ALLEGRI contre l'ITALIE

SECȚIUNEA A TREIA DECIZIA PRIVIND RECEVABILITATEA cererii nr. 51651/99 prezentate de Giulia Allegri împotriva Italiei Curtea Europeană a Drepturilor L'lai (secțiunea a treia), care se întrunește la 13 februarie 2001 într-o cameră compusă din domnii J.-P. Costa președinte Fuhrmann Kūris Tulkens Jungwiert Sir Nicolas Bratza Traja judecători Dolle grefiere de secțiune Având în vedere cererea menționată mai sus depusă la 3 aprilie 1997 și înregistrată la 6 octombrie 1999 După ce a deliberat, face următoarea decizie FACE recurenta este un cetățean italian, născut în 1924 și rezident la Roma. Ea este reprezentată în fața Curții de către Carolina Lucia Virgara, avocată la Roma. La 14 martie 1988, recurenta l-a numit pe domnul G. în fața judecătorului de instanță din Florența pentru a obține rezilierea unui contract de comodat al unei clădiri și eliberarea locului.

Din cele șapte audieri care au avut loc între 7 iulie 1988 și 5 iulie 1990, s-a prezentat o prezentare la cererea părților, o excepție de la incompetență ridicată de pârât și cinci audieri de martori. Prezentarea concluziilor a avut loc la 20 decembrie 1990. La 13 iunie 1991, ziua prevăzută pentru punerea în deliberare a cauzei, cauza a fost amânată la 24 iunie 1990. octombrie 1991, deoarece dosarul era de negăsit. Printr-o ordonanță din 18 noiembrie 1991, judecătorul de instanță a considerat necesar să redeschidă judecata pentru a asculta părțile. Lacul din 19 decembrie 1991 a fost amânat la 19 februarie 1992, deoarece reclamanta nu a putut fi prezentă, iar cauza a fost pusă în deliberare la 19 martie 1992. Printr-o hotărâre din aceeași zi, al cărei text a fost depus la grefa din 18 mai 1992, judecătorul de instanță a acceptat cererea reclamantei.

La 25 noiembrie 1992, domnul G. a solicitat instanța din Florența. octombrie 1993 și ședința de pledoarii în fața camerei competente a fost stabilită la 21 februarie 1995. Printr-o ordonanță din 13 decembrie 1994, președintele Tribunalului a constatat că judecătorul raportor a fost însărcinat cu alte funcții și a reportat la 7 noiembrie 1995 ședința pledoariilor. În ziua aceea, tribunalul a constatat că lipsea dosarul de primă instanță și cauza a fost amânată la 20 februarie 1996. printr-o hotărâre din aceeași zi, al cărei text a fost depus la grefă la 15 ianuarie 1997, tribunalul a respins recursul. Hotărârea recurentei se referă la durata procedurii în litigiu. Această procedură, care a început la 14 martie 1988 și se încheie la 15 ianuarie 1997, a durat opt ani și zece luni pentru două instane.

Potrivit recurentei, durata procedurii nu răspunde la cerina termenului rezonabil (art. 6 alineatul (1) din Convenie). Curtea consideră că, având în vedere criteriile care decurg din jurisprudența sa în materie de termen rezonabil (complexitatea cauzei, comportamentul reclamantului și al autorităților competente și care intră în litigiul pentru solicitant), și având în vedere ansamblul elementelor aflate în posesia sa, acest Õ trebuie să facă obiectul unei examinări pe fond. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, S. Dolle J.-P. Costa Moduler Președinte

TROISIÈME SECTION

DÉCISION

SUR LA RECEVABILITÉ

de la requête n° 51651/99 présentée par Giulia Allegri contre l’Italie La Cour européenne des Droits de l’Homme (troisième section), siégeant le 13 février 2001 en une chambre composée de MM. J.-P. Costa , président , W. Fuhrmann , P. Kūris , M me F. Tulkens , M. K. Jungwiert , Sir Nicolas Bratza , M. K. Traja , juges , et de M me S. Dollé , greffière de section , Vu la requête susmentionnée introduite le 3 avril 1997 et enregistrée le 6 octobre 1999 ; Après avoir délibéré, rend la décision suivante : EN FAIT La requérante est une ressortissante italienne, née en 1924 et résidant à Rome. Elle est représentée devant la Cour par M e Carolina Lucia Virgara, avocate à Rome. Le 14 mars 1988, la requérante assigna M. G. devant le juge d'instance de Florence afin d’obtenir la résiliation d’un contrat de commodat d’un immeuble et la libération des lieux.

La mise en état de l’affaire commença le 28 avril 1988. Des sept audiences qui eurent lieu entre le 7 juillet 1988 et le 5 juillet 1990, une fut remise à la demande des parties, une concerna l’exception d’incompétence soulevée par le défendeur et cinq l’audition de témoins. La présentation des conclusions eut lieu le 20 décembre 1990. Le 13 juin 1991, jour prévu pour la mise en délibéré de l’affaire, l’affaire fut reportée au 24 octobre 1991 car le dossier était introuvable. Par une ordonnance du 18 novembre 1991, le juge d'instance estima nécessaire de rouvrir l’instruction afin d’entendre les parties. L’audience du 19 décembre 1991 fut ajournée au 19 février 1992 car la requérante n’avait pu être présente et l’affaire fut mise en délibéré le 19 mars 1992. Par un jugement du même jour, dont le texte fut déposé au greffe le 18 mai 1992, le juge d'instance fit droit à la demande de la requérante.

Le 25 novembre 1992, M. G. interjeta appel devant le tribunal de Florence. L’instruction commença le 18 mars 1993. Après une audience, les parties présentèrent leurs conclusions le 21 octobre 1993 et l’audience de plaidoiries devant la chambre compétente fut fixée au 21 février 1995. Par une ordonnance du 13 décembre 1994, le président du tribunal constata que le juge rapporteur avait été chargé d’autres fonctions et reporta l’audience de plaidoiries au 7 novembre 1995. Le jour venu, le tribunal constata qu’il manquait le dossier de première instance et l’affaire fut ajournée au 20 février 1996. Par un jugement du même jour, dont le texte fut déposé au greffe le 15 janvier 1997, le tribunal rejeta l’appel.

EN DROIT Le grief de la requérante porte sur la durée de la procédure litigieuse. Cette procédure, qui a débuté le 14 mars 1988 et s’est terminée le 15 janvier 1997, a duré huit ans et dix mois pour deux instances. Selon la requérante, la durée de la procédure ne répond pas à l’exigence du « délai raisonnable » (article 6 § 1 de la Convention). Le Gouvernement s’oppose à cette thèse. La Cour estime qu’à la lumière des critères qui se dégagent de sa jurisprudence en matière de « délai raisonnable » (complexité de l’affaire, comportement du requérant et des autorités compétentes et enjeu du litige pour le requérant), et compte tenu de l’ensemble des éléments en sa possession, ce grief doit faire l’objet d’un examen au fond.

Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité,

DÉCLARE LA REQUÊTE RECEVABLE

, tous moyens de fond réservés. S. Dollé J.-P. Costa Greffière Président