CtEDO 08.02.2001 Auto

CARTITZA contre l'ALLEMAGNE

RESPONDENT
DEU
HOTĂRÂRE
08.02.2001
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Irrecevable
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2001
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
CARTITZA contre l'ALLEMAGNE (CtEDO, 2001)
HUDOC · oficial

SECȚIUNEA A PATRA DECIZIA PRIVIND RECEVABILITATEA cererii nr. 27578/95 prezentată de Aurica Cartitza împotriva Germaniei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a patra), care are loc la 8 februarie 2001 într-o cameră compusă din dnii Pastor Ridruejo președintele Ress, Makarczyk Butkevych Vajić Hedigan Bototarova judecători dl V. Berger grefier de secțiune Având în vedere cererea prezentată anterior Comisiei Europene pentru Drepturile Omului la 29 ianuarie 1995 și înregistrată la 12 iunie 1995, având în vedere observațiile prezentate de guvernul pârât și cele prezentate ca răspuns de reclamantă, având în vedere art. 5 alin. (2) din Protocolul nr. 11 la Convenție, care a transferat Curții competența de a examina cererea, După ce a deliberat, face următoarea decizie ÎN FAPT reclamanta este o resortisantă germană, născută în 1926 și rezidentă în Agha (Germania). Faptele cauzei, astfel cum au fost expuse de către părți, pot fi rezumate după cum urmează. La 19 februarie 1986, ministrul muncii, sănătății și afacerilor sociale ( Minister für Arbeit, Gesundheit und Sozialordnung) ) de la Sarre a suspendat autorizația acordată reclamantei de a exercita profesia de medic, pe motiv că nu mai părea să reunească capacitățile mentale pentru a continua exercitarea acestei profesii și că a refuzat să prezinte certificatul medical al unei clinici universitare care permitea ridicarea acestor îndoieli. La 12 iunie 1990, după ce a fost reclamată în numeroase scrisori adresate Ministerului Muncii, Sănătății și Afacerilor Sociale, recurenta sesizează Tribunalul Administrativ din Saarra (Verwaltungsgericht des Saarlandes) cu privire la o acțiune în anulare. La 10 septembrie 1990, Tribunalul Administrativ a respins cererea sa de asistență judiciară, precum și cererea de a obține, cu titlu provizoriu, revocarea suspendării dreptului de a practica. Tribunalul administrativ a arătat că, începând din 1986, reclamanta a scris nenumărate documente Ministerului Muncii, Sănătății și Afacerilor Sociale și altor organisme, cum ar fi deputații, miniștrii federali, cancelarul german, președintele Camerei Medicilor și președintele Parlamentului European, fără a lua în considerare răspunsurile Ministerului. Tribunalul administrativ a considerat că numai o expertiză oficială stabilită de o clinică universitară, dar nu și certificatele medicale private prezentate de recurentă, ar permite eliminarea îndoielilor cu privire la capacitatea sa de a exercita profesia medicală. Potrivit Tribunalului Administrativ, refuzul recurentei de a fi examinat la una dintre clinicile universitare germane, a căror alegere i s-a acordat, nu părea justificat. La 18 ianuarie 1991, instanța administrativă din Sarra (Oberverwaltungsgericht des Saarlandes) a respins recursul formulat de recurentă împotriva acestei decizii. Ulterior, recurenta a introdus, fără succes, cereri de recuzare îndreptate împotriva judecătorilor sesizati cu cauza sa, a depus plângere împotriva lor și a formulat recursuri împotriva tuturor deciziilor pronunțate în cele opt proceduri pe care, între timp, le-a inițiat în fața instanței administrative în urma deciziei în litigiu din 19 februarie 1986. cererile de recuzare au fost respinse ca fiind lipsite de temei. În plus, reclamanta nu a prezentat nici la tribunalul administrativ la data de 3 februarie 1993 pe motiv că nu a fost asistată de un avocat, nici de cel stabilit la 15 decembrie 1993 din motive de sănătate, prin prezentarea unui certificat medical de o zeci de ani. Acțiunile constituționale formulate de reclamantă au fost respinse de Curtea Constituțională Federală ( Bundesverfassungsgericht), hotărând în cadrul comitetului a trei membri, la 2 și 8 decembrie 1994. La 17 ianuarie 1995, Tribunalul Administrativ din Saarra a desemnat din oficiu un expert însărcinat cu stabilirea unei expertize pentru a determina capacitatea de a deservi reclamanta în justiție, considerând că procedurile pe care le utilizase prezentau îndoieli cu privire la acest aspect. Acțiunile formulate de reclamantă împotriva acestei decizii, precum și o recuzare a expertului desemnat de instanța judecătorească nu au loc. În calitate de comitet al trei membri, Curtea Constituțională Federală a decis la 12 iunie 1995 să nu rețină o acțiune constituțională formulată de reclamantă, în care se plângea de durata procedurilor inițiate în fața Tribunalului Administrativ din Sarra. Din cauza refuzului recurentei de a solicita o examinare, expertul și-a prezentat raportul la 26 ianuarie 1996 bazându-se numai pe dosar. El a exprimat la fel de clar că comportamentul recurentei în cursul procedurii inspira îndoieli serioase, dar că nu se poate forma o opinie clară fără o examinare personală a persoanei vizate. GRIEF Invocând art. 6 alin. (1) din Convenție, reclamanta se plânge de durata procedurii pe care a introdus-o la 12 iunie 1990 în fața instanței administrative din Sarra. În opinia recurentei, instanța administrativă din Sarre nu și-a tratat cauza într-un termen rezonabil Orice persoană are dreptul la audierea cauzei sale (...) într-un termen rezonabil, de către o instanță (...), care va decide (...) contestațiile privind drepturile și obligațiile sale cu caracter civil (...) Perioada care trebuie luată în considerare a început odată cu sesizarea Tribunalului Administrativ din Sarra la 12 iunie 1990. Procedura este încă în curs de desfășurare. Prin urmare, durata procedurii care urmează să fie evaluată din perspectiva articolului 6 alineatul (1) din Convenție se extinde până în prezent pe mai mult de 10 ani. Recurenta susține că durata procedurii nu poate fi considerată rezonabilă. În opinia sa, durata procedurii s a explicat exclusiv prin comportamentul recurentei care nu a acordat ajutorul necesar pentru desfășurarea procesului. Într-adevăr, în cazul în care guvernul recunoaște că perioada de timp care a trecut de la începutul procedurii este considerabilă, el subliniază că nu există întârzieri semnificative ale procedurii nu este atribuită autorităților judiciare. Curtea reamintește că durata unei proceduri trebuie să se bazeze pe circumstanțele cauzei și pe următoarele criterii: complexitatea cauzei, comportamentul reclamantului și cel al autorităților competente, precum și latura jurisdicțională a instanței în cazul ui (a se vedea în special Comingersoll S.A. c. Portugalia [GC], nr. 35382/97, § 19, CEDH 2000, 06.04.00 și Frydlender c. Franța , nr. 30979/96, CEDO 2000, 27.06.00). În cazul în care inițial cauza nu deținea o complexitate juridică specială, aceasta a devenit mai complexă ulterior, din cauza faptului că diversele instanțe introduse de recurentă. Departe de a contribui la accelerarea mersului procedurii, aceasta a înmulțit acțiunile și a produs numeroase memorii în fiecare procedură. Astfel, s-au depus cereri de recuzare împotriva judecătorilor sesizati în cauza sa și expertul desemnat de instanță. Aceste cereri au fost respinse ca neîntemeiate. În plus, refuzul recurentei de a prezenta certificatul medical solicitat a avut un impact semnificativ asupra duratei procedurii. Acest comportament reflectă o atitudine de necooperare. În concluzie, recurenta nu a depus mărturie cu privire la diligența pe care o are dreptul la un pledant într-un astfel de litigiu. În ceea ce privește comportamentul autorităților judiciare, Curtea arată că, la 10 septembrie 1990, adică la numai trei luni de la data la care autoritățile judiciare au introdus instanța judecătorească, printr-o hotărâre motivată și care a afectat fondul cauzei, Tribunalul Administrativ a subliniat importanța unui certificat medical care să ateste aptitudinea mentală a recurentei. La 18 ianuarie 1991, și anume trei luni și opt zile mai târziu, Curtea Administrativă de Apel din Sarra a confirmat această decizie. În cele din urmă, la 17 ianuarie 1995, Tribunalul Administrativ din Saarra a demisionat un expert însărcinat cu stabilirea unei expertize în vederea progresului procedurii. Curtea reamintește că numai întârzierile imputate statului pot duce la concluzia cu privire la neobservarea termenului rezonabil (a se vedea, printre altele, Hotărârea Proszak c. Polonia din 16 decembrie 1997, Rec., 1997,-VIII, p. 2774, § 40). Or, în acest caz, nu se poate. în fapt, decizia recurentei de a nu prezenta un certificat medical emis de o clinică universitară. Întrucât a examinat faptele cauzei în lumina observațiilor părților și având în vedere atitudinea recurentei, Curtea consideră că mai devreme sau mai târziu nu a depășit termenul rezonabil. Prin urmare, cererea trebuie respinsă ca fiind în mod vădit nefondată în sensul articolului 35 alineatul (3) și al articolului 4 din convenție. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, declară cererea inadmisibilă. Vincent Berger Antonio Pastor Ridruejo Moduler Președinte

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CtEDO 2001-10-18
0,94
N.F.B. contre l'ALLEMAGNE
QUATRIEME SECTION DÉCISION SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n° 37225/97 présentée par N. F. B. contre l’Allemagne La Cour européenne des Droits de l’Homme (quatrième section), siégeant le 18 octobre 2001 en une chambre composée de MM. A. P
CtEDO 2001-09-27
0,93
SCHNEIDER contre l'ALLEMAGNE
QUATRIÈME SECTION DÉCISION Requête n° 44842/98 présentée par Jürgen SCHNEIDER contre l’Allemagne La Cour européenne des Droits de l’Homme (quatrième section), siégeant le 27 septembre 2001 en une chambre composée de MM. A. Pastor Ridruejo,
CtEDO 2001-07-10
0,93
KUTZNER contre l'ALLEMAGNE
QUATRIEME SECTION DÉCISION SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n° 46544/99 présentée par Ingo et Anette KUTZNER contre l’Allemagne La Cour européenne des Droits de l’Homme (quatrième section), siégeant le 10 juillet 2001 en une chambre compos
CtEDO 2001-05-03
0,93
NIEDERBÖSTER contre l'ALLEMAGNE
QUATRIÈME SECTION DÉCISION SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n° 39547/98 présentée par Heinrich NIEDERBÖSTER contre l’Allemagne La Cour européenne des Droits de l’Homme (quatrième section), siégeant le 3 mai 2001 en une chambre composée de
CtEDO 2006-11-06
0,93
ALEKER c. ALLEMAGNE
CINQUIÈME SECTION DÉCISION SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n o 51288/99 présentée par Klaus ALEKER contre l’Allemagne La Cour européenne des Droits de l’Homme (cinquième section), siégeant le 6 novembre 2006 en une chambre composée de : M
Sursă