SECȚIUNEA A TREIA DECIZIA PRIVIND RECEVABILITATEA cererii nr. 51656/99 prezentate de Fabrizia Targi și Monica Bianchi împotriva Italiei Curtea Europeană a Drepturilor LUI Având în vedere cererea menționată mai sus depusă la 9 februarie 1998 și înregistrată la 6 octombrie 1999 După ce a deliberat, face următoarea decizie FACE recurentele sunt resortisante italiene, născute în 1959, 1959 și, respectiv, rezidente în Siena. Ele sunt reprezentate în fața Curții de către M Luigi De Mossi, avocat în Siena. La 19 noiembrie 1988, recurentele i-au numit pe domnii O. și F. în fața Tribunalului din Livorne pentru a obține despăgubiri pentru daunele suferite, în special ca urmare a cumpărării unei clădiri a unei sechestre imobiliare pe care pârâtii s-au angajat să o elimine. Prima ședință a avut loc la 26 ianuarie 1989. Cele șapte audieri care au avut loc între această dată și 3 decembrie 1992 au implicat admiterea mijloacelor de probă, printre care audierea unui martor și a pârâtilor. Ultima audiere a fost prezentată la 17 iunie 1993, pentru a permite examinarea ultimei mărturii. În ziua următoare, la cererea părților, judecătorul a fixat la amînarea prezentării concluziilor la 7 iunie 1993. aprilie 1994. Cu toate acestea, această ședință a fost prezentată, la cererea Consiliului recurentelor, la 13 octombrie 1994. La această ședință, consiliile și-au prezentat concluziile, iar judecătorul a fixat ședința de pledoarii la 11 mai 1999. Între timp, Legea privind sezioni stralcio Întrucât a intrat în vigoare, președintele Tribunalului a atribuit cauza colegiului de magistrați însărcinat cu soluționarea celor mai vechi cazuri (sezione stralcio La 16 februarie 1999 a avut loc tentativa de soluționare a amiabilă, iar părțile au prezentat concluziile acestora. La 8 iunie 1999, lacul a fost pus în deliberare. Printr-o hotărâre din aceeași zi, al cărei text a fost depus la grefa din 3 noiembrie 1999, tribunalul i-a condamnat pe domnii O. și F. să plătească reclamanților 15 000 000 de lire italiene plus dobânda. La 3 noiembrie 2000, dl F. a solicitat recurs la Curtea de Apel din Florența. Această procedură, care a început la 19 noiembrie 1988 și era încă în curs de desfășurare la 3 noiembrie 2000, a durat deja mai mult de 11 ani și 11 luni pentru două instanțe. Potrivit recurentelor, durata procedurii nu răspunde cerinței termenului rezonabil Curtea consideră că, având în vedere criteriile care decurg din jurisprudența sa în materie de timp rezonabil (complexitatea cauzei, comportamentul reclamantului și al autorităților competente și provocarea litigiului pentru solicitant) și având în vedere toate elementele aflate în posesia sa, acest spătarul trebuie să facă obiectul unei examinări pe fond. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, declară request requestable toate mijloacele de fond rezervate. S. Dollé J.-P. Costa decoreur Președinte
de la requête n° 51656/99
présentée par Fabrizia Targi et Monica Bianchi
contre l’Italie
La Cour européenne des Droits de l’Homme (troisième section), siégeant le 13
février
2001 en une chambre composée de
MM.
J.-P.
Costa
,
président
,
W.
Fuhrmann
,
P.
Kūris
,
M
me
F.
Tulkens
,
M.
K.
Jungwiert
,
Sir
Nicolas
Bratza
,
M.
K.
Traja
,
juges
,
et
de
M
me
S.
Dollé
,
greffière de section
,
Vu la requête susmentionnée introduite le 9 février 1998 et enregistrée le 6
octobre
1999
;
Après avoir délibéré, rend la décision suivante
:
Les requérantes sont des ressortissantes italiennes, nées respectivement en 1959, 1959 et résidant à Sienne. Elles sont représentées devant la Cour par M
e
Luigi De Mossi, avocat à Sienne.
Le 19 novembre 1988, les requérantes assignèrent MM. O. et F. devant le tribunal de Livourne afin d’obtenir réparation des dommages subis notamment en raison de l’achat d’un immeuble grevé d’une saisie immobilière que les défendeurs s’étaient engagé à supprimer.
La première audience eut lieu le 26 janvier 1989. L’audience du 1
er
juin 1989 fut renvoyée d’office au 21 septembre 1989. Les sept audiences qui se tinrent entre cette date et le 3 décembre 1992 concernèrent l’admission de moyens de preuve dont l’audition d’un témoin et des défendeurs. La dernière audience fut remise au 17 juin 1993, afin de permettre l’examen du dernier témoignage. Le jour venu, à la demande des parties, le juge fixa l’audience de présentation des conclusions au 7
avril 1994. Toutefois, cette audience fut remise, à la demande du conseil des requérantes, au 13
octobre 1994. A cette audience, les conseils présentèrent leurs conclusions et le juge fixa l’audience de plaidoiries au 11
mai
1999.
Entre-temps, la loi concernant les
sezioni stralcio
étant entrée en vigueur, le président du tribunal attribua l'affaire au collège de magistrats chargé de traiter les affaires les plus anciennes (
sezione stralcio
).
Le 16 février 1999 eut lieu la tentative de règlement amiable puis les parties présentèrent leurs conclusions. Le 8 juin 1999, l’affaire fut mise en délibéré.
Par un jugement du même jour, dont le texte fut déposé au greffe le 3 novembre 1999, le tribunal condamna MM. O. et F à verser aux requérants 15 000 000 lires italiennes plus les intérêts.
Le 3 novembre 2000,
Le grief des requérantes porte sur la durée de la procédure litigieuse. Cette procédure, qui a débuté le 19 novembre 1988 et était encore pendante au 3 novembre 2000, avait à cette date déjà duré plus de plus de onze ans et onze mois pour deux instances.
Selon les requérantes, la durée de la procédure ne répond pas à l’exigence du «
délai raisonnable
» (article 6 § 1 de la Convention). Le Gouvernement s’oppose à cette thèse.
La Cour estime qu’à la lumière des critères qui se dégagent de sa jurisprudence en matière de «
délai raisonnable
» (complexité de l’affaire, comportement du requérant et des autorités compétentes et enjeu du litige pour le requérant), et compte tenu de l’ensemble des éléments en sa possession, ce grief doit faire l’objet d’un examen au fond.
Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité,
, tous moyens de fond réservés.
J.-P. Costa
Greffière
Président