- Instanța
- Curtea Europeană a Drepturilor Omului
- Data
- 13 februarie 2001
- Stat pârât
- ITA
- Concluzia
- Recevable
Butta împotriva Italiei
Traducere în română Auto
SECȚIUNEA A TREIA DECIZIA PRIVIND RECEVABILITATEA interogării nr. 51682/99 prezentată de Franco Butta împotriva Italiei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a treia), care are loc la 13 februarie 2001 într-o cameră compusă din domnii J.-P. Costa președinte Fuhrmann Kūris Tulkens Jungwiert Sir Nicholas Bratza Traja judecători Dolégreffière de secțiune Având în vedere cererea menționată mai sus depusă la 26 februarie 1998 și înregistrată la 6 octombrie 1999 După ce a deliberat, face următoarea decizie DE FAPT Reclamantul este un resortisant italian, născut în 1956 și rezident în Palazzago (Bergame). Acesta este reprezentat în fața Curții de către domnul Renato Vico și Franco Uggetti, avocați din Bergamo.
La 24 februarie 1994, reclamantul a atribuit dnii B. și T. și compania de asigurări A. în fața Tribunalului din Bergamo pentru a obține despăgubiri pentru daunele suferite în urma unui accident de circulație. Atribuirea cauzei a început la 12 mai 1994, data la care reclamantul a solicitat o sumă cu titlu de provizion și judecătorul de punere în stare de fapt a ordonat reclamantului să reînnoiască notificarea actului de citație împotriva domnului T. și a declarat falimente domnul B. și compania de asigurări A. Aceasta din urmă s-a constituit în ședința din 13 octombrie 1994 și judecătorul a amânat cauza la 23 februarie 1995 pentru a permite din nou reînnoirea notificării către domnul T. În ziua următoare, judecătorul a declarat falimentul celui din urmă, iar avocatul companiei de asigurări l-a informat pe judecător că aceasta fusese închisă.
Audierile din 22 aprilie și 30 mai 1995 au fost exmatriculate deoarece în acele zile avocații greveau. iulie și 19 septembrie 1995, reclamantul a insistat în cererea sa de a obține o sumă cu titlu de provizion. Prin ordonanța din 21 septembrie 1995, judecătorul de punere în stare de arest a alocat suma menționată. După o audiere, printr-o ordonanță din 8 octombrie 1997 judecătorul a numit un expert, care a depus jurământul la 4 decembrie 1997, și a amânat cazul la 26 martie 1998. Această audiere a fost amânată din oficiu la 5 noiembrie 1998 din cauza unei boli a judecătorului. În ziua următoare, judecătorul de punere în funcțiune, care între timp fusese transferat, a numit un alt expert.
1999, părțile au solicitat o trimitere pentru a examina raportul de competență depus între timp la grefă și judecătorul a stabilit data următoarei audieri la 6 octombrie 1999. Această audiere nu are loc deoarece, la o dată nespecificată, această cauză a fost atribuită colegiului de magistrați însărcinat cu tratarea celor mai vechi cazuri (sezione stralcio). , compuse dintr-un judecător titular, în calitate de președinte, și din doi judecători onorari, au fost creați în temeiul articolului 90 din Legea nr. 353/1990 (astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 534/1995) pentru a absorbi în fața instanțelor civile cauzele pendinte. 2000 și 4 octombrie 2000 au fost consacrate cererilor părților de admitere a mijloacelor de probă.
Conform informațiilor furnizate de solicitant, următoarea audiere a fost stabilită la 20 martie 2001. Această procedură, care a început la 24 februarie 1994 și este încă în curs de desfășurare până în prezent, a durat mai mult de șase ani și 11 luni pentru o instanță. Potrivit reclamantului, durata procedurii nu îndeplinește cerința termenului rezonabil (art. 6 alineatul (1) din Convenție). Curtea consideră că, având în vedere criteriile care decurg din jurisprudența sa în materie de termen rezonabil (complexitatea cauzei, comportamentul reclamantului și al autorităților competente și care intră în litigiul pentru solicitant), și având în vedere ansamblul elementelor aflate în posesia sa, acest Õ trebuie să facă obiectul unei examinări pe fond.
Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, S. Dolle J.-P. Costa Moduler Președinte
TROISIÈME SECTION
DÉCISION
SUR LA RECEVABILITÉ
de la requête n° 51682/99 présentée par Franco Butta contre l’Italie La Cour européenne des Droits de l’Homme (troisième section), siégeant le 13 février 2001 en une chambre composée de MM. J.-P. Costa , président , W. Fuhrmann , P. Kūris , M me F. Tulkens , M. K. Jungwiert , Sir Nicolas Bratza , M. K. Traja , juges , et de M me S. Dollé , greffière de section , Vu la requête susmentionnée introduite le 26 février 1998 et enregistrée le 6 octobre 1999 ; Après avoir délibéré, rend la décision suivante : EN FAIT Le requérant est un ressortissant italien, né en 1956 et résidant à Palazzago (Bergame). Il est représenté devant la Cour par M es Renato Vico et Franco Uggetti, avocats à Bergame. Le 24 février 1994, le requérant assigna MM.
B. et T. et la compagnie d’assurances A. devant le tribunal de Bergame afin d’obtenir réparation des dommages subis lors d’un accident de la circulation. La mise en état de l’affaire commença le 12 mai 1994, date à laquelle le requérant demanda une somme à titre de provision et le juge de la mise en état ordonna au requérant de renouveler la notification de l’acte de citation à l’encontre de M. T. et déclara défaillants M. B. et la compagnie d’assurances A. Cette dernière se constitua à l’audience du 13 octobre 1994 et le juge ajourna l’affaire au 23 février 1995 pour permettre à nouveau le renouvellement de la notification à M. T. Le jour venu, le juge déclara défaillant ce dernier et l’avocat de la compagnie d’assurances informa le juge que celle-ci avait été mise en liquidation.
Les audiences des 22 avril et 30 mai 1995 furent renvoyées car ces jours-là les avocats faisaient grève. Les 18 juillet et 19 septembre 1995, le requérant insista dans sa demande visant à obtenir une somme à titre de provision. Par une ordonnance du 21 septembre 1995, le juge de la mise en état alloua ladite somme. L’audience prévue pour le 14 novembre 1996 fut reportée d’office à deux reprises jusqu’au 15 mai 1997. Après une audience, par une ordonnance du 8 octobre 1997 le juge nomma un expert, qui prêta serment le 4 décembre 1997, et ajourna l’affaire au 26 mars 1998. Cette audience fut reportée d’office au 5 novembre 1998 en raison d’une maladie du juge. Le jour venu, le juge de la mise en état, qui avait entre-temps été muté, nomma un autre expert.
Le 1 er avril 1999, les parties demandèrent un renvoi afin d’examiner le rapport d’expertise entre-temps déposé au greffe et le juge fixa la date de l’audience suivante au 6 octobre 1999. Cette audience ne se tint pas car à une date non précisée, cette affaire fut attribuée au collège de magistrats chargé de traiter les affaires les plus anciennes ( sezione stralcio). Les sezioni stralcio , composées d’un juge titulaire, en qualité de président, et de deux juges honoraires, ont été crées en vertu de l’article 90 de la loi n° 353/1990 (tel que modifié par la loi n° 534/1995) afin d’absorber l’arriéré d’affaires pendantes devant les juridictions civiles. L’affaire fut ajournée au 29 février 2000. Les trois audiences fixées entre le 29 février 2000 et le 4 octobre 2000 furent consacrées aux demandes des parties d’admission de moyens de preuve.
Selon les informations fournies par le requérant, la prochaine audience fut fixée au 20 mars 2001. EN DROIT Le grief du requérant porte sur la durée de la procédure litigieuse. Cette procédure, qui a débuté le 24 février 1994 et est encore pendante à ce jour, a duré plus de six ans et onze mois pour une instance. Selon le requérant, la durée de la procédure ne répond pas à l’exigence du « délai raisonnable » (article 6 § 1 de la Convention). Le Gouvernement s’oppose à cette thèse. La Cour estime qu’à la lumière des critères qui se dégagent de sa jurisprudence en matière de « délai raisonnable » (complexité de l’affaire, comportement du requérant et des autorités compétentes et enjeu du litige pour le requérant), et compte tenu de l’ensemble des éléments en sa possession, ce grief doit faire l’objet d’un examen au fond.
Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité,
DÉCLARE LA REQUÊTE RECEVABLE
, tous moyens de fond réservés. S. Dollé J.-P. Costa Greffière Président