CtEDO 30.09.2003 Auto

AVIA FERRER contre l'ESPAGNE

RESPONDENT
ESP
HOTĂRÂRE
30.09.2003
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Irrecevable
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2003
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
AVIA FERRER contre l'ESPAGNE (CtEDO, 2003)
HUDOC · oficial

SECȚIUNEA A PATRA DECIZIA PRIVIND RECEVABILITATEA cererii nr. 77245/01 prezentată de Pedro AVIA FERRER împotriva Spaniei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a patra), care are loc la 30 septembrie 2003 într-o cameră compusă din Sir Nicolas Bratza președinte Strážnická domnii Fischbach Casadevall Pavlovschi Borrego Borrego Fura-Sandström, judecători și grefier de secțiune, dl O Având în vedere cererea menționată mai sus formulată la 19 noiembrie 2001, După ce a deliberat, face următoarea decizie DE FAPT Reclamantul, Pedro Avia Ferrer, este un resortisant spaniol, născut în 1955 și rezident în Catarroja (Valence). Acesta este reprezentat în fața Curții de către domnul José Antonio Prieto Palazón, avocat în Valencia. Faptele cauzei, astfel cum au fost expuse de reclamant, pot fi rezumate după cum urmează. Judecătorul judecător nr. 3 din Catarroja a inițiat o procedură penală împotriva reclamantului și a altor două persoane pentru un delict de furt cu intrare prin efracție și pentru răniri. În cadrul acestei proceduri, printr-o decizie din 6 septembrie 1996 a instanței de judecată n 3 din Catarroja, reclamantul a fost pus în arest provizoriu. La 23 decembrie 1996, reclamantul a fost eliberat pe cauțiune. La 20 iulie 1998, ministerul public și-a prezentat concluziile provizorii și a solicitat, printre altele, ca mijloc de probă, difuzarea, în cadrul dezbaterilor orale, a unei înregistrări video a intrării unei agenții bancare în care reclamantul s-ar fi deplasat. La 15 februarie 1999, reclamantul și-a prezentat concluziile provizorii și a solicitat, la rândul său, procurorului public, ca mijloc de probă documentară, difuzarea aceluiași videocasetă. Judecătorul a emis o declarație la data de: și a transferat dosarul la data de:Audiencia provincial de Valencia. printr-o decizie din 11 iunie 1999, l din Valencia a stabilit dezbaterile orale la 28 septembrie 1999 și a declarat eligibile toate dovezile solicitate de către părți. La 28 septembrie 1999, la data de deschidere a fazei orale în fața în Valencia. În cursul dezbaterilor orale, instanța s-a referit la decizia sa de a face difuzarea de înregistrări video din cauza rezultatului pe care îl putea obține din dovezile deja examinate și a faptului că reclamantul a recunoscut că se află în agenția menționată, fapt care face nesemnificativă difuzarea casetei video. Prin hotărârea din 4 octombrie 1999 a lui Audiencia Provențial din Valencia, reclamantul a fost condamnat, pentru infracțiunea de furt cu intrare prin efracție, la o pedeapsă de patru ani și nouă luni de închisoare, la amenzi, precum și la interdicția temporară de a-și exercita funcțiile de polițist și de a-și exercita drepturile civile pe durata pedepsei. El a fost condamnat, de asemenea, la plata unei despăgubiri, pentru răspundere civilă, cu încă două milioane de pesetas părților adverse. În cele din urmă, el a fost condamnat la o amendă pentru lovituri și răniri. Judecata de condamnare se baza pe declarațiile inculpaților, mărturiilor și experților. La 7 decembrie 1999, reclamantul s-a ocupat de casare. Printr-o hotărâre din 25 mai 2001, notificată la 12 iulie 2001, Tribunalul Suprem a respins recursul pe motiv că hotărârea atacată era suficient de motivată și nu dezvăluia derbitraire, și a confirmat hotărârea lui Ladiennecia Provincial . El a luat, de asemenea, că după declarația pârâtului, în care acesta din urmă recunoștea că se afla în agenția bancară la timp și în ziua faptelor, difuzarea înregistrării video, ca dovadă, a devenit lipsită de relevanță. Prin urmare, această ultimă dovadă nu era nici indispensabilă, nici obligatorie și, prin urmare, nu a fost încălcată dreptul la apărare. La 21 iunie 2001, recurentul sesizează Tribunalul Constituțional cu privire la o acțiune în temeiul articolului 24 alineatul (1) și (2) (dreptul la un proces echitabil, dreptul de a utiliza mijloacele de probă adecvate și principiul prezumției de nevinovăție) din Constituție. În recursul său, el se plângea că nu a beneficiat de un proces echitabil, în special din cauza refuzului de a difuza înregistrarea video, precum și a încălcării dreptului său la prezumția de nevinovăție. El critica în mod special lipsa de motivare a hotărârii judecătorești și faptul că a fost condamnat fără dovezi. Printr-o decizie din 5 octombrie 2001, notificată la 11 Octombrie 2001, Curtea Supremă a respins acțiunea ca fiind lipsită de temei constituțional, instanțele care au dat răspunsuri motivate și nearbitrabile la acuzațiile reclamantului, deoarece inadecvarea unei probe n În plus, Tribunalul a motivat eligibilitatea probelor declarate relevante și inadmisibilitatea difuzării înregistrării video. Reclamantul nu a precizat nici motivul pentru care examinarea probei în cauză ar fi trebuit să conducă la o decizie favorabilă cu privire la aceasta în procedura a quo Pe de altă parte, Comisia a reamintit că dreptul la proba n Invocând art. 6 alineatul (1), art. 2 și art. 3 litera (d) din convenție, reclamantul se plânge de încălcarea dreptului la un proces echitabil, de faptul că nu a putut furniza mijloacele de probă necesare, de o apreciere greșită a elementelor de probă și de încălcarea prezumției de nevinovăție. În special, se plânge de faptul că l . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . De la Valencia la a condamnat pentru un delict de furt cu intrare prin efracție, fără a avea probe în judecată și că instanțele supreme și constituționale ar fi comis ulterior aceleași erori. Invocând art. 13 din Convenție, reclamantul se plânge că nu ar fi avut acces efectiv la acțiune. Invocând art. 6 alineatul (1), art. 2 și art. 3 litera (d) din convenție, reclamantul se plânge de încălcarea dreptului la un proces echitabil, de faptul că nu a putut prezenta mijloacele de probă necesare și de faptul că instanța a efectuat o apreciere greșită a elementelor de probă aflate în întreținere care aduc astfel atingere prezumției de nevinovăție. În opinia sa, acesta a fost condamnat în lipsa unor dovezi care să demonstreze vinovăția sa și, în special, susține că mijloacele de probă cu descărcare de gestiune propuse de el au fost respinse în ziua dezbaterilor orale, în ciuda faptului că a fost declarat anterior eligibil. La art. 6, în pasajele sale relevante, se citește după cum urmează: Orice persoană are dreptul ca cauza sa să fie ascultată în mod echitabil (...) de către o instanță (...) care va hotărî (...) dacă orice acuzație în materie penală îndreptată împotriva ei. (...) Orice persoană acuzată de o infracțiune este considerată nevinovată până când vinovăția sa a fost stabilită legal. (...) Curtea consideră că obiecțiunile reclamantului trebuie să fie examinate sub aspectul regulii generale de la alineatul (1) din art. 6 din convenție, având în vedere, în același timp, cerințele de la alineatele (2) și (3) din articolul menționat. În primul rând, Comisia reamintește că prezumția de nevinovăție consacrată la alineatul (2) și diversele drepturi enumerate la alineatul (3) constituie elemente, printre altele, ale noțiunii de proces echitabil în materie penală (a se vedea în special Deweer c. Belgia, Hotărârea din 27 februarie 1980, seria A n 35, p. 30, § 56, și Allenet de Ribemont c. Franța, Hotărârea din 10 februarie 1995, seria A n În consecință, Comisia va examina obiecțiile reclamantului din perspectiva acestor texte combinate și, prin intermediul acestei analize, trebuie să ia în considerare procedura penală în ansamblul său. Curtea reamintește că nu în exercitarea atribuțiilor sale de a înlocui propria sa apreciere a faptelor și a probelor cu cea a instanțelor interne, căreia, în principiu, îi revine sarcina de a cântări elementele colectate. Sarcina Curții constă în a verifica dacă procedura în litigiu, considerată ca un întreg, inclusiv modul de administrare a probelor, are un caracter echitabil (a se vedea mutatis mutandis Edwards c. Regatul Unit, Hotărârea din 16 decembrie 1992, seria A n 247-B, pp. 34 și 35 § 34. În speță, Curtea constată că, la sfârșitul unei proceduri contradictorii și publice, la din Valencia, printr-o hotărâre din 4 octombrie 1999, a declarat recurentul vinovat al șefilor de zbor cu intrare prin efracție și de rănire pe baza unui set de dovezi care să ateste vinovăția sa. Prin hotărârea din 25 mai 2001, Tribunalul Suprem a respins recursul în casarea reclamantului și nu a ridicat niciun alt element care să poată pune în discuție echitatea procedurii. Nu reiese din examinarea deciziilor interne pronunțate de către: Audiencia Provencial de Valencia, de Tribunalul Suprem și de Curtea Constituțională că acestea sunt afectate în mod arbitrar. Aceste decizii sunt bine întemeiate și întemeiate pe un set de probe colectate de-a lungul procesului, examinate și dezbătute în mod liber în conformitate cu principiul contradictoriu. În ceea ce privește, în special, refuzul de a face difuzarea înregistrării video, Curtea constată că, așa cum au arătat instanțele interne, recurentul a avut posibilitatea de a-și prezenta argumentele în sprijinul cererii sale. În concluzie, Curtea consideră că procedura avută în vedere în ansamblul său a avut un caracter echitabil și că nimic din dosar nu permite identificarea unei aparente încălcări de către instanțele spaniole a drepturilor invocate. Prin urmare, această cauză trebuie respinsă ca fiind vădit nefondată, în conformitate cu art. 35 alineatul (3) din convenție. De asemenea, reclamantul invocă o încălcare a articolului 13 din Convenție în sensul că nu ar fi beneficiat de un acces efectiv la acțiune. Orice persoană ale cărei drepturi și libertăți recunoscute în (...) convenție au fost încălcate are dreptul la o cale de atac eficientă în fața unei instanțe naționale, chiar dacă încălcarea ar fi fost săvârșită de persoane care acționează în exercitarea funcțiilor lor oficiale. Curtea constată că, împotriva deciziilor naționale, reclamantul a putut formula mai multe acțiuni și chiar acțiunea de recurs din partea Tribunalului Constituțional, care beneficiază astfel de o acțiune în fața instanței naționale celei mai înalte. Aceasta reamintește că eficiența acțiunii, în sensul articolului 13, nu depinde de certitudinea unui rezultat favorabil. Prin urmare, acest motiv al reclamantului trebuie considerat în mod vădit nefondat, în sensul articolului Õ 3 din Convenție. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, să declare cererea inadmisibilă. Michael O

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CtEDO 2000-03-23
0,94
DINARES PENALVER contre l'ESPAGNE
QUATRIÈME SECTION DÉCISION SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n° 44301/98 présentée par Narciso DINARES PEÑALVER contre l’Espagne La Cour européenne des Droits de l’Homme (quatrième section), siégeant le 23 mars 2000 en une chambre composée
CtEDO 2003-01-28
0,94
CASTILLO ALGAR contre l'ESPAGNE
QUATRIEME SECTION DÉCISION SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n o 76630/01 présentée par Ricardo CASTILLO ALGAR contre l’Espagne La Cour européenne des Droits de l’Homme (quatrième section), siégeant le 28 janvier 2003 en une chambre composé
CtEDO 2001-10-11
0,94
J.M. P.U. contre ESPAGNE
QUATRIÈME SECTION DÉCISION SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n° 58916/00 présentée par J.M. P.U. contre l’Espagne La Cour européenne des Droits de l’Homme (quatrième section), siégeant le 11 octobre 2001 en une chambre composée de MM. L. Ca
CtEDO 2003-01-28
0,94
SANCHEZ CARRETE contre l'ESPAGNE
QUATRIÈME SECTION DÉCISION SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n o 71745/01 présentée par Joan Antoni SANCHEZ CARRETE contre l’Espagne La Cour européenne des Droits de l’Homme (quatrième section), siégeant le 28 janvier 2003 en une chambre co
CtEDO 2001-11-06
0,94
TORROJA GASCON contre l'ESPAGNE
QUATRIÈME SECTION DÉCISION FINALE SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n° 55528/00 présentée par Cesar TORROJA GASCON contre l’Espagne La Cour européenne des Droits de l’Homme (quatrième section), siégeant le 6 novembre 2001 en une chambre com
Sursă