Baioni și Badini împotriva Italiei

SECȚIUNEA A TREIA DECIZIA PRIVIND RECEVABILITATEA cererii nr. 51678/99 prezentate de Stefano Baioni și Leda Badini împotriva Italiei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a treia), care are loc la 13 februarie 2001 într-o cameră compusă din domnii J.-P. Costa președinte Fuhrmann Kūris Tulkens Jungwiert Sir Nicolas Bratza Traja judecători Dollegreffière de secțiune Având în vedere cererea sus-menționată depusă la 7 martie 1998 și înregistrată la 6 octombrie 1999 După ce a deliberat, face următoarea decizie DE FAPT Reclamanții sunt resortisanți italieni, născuți în 1961, 1930 și, respectiv, rezidenți în Medicina (Bologna) și sunt reprezentați în fața Curții de către domnul Agostino Cifuni, rezident la Bologna.

La 24 ianuarie 1991, dl B. i-a numit pe reclamanți în fața Tribunalului din Bologna pentru a obține recunoașterea faptului că există o detenție de trecere. Încheierea procedurii a început la 4 aprilie 1991. La data de 26 noiembrie 1991 a fost amânată din oficiu la 16 aprilie 1992. După o audiere, la 10 decembrie 1991. 1992 judecătorul de punere în funcțiune a aprobat audierea martorilor și a numit un expert. Acesta din urmă a depus jurământul la 30 iunie 1994, după o trimitere din oficiu și o trimitere la cererea părților. La 15 iunie 1995 a avut loc audierea martorilor. După o audiere, printr-o ordonanță din 2 mai 1996 judecătorul a aprobat expertului o prelungire a termenului pentru depunerea raportului său la grefă.

La 18 martie 1997, expertul a trimis la dosar raportul său de competență și judecătorul a amânat cauza la 14 ianuarie 1998. În acea zi și la 7 iulie 1998, părțile au vărsat documente la dosar și judecătorul a fixat data la care a fost pronunțat la 26 ianuarie 1999. La 11 mai 1999, judecătorul a amânat cauza la 29 septembrie 1999. Această audiere nu a avut loc deoarece, la o dată nespecificată, această cauză a fost atribuită colegiului de magistrați însărcinat cu tratarea celor mai vechi cazuri (sezione stralcio). Sezioni stralcio , compuse dintr-un judecător titular, în calitate de președinte, și de doi judecători onorari, au fost create în temeiul articolului 90 din Legea nr. 353/1990 (astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 534/1995) în scopul de a absorbi … Această procedură, care a început la 24 ianuarie 1991 și este încă în curs de desfășurare până în prezent, a durat mai mult de 10 ani pentru o instanță.

Potrivit reclamanților, durata procedurii nu îndeplinește cerința termenului rezonabil (art. 6 alineatul (1) din Convenție). Curtea consideră că, având în vedere criteriile care decurg din jurisprudența sa în materie de termen rezonabil (complexitatea cauzei, comportamentul reclamantului și al autorităților competente și care intră în litigiul pentru solicitant), și având în vedere ansamblul elementelor aflate în posesia sa, acest Õ trebuie să facă obiectul unei examinări pe fond. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, S. Dolle J.-P. Costa Moduler Președinte

TROISIÈME SECTION

DÉCISION

SUR LA RECEVABILITÉ

de la requête n° 51678/99 présentée par Stefano Baioni et Leda Badini contre l’Italie La Cour européenne des Droits de l’Homme (troisième section), siégeant le 13 février 2001 en une chambre composée de MM. J.-P. Costa , président , W. Fuhrmann , P. Kūris , M me F. Tulkens , M. K. Jungwiert , Sir Nicolas Bratza , M. K. Traja , juges , et de M me S. Dollé , greffière de section , Vu la requête susmentionnée introduite le 7 mars 1998 et enregistrée le 6 octobre 1999 ; Après avoir délibéré, rend la décision suivante : EN FAIT Les requérants sont des ressortissants italiens, nés respectivement en 1961, 1930 et résidant à Medicina (Bologne). Ils sont représentés devant la Cour par M. Agostino Cifuni, résidant à Bologne.

Le 24 janvier 1991, M. B. assigna les requérants devant le tribunal de Bologne afin d’obtenir la reconnaissance de l’existence d’une servitude de passage. La mise en état de l’affaire commença le 4 avril 1991. L’audience prévue pour le 26 novembre 1991 fut reportée d’office au 16 avril 1992. Après une audience, le 10 décembre 1992 le juge de la mise en état admit l’audition de témoins et nomma un expert. Ce dernier prêta serment le 30 juin 1994, après un renvoi d’office et un renvoi à la demande des parties. Le 15 juin 1995 eut lieu l’audition des témoins. Après une audience, par une ordonnance du 2 mai 1996 le juge accorda à l’expert une prorogation du délai pour déposer son rapport au greffe.

Le 18 mars 1997, l’expert versa au dossier son rapport d’expertise et le juge ajourna l’affaire au 14 janvier 1998. Ce jour-là et le 7 juillet 1998, les parties versèrent des documents au dossier et le juge fixa la date de l’audience suivante au 26 janvier 1999. Le 11 mai 1999, le juge ajourna l’affaire au 29 septembre 1999. Cette audience ne se tint pas car à une date non précisée, cette affaire fut attribuée au collège de magistrats chargé de traiter les affaires les plus anciennes ( sezione stralcio). Les sezioni stralcio , composées d’un juge titulaire, en qualité de président, et de deux juges honoraires, ont été crées en vertu de l’article 90 de la loi n° 353/1990 (tel que modifié par la loi n° 534/1995) afin d’absorber l’arriéré d’affaires pendantes devant les juridictions civiles.

L’audience du 8 février 2000 fut consacrée à l’expertise et le juge ajourna l’affaire au 11 mai 2000. Le jour venu le juge fixa l’audience pour la présentation des conclusions au 22 février 2002. EN DROIT Le grief des requérants porte sur la durée de la procédure litigieuse. Cette procédure, qui a débuté le 24 janvier 1991 et est encore pendante à ce jour, a duré plus de dix ans pour une instance. Selon les requérants, la durée de la procédure ne répond pas à l’exigence du « délai raisonnable » (article 6 § 1 de la Convention). Le Gouvernement s’oppose à cette thèse. La Cour estime qu’à la lumière des critères qui se dégagent de sa jurisprudence en matière de « délai raisonnable » (complexité de l’affaire, comportement du requérant et des autorités compétentes et enjeu du litige pour le requérant), et compte tenu de l’ensemble des éléments en sa possession, ce grief doit faire l’objet d’un examen au fond.

Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité,

DÉCLARE LA REQUÊTE RECEVABLE

, tous moyens de fond réservés. S. Dollé J.-P. Costa Greffière Président