KONUK contre la TURQUIE
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Partiellement irrecevable
KONUK contre la TURQUIE (CtEDO, 2001)
SECȚIUNEA I DECIZIE PARTIALĂ PRIVIND RECEVABILITATEA cererii nr. 49523/99 prezentate de Ali KONUK împotriva Turciei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea I), care are loc la 13 februarie 2001 într-o cameră compusă din președintele Palm Thomassen al meu, dnii Gaukur Jörundsson Türmen Bîrsan Casadevall Maruste judecători M. O Având în vedere cererea sus-menționată depusă la 17 mai 1999 și înregistrată la 12 iulie 1999, după ce a deliberat, face următoarea decizie FACE recurentul, resortisant turc, născut în 1952, este în prezent deținut la închisoarea Bergama (Turcia). În fața Curții, acesta este reprezentat de Maestrul Ahmet Colako Faptele cauzei, astfel cum au fost expuse de reclamantă, pot fi rezumate după cum urmează. La 26 iulie 1996, reclamantul a fost arestat la domiciliul său, în cadrul unei anchete de poliție desfășurate de Secțiunea antiteroristă a Direcției de securitate a d a fost reținut în incinta secțiunii menționate anterior. În timpul arestării sale, reclamantul a fost interogat de polițiști și a semnat o declarație conținând declarații cu privire la participarea sa la distribuirea de fluturași și la afișajul interzis în numele organizației ilegale menționate. În plus, la 25 iulie 1996, el a recunoscut că a lansat un cocktail molotov la sediul unei bănci aflate în apropiere de domiciliul său. La 6 august 1996, reclamantul a fost ascultat de procurorul Republicii în apropierea Curții de Securitate a Țării lui Izmir În aceeași zi, reclamantul a fost adus în fața judecătorului care a depus mărturie în fața procurorului. La 21 octombrie 1996, procurorul îl acuză pe reclamant în fața Curții de Securitate a statului, compusă din trei magistrați, dintre care unul se află sub jurisdicție. militar. Repromițându-l în special pe acesta din urmă de a fi membru al organizației ilegale mai ales T.P.C. și d.U.A., el și-a revendicat condamnarea în temeiul art. 168 alin. (2) din Codul penal și 5 din Legea nr. 3713 privind combaterea terorismului. În fața Curții de Securitate a statului, reclamantul a respins toate acuzațiile aduse împotriva sa. În această privință, el a sprijinit pe de o parte că a semnat declarația sa la poliție sub presiune și, pe de altă parte, nu ar fi avut cunoștință de conținutul său din cauza tulburărilor sale de vedere în momentul semnării. În plus, reclamantul a declarat că nu cunoaște șeful respectivei organizații ilegale. Între timp, la 3 septembrie 1997, tribunalul din Karsiyaka l-a numit pe reclamantul unor capete de acuzare neautorizate de graffiti, de distribuție a tractelor și de stabilire ilegală a autocolantelor în spațiile publice. În hotărârea sa, tribunalul nu a luat în considerare declarațiile pe care reclamantul le-ar fi făcut poliției și consideră că nu a avut suficiente dovezi pentru a ajunge la concluzia vinovăției sale. Prin Hotărârea din 26 martie 1998, Curtea de Securitate a statului l-a declarat pe reclamant vinovat de faptele care i-au fost reproșate și l-a condamnat la o pedeapsă cu închisoarea de 18 ani și 20 de zile. În avizul său, procurorul general din apropierea Curții de Casație din 26 martie 1998, în care a fost pronunțat recursul din 26 martie 1998, pe motiv că acțiunea reclamantului de către instanța judecătorească din Karșiyaka ar trebui să ducă la relaxarea reclamantului de la acuzația de a se ocupa de organizația ilegală în cauză. La 18 noiembrie 1998, Curtea de Casație a confirmat hotărârea de condamnare. Comisia a considerat că elementele de probă, cum ar fi depoziia reclamantului colectată în cursul procedurii preliminare și rapoartele de judecată au confirmat versiunea faptelor propuse de acuzare. Comisia a constatat, de asemenea, că reclamantul a participat la atacul asupra cocteilului molotov al băncii (Akbank). Între timp, prin Hotărârea din 13 mai 1997, Curtea de Securitate a statului .Izmir a condamnat A.M. pentru încercarea de a acorda asistență unei organizații ilegale. Acesta stabilește că A.M. a încercat să introducă un ferăstrău din oțel în partea închisorii în care erau deținuți persoanele acuzate de a fi membru al § 1 din Convenție, reclamantul declară în primul rând că Curtea de Securitate a statului ..Izmir, care a judecat și condamnat, nu poate fi considerată o instanță independentă și imparțială în sensul acestei dispoziții, din moment ce unul dintre cei trei magistrați care au stat acolo a fost un ofițer al armatei. În plus, reclamantul se plânge de o încălcare a dreptului său la un proces echitabil și susține, pe de o parte, că nu ar fi beneficiat de asistență juridică în cadrul procedurii preliminare și, pe de altă parte, că nu ar fi avut posibilitatea de a convoca martorii cu descărcare de gestiune. În cele din urmă, acesta susține că instanța de securitate de la . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Invocând art. 6 alineatul (2) din Convenție, reclamantul susține, de asemenea, că instanța de securitate a statului, care a condamnat A.M. pentru asistență la o organizație ilegală, este astfel exprimată, într-un mod prematur, în favoarea vinovăției sale. Reclamantul susține, de asemenea, că, din cauza faptului că a fost acuzat de un delict care intră în sfera de competență a cursurilor de securitate a statului, acesta ar fi fost supus unor norme procedurale mai puțin favorabile decât cele prevăzute în procedurile penale de drept comun. În această privință, el a Õ art. 14 din Convenția combinată cu art. 6 alineatul (1) din aceasta. se plânge că cauza sa nu a fost ascultată în mod echitabil de un tribunal independent și imparțial În sensul articolului 6 alineatul (1) și al articolului 3 din Convenție, Curtea consideră, de asemenea, că instanța de securitate a statului ar fi condamnat reclamantul pe baza acelorași elemente de probă pe care le consideră insuficiente de către instanța de judecată din Karșiyaka trebuie să le examineze din unghiul principiului procesului echitabil prevăzut la art. 6 § 1. În statul în care se află dosarul în fața sa, Curtea nu consideră că este în măsură să se pronunțe cu privire la admisibilitatea acestor obiecțiuni, cum ar fi cele prezentate de reclamant, și consideră că este necesar să le aducă la cunoștința guvernului pârât, în conformitate cu art. 54 alineatul (3) litera (b) din Regulamentul său de procedură. Curtea a examinat celelalte obiecțiuni ale reclamantului, astfel cum au fost prezentate în cererea sa și a constatat că reclamantul a fost informat cu privire la eventualele obstacole în calea admisibilității acestor obiecțiuni. Având în vedere toate elementele aflate în posesia sa și în măsura în care este competentă să cunoască afirmațiile formulate, aceasta nu a ridicat nici o aparență de încălcare a drepturilor și libertăților garantate de Convenție sau de protocoalele sale. În consecință, această parte a cererii trebuie respinsă în conformitate cu art. 35 alin. (4) din Convenție. Prin aceste motive, Curtea în unanimitate, AJURINE examinarea obiecțiunilor reclamantului cu privire la independența și la imparțialitatea Curții de Securitate a la mail-ului, precum și la echitatea procedurii în fața acestei instanțe [art. 6 alineatul (1) și art. 3 din Convenție] DECLARĂ RECHETA IRRECEVABILĂ pentru surplus. Michael O