptul la asistență din partea unui susținător ales de el și, în cazul în care nu are mijloacele de a plăti un pledant, să poată fi asistat gratuit de un avocat din oficiu, în cazul în care interesele justiției la mai puțin de atât, cu condiția ca reclamantul să se plângă de caracterul inechitabil al procedurii în fața judecătorului de primă instanță nr. 1 din Malaga și la din Malaga, Curtea reamintește că are ca sarcină unică, în conformitate cu art. 19 din Convenție, de a asigura respectarea angajamentelor care decurg din Convenție pentru părțile contractante. În special, aceasta nu este competentă să examineze o cerere referitoare la erori de fapt sau de drept presupuse comise de o instanță internă, cu excepția cazului în care și în măsura în care aceste erori par a fi susceptibile să fi adus atingere drepturilor și libertăților garantate de convenție. Aceasta reamintește, de asemenea, că problema de eligibilitate a probelor, precum și forța probatorie a acestora intră, în esență, sub incidența dreptului intern (nr. 13800/88, dec. 1.7.1991 D.R. 71 p. 94). În speță, Curtea arată că cauza reclamantului a fost examinată de două instanțe, în fața cărora a putut expune afirmațiile și mijloacele de apărare pe care le-a considerat utile. Aceasta constată că condamnarea reclamantului a avut loc în urma unei proceduri contradictorii și pe baza unor dovezi discutate de părțile la litigiu. Prin urmare, această parte a cererii trebuie respinsă ca fiind în mod vădit nefondată în temeiul articolului 35 alineatul (3) din convenție. În măsura în care reclamantul se plânge, în esență, că nu a avut acces efectiv la recursul d în fața Tribunalului Constituțional din cauza eșecului asistenței sale juridice și a faptului că nu a obținut un avocat din oficiu, Curtea, în forma actuală a dosarului, nu consideră că este în măsură să se pronunțe cu privire la admisibilitatea acestui aspect și consideră necesar să comunice această parte a cererii guvernului pârât pentru observații scrise în conformitate cu art. 54 alineatul (3) litera (b) din Regulamentul său de procedură. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, amână examinarea spătarului reclamantului întemeiat pe încălcarea dreptului său de acces efectiv la Tribunalul Constituțional din cauza eșecului asistenței sale juridice și din cauza faptului că a obținut un avocat din oficiu [art. 6 alineatul (1) și art. 3 litera (c) din Convenție] de a declara cererea inadmisibilă pentru surplus. Vincent Berger Georg Ress Modululer Președintele
de la requête n° 55528/00
présentée par Cesar TORROJA GASCON
contre l’Espagne
La Cour européenne des Droits de l’Homme (quatrième section), siégeant le
1
er
février 2001 en une chambre composée de
MM.
G.
Ress
,
président
,
A.
Pastor Ridruejo
,
L.
Caflisch
,
J.
Makarczyk
,
I.
Cabral Barreto
,
M
me
N.
Vajić
,
M.
M.
Pellonpää
,
juges
,
et
de
Berger
,
greffier de section
,
Vu la requête susmentionnée introduite le 8 août 1999 et enregistrée le 10 mars 2000,
Après en avoir délibéré, rend la décision suivante
:
Le requérant est un ressortissant espagnol, né en 1964. Il est détenu au centre pénitentiaire de Madrid-VI à Aranjuez.
Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par le requérant, peuvent se résumer comme suit.
Par un jugement contradictoire du 20 janvier 1999, le juge de première instance n° 1 de Malaga
reconnut le requérant coupable de vol avec effraction et le condamna à la peine de quatre ans d’emprisonnement et au paiement de dommages-intérêts à la victime de l’infraction pénale. Alléguant une mauvaise appréciation des éléments de preuve ainsi que la violation de la présomption d’innocence, le requérant, qui était défendu par un avocat d’office, interjeta appel devant l’
Audiencia provincial
de Malaga. Par un arrêt contradictoire du 4 mai 1999, l’
Audiencia provincial
rejeta l’appel et confirma le jugement entrepris au motif que la condamnation se fondait sur des éléments de preuve suffisants, administrés dans le respect des garanties de procédure.
D’après le requérant, l’arrêt de l’
Audiencia provincial
de Malaga lui fut communiqué le 1
er
août 1999. Le 8 août 1999, le requérant adressa un recours d’
amparo
au Tribunal constitutionnel. Ce recours fut envoyé au Tribunal constitutionnel par le centre pénitentiaire d’Ocaña le 16 août 1999 et enregistré au greffe du Tribunal constitutionnel le 24 août 1999.
Par une décision du 21 septembre 1999, le Tribunal constitutionnel, après avoir énuméré les conditions formelles du recours d’
amparo
et notamment le délai de présentation de vingt jours ainsi que l’exigence d’être représenté par un avoué et par un avocat, ordonna la radiation du recours à moins que, dans un délai de dix jours, le requérant ne remplisse les exigences en question.
Le requérant sollicita au Tribunal constitutionnel le bénéfice de l’aide judiciaire gratuite pour le recours d’
amparo
.
Par une décision du 15 novembre 1999, le Tribunal constitutionnel déclara le recours d’
amparo
irrecevable pour tardiveté, pour les motifs suivants
:
«
La Section, dans l’affaire de l’espèce, a décidé, à l’unanimité et conformément aux articles 50.1 a) de la loi organique de ce tribunal et 4.4, alinéa premier de l’accord du 18 juin 1996 de l’assemblée plénière du Tribunal constitutionnel sur l’assistance juridique gratuite dans les procédures d’
amparo
(Journal Officiel de l’Etat du 19
juillet 1996), de rejeter la demande d’assistance d’avocat et d’avoué d’office dans la mesure où le recours de l’intéressé en demande d’
amparo
a été présenté hors du délai de vingt jours prévu par l’article 44.2 de la LOTC.
En effet, l’arrêt du 4 mai 1999, rendu par la Section première de l’
Audiencia provincial
de Malaga dans la procédure numéro 162/99 objet du recours, fut notifié, d’après le cachet apposé par l’Ordre des avoués de Malaga, le 18 mai 1999. Le mémoire du requérant introduisant le recours d’
amparo
fut enregistré au greffe de ce Tribunal le 24 août 1999 après son envoi par le centre pénitentiaire d’Ocaña 1 le 16
août 1999, après expiration du délai de vingt jours prévu par l’article 44.2 de la LOTC.
»
Le requérant se plaint d’une mauvaise appréciation des éléments de preuve ayant conduit à sa condamnation. Il se plaint en substance de ne pas avoir eu un accès effectif au recours d’
amparo
devant le Tribunal constitutionnel en raison des défaillances de son assistance juridique et faute d’avoir obtenu un avocat d’office, alors qu’il ne pouvait désigner un avocat de son choix par manque de moyens financiers. Il invoque en substance l’article 6 de la Convention.
Le requérant se plaint d’une mauvaise appréciation des éléments de preuve ayant conduit à sa condamnation. Il se plaint en substance de ne pas avoir eu un accès effectif au recours d’
amparo
devant le Tribunal constitutionnel en raison des défaillances de son assistance juridique et faute d’avoir obtenu un avocat d’office, alors qu’il ne pouvait désigner un avocat de son choix par manque de moyens financiers.
Il invoque en substance l’article 6 de la Convention dont les parties pertinentes se lisent comme suit
:
«
1.
Toute personne a droit à ce que sa cause soit entendue équitablement (...) par un tribunal (...) qui décidera (...) du bien-fondé de toute accusation en matière pénale dirigée contre elle.(...)
(...)
3.
Tout accusé a droit notamment à
:
(...)
c)
se défendre lui-même ou avoir l’assistance d’un défenseur de son choix et, s’il n’a pas les moyens de rémunérer un défenseur, pouvoir être assisté gratuitement par un avocat d’office, lorsque les intérêts de la justice l’exigent
;
»
1.
Pour autant que le requérant se plaint du caractère inéquitable de la procédure devant le juge de première instance n° 1 de Malaga et l’
Audiencia provincial
de Malaga, la Cour rappelle qu’elle a pour seule tâche, conformément à l’article 19 de la Convention, d’assurer le respect des engagements résultant de la Convention pour les Parties contractantes. En particulier, elle n’est pas compétente pour examiner une requête relative à des erreurs de fait ou de droit prétendument commises par une juridiction interne, sauf si, et dans la mesure où, ces erreurs lui semblent susceptibles d’avoir entraîné une atteinte aux droits et libertés garantis par la Convention. Elle rappelle également que la question de l’admissibilité des preuves ainsi que leur force probante relèvent essentiellement du droit interne (n° 13800/88, déc. 1.7.1991, D.R. 71 p. 94). En l’espèce, la Cour relève que la cause du requérant a été examinée par deux juridictions, devant lesquelles il a pu exposer les allégations et moyens de défense qu’il a estimés utiles. Elle note que la condamnation du requérant est intervenue à la suite d’une procédure contradictoire et sur la base de preuves discutées par les parties au litige. Il s’ensuit que cette partie de la requête doit être rejetée comme étant manifestement mal fondée en application de l’article 35 § 3 de la Convention.
2.
Dans la mesure où le requérant se plaint en substance de ne pas avoir eu un accès effectif au recours d’
amparo
devant le Tribunal constitutionnel en raison des défaillances de son assistance juridique et faute d’avoir obtenu un avocat d’office, la Cour, en l’état actuel du dossier, ne s’estime pas en mesure de se prononcer sur la recevabilité de ce grief, et juge nécessaire de communiquer cette partie de la requête au gouvernement défendeur pour observations écrites conformément à l’article 54 § 3 b) de son règlement.
Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité,
Ajourne
l’examen du grief du requérant tiré de la violation de son droit d’accès effectif au Tribunal constitutionnel en raison des défaillances de son assistance juridique et faute d’avoir obtenu un avocat d’office (article
6 §§ 1 et 3 c) de la Convention)
;
Déclare
la requête irrecevable pour le surplus.
Vincent
Berger
Georg
Ress
Greffier
Président