FERİDUN YAZAR ET AUTRES contre la TURQUIE
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Partiellement irrecevable
FERİDUN YAZAR ET AUTRES contre la TURQUIE (CtEDO, 2001)
SECȚIUNEA I DECIZIE PARȚIALĂ PRIVIND RECEVABILITATEA cererii nr. 42713/98 prezentate de Feridun YAZAR și de alții împotriva Turciei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea I), care se întrunește la 13 februarie 2001 într-o cameră compusă din președintele meu Palm Thomassen dnii Gaukur Jörundsson Türmen Bîrsan Casadevell Maruste judecători M. Având în vedere cererea prezentată mai sus Comisiei Europene pentru Drepturile Omului la 9 iulie 1998 și înregistrată la 10 august 1998, după ce a intenționat acest lucru, decizia următoare este luată de către Comisie. Reclamanții, dnii Feridun Yazar, Harun Caiakmak, Kemal Okutan, Güven Özata și Abdülcabbar Gezici sunt resortisanți turci, născuți în 1944, 1959, 1957, 1945 și, respectiv, 1963 și reședinți în Ankara. Acestea sunt reprezentate în fața Curții de către domnul Șenal Sar Faptele cauzei, astfel cum au fost prezentate de solicitanți, pot fi rezumate după cum urmează. La momentul depunerii cererii, reclamantul domnul Yazar era președintele Partidului politic HEP (parte din munca poporului). Ceilalți solicitanți erau membri fondatori ai partidului respectiv, a cărui procedură de dizolvare era pe rol în fața Curții Constituționale. La 19 septembrie 1992, a avut loc cel de-al doilea congres extraordinar al HEP într-o sală de sport din Ankara. Reclamanții au luat cuvântul fiecare cu ocazia congresului respectiv, în calitate de lideri ai partidului. Domnii Gezici și Özata, la 25 septembrie 1992, domnii Okutan, Cakmak și Yazar, la 28 septembrie, au fost arestați de poliție și reținuți, pe motiv că au făcut propagandă separatistă la congresul din 19 septembrie. Acuzațiile prin acte de punere sub acuzare din 5 mai, 13 noiembrie și 24 decembrie 1992, procurorul republicii ( a) a inculpat pe reclamanții de difuzare a propagandei împotriva integrității lanului ca urmare a discursurilor lor, inclusiv anumite pasaje, la care s-a făcut referire, sunt după cum urmează dl Yazar, noi spunem: Nimeni nu-și dă libertatea să nege identitatea altuia, ca fiecare să trăiască cu propria identitate. Noi spunem că la apropierea anului 2000, să fondăm această Republică pentru a doua oară. Dar astfel, să reunim condițiile în care fiecare va putea trăi cu propria identitate și libertățile sale. ; Kurdul ca kurd, caucazianul caucazian (...), să evităm astfel tot acest sânge vărsat (...) militanții PKK nu vin de pe Lună, ei sunt și ei copiii acestei țări. Ei sunt copiii acestui popor. Nu puteți să-i renegați (...) De ce au folosit o astfel de metodă de luptă? ...Să vorbim cu ei. Pentru a găsi o soluție, pentru a opri sângele, să vorbim cu Abdullah Öcalan (...) Aceasta este pentru că spunem că poporul kurde este împotriva constituției. Poporul kurde există. Chiar dacă nu este în constituția ta, există. Dacă constituția ta este arhaică, este vina mea? Turcia ne aparține nouă, de la Edirna până la Hakkari. Acest drept este al nostru (...). Noi nu renunțăm la un singur empan din acest teritoriu. La prețul sângelui nostru, ținem la el. Dar avem și un alt drept: la fiecare empan al acestui pământ, avem dreptul să trăim liber, prin identitatea noastră kurdă (...) M. Cekmak: (...) în Turcia, poporul kurd se confruntă cu exterminarea. (...) Există o singură realitate kurdă: casele distruse, munții și văile bombardate, kurzii considerați potențiali criminali ai faptului de a fi kurzi și a căror luptă pentru egalitate și libertate este înăbușită de masacre... o realitate kurdă care se traduce în mod evident prin exterminare și tortură (...). În perioada următoare, [publicitatea] va fi din ce în ce mai susținător al unei rezoluții politice, pacifiste și democratice a problemei [kurde], având în vedere că vechile metode militare ale lalui sunt acum caduce (...). Fie că statul dorește să se îndrepte spre o rezoluție pacifistă sau nu, aceasta este problema sa (...). Dl Okutan (..) onorați invitați care au venit din cele patru colțuri ale Turciei și Kurdistanului...În această țară, în prezent se confruntă cu persecuții care nici măcar nu existau în perioada feudală dinaintea Republicii. În timp ce înainte de proclamarea Republicii, kurzii, care au avut chiar și un pic de autonomie, au putut totuși să se facă auziți, în zilele noastre...(.) existența acestei națiuni, care nu a fost negată anterior, a început să fie acolo după proclamarea Republicii ; Poporul kurd a încercat să-și facă auzită vocea în anii '60, dar lovitura militară din 1970 a acționat pentru a-l face să tacă. (...) ...mai ales în această perioadă în care lupta în sine a dus la exterminarea populației civile pentru a preveni lupta. (...) În timp ce în Ș Forțele de securitate ale statului trăgeau asupra populației civile nevinovate... atacau cu tancurile... în timp ce nici un atac naivi s-a petrecut în șernak, forțele de securitate ale statului, pretinzând că PKK a făcut o razie acolo, distrugând totul în oraș. Dle prim-ministru și alte autorități solicită intervenția Națiunilor Unite pentru Cipru, Bosnia și Herțegovina, Karabagh. Dle ministru de externe, Hikmet își propune înființarea unei federații pentru țările pe care tocmai le-am citat, dar nu vorbește despre kurzi, despre oamenii de origine proprie (...). Dragi prieteni, partidele politice stabilite până în prezent s-au bazat pe ideologia oficială și au apărat...Fundația HEP a fost decisă la 3 martie 1990 de mai mult de cinci mii de persoane...au aprobat fundația HEP. : Ei au sprijinit HEP pentru a-l împiedica în fața mișcării de eliberare kurdă. În ceea ce privește poporul nostru, el a dorit să înființeze HEP, deoarece el a fost convins că acest partid va putea exprima revendicările sale democratice...Asta este atunci când am înțeles că HEP nu ar fi un partid condus de la . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . (...) Aș dori să vă atrag atenția asupra faptului că, dacă vrem să găsim o soluție la problema kurdă, este esențial să vorbim cu șeful PKK...(.) În speranța de a vedea cum se instalează un sistem în care fiecare își va putea trăi propria identitate, vă salut... domnule Özata: partide politice dizolvate de junta militara. Este foarte frumos că partidele dizolvate sunt din nou autorizate, dar nimeni nu decide cu privire la dizolvarea, prin diverse mijloace, a [noilor] Dragi delegați, dragi prieteni, știm cu toții că dizolvarea partidelor politice nu ne va duce nicăieri. Și nu cred deloc că vor da socoteală poporului. : În același mod în care se poate spune clar că unul dintre tabere este Republica turcă, se poate spune că cealaltă tabără, care este Partidul Muncitorilor din Kurdistan (PKK) și gherilele sale (...). Cele două tabere ale acestui război ar trebui, cât mai curând posibil, să se întrunească în jurul unei mese și să rezolve problema. ...() Putem spune acest lucru? : PKK și alte organizații revoluționare, pe care autoritățile din Republica Turcia le numesc teroriști separatiști, dar pe care întreaga lume, la fel ca și noi, îi considerăm luptători ai eliberării naționale ; ei bine, aceste organizații sunt în ochii noștri legitimi, legali. (...) Acești oameni, pe care îi numiți teroriști, sunt forțe care s-au legitimat în sine, prin sânge pe care le-au vărsat pentru drepturile lor legitime, chiar dacă aceștia nu erau legali. Noi susținem cauza acestor oameni. Căci ei au dreptate. În actul de acuzare, se spune că în sala în care avea loc congresul, el nu avea nici un singur steag turc; pe de altă parte, un grup de militanți neidentificati ridicaseră pe umeri steagul galben, roșu și verde al organizației teroriste PKK. La toți participanții congresului participau la spectacolul [al acestor militanți] la lansarea sloganei biji PKK, biji Apo [viu PKK, viu Öcalan, în kurde]] și făcând semnul victoriei cu degetele lor; ei au scos, de asemenea, steaguri mici din PKK, la dimensiuni de o batistă (...) în timp ce În scrisoarea sa din 10 martie 1994, adresată instanței de securitate a laui, avocata reclamanților a respins acuzațiile invocând, în esență, libertatea de exprimare, subliniind în special că, în cazul speței, aceasta se referă la activități politice. Prin Hotărârea din 23 iunie 1994, Curtea de Securitate a statului i-a condamnat pe reclamanții Okutan, Yazar, Caakmak și Gezici la doi ani de închisoare și la o amendă de 100.000 de lire turcești (LT), fiecare pe baza actului de acuzare din 13 noiembrie 1992. În ceea ce privește domnul Özata, acesta a fost achitat pe aceeași bază. Această curte a condamnat în plus dnii Özata, Okutan, Gezici și Șahin la doi ani de închisoare, precum și la o amendă de 5000000 LT pe baza actului de acuzare din 24 decembrie 1992. Dl Okutan a fost condamnat în cele din urmă la șase ani de închisoare și la plata unei amenzi de 250000000 LT, prin intermediul cumulului de pedepse, pentru comiterea aceleiași infracțiuni de mai multe ori. Recursul formulat de reclamanti și continuarea procedurii Recurentele s-au ocupat de casarea împotriva hotărârii menționate. În motivele recursului lor, ei au invocat art. 10 din Convenție. La 18 decembrie 1995, Curtea de Casație infirmă hotărârea în cauză pe motiv de modificare a legii din 1991 prin Legea nr. 4126 din 27 octombrie 1995. Curtea de Securitate a statului care reexaminează cauza reclamanților și-a pronunțat hotărârea la 7 noiembrie 1996 și l-a condamnat pe domnii Özata, Okutan, Gezici și Șahin pe baza actului de acuzăre din 24 decembrie 1992, fiecare la un an de închisoare și 100000000 Pe baza actului de punere sub acuzare din 13 noiembrie 1992, i-a condamnat pe domnii Yazar și pe dl Cakmak, încă o dată, la un an de închisoare și la o amendă de 100.000 de LT. Datorită cumulului pedepselor lor, dnii Gezici și Okutan au fost condamnați în cele din urmă la doi ani de închisoare și la o amendă de 200.000 LT pentru primul, și trei ani de închisoare și o amendă de 30000.000 LT pentru al doilea. Prin Hotărârea din 12 ianuarie 1998, Curtea de Casație a confirmat hotărârea pronunțată în primă instanță. Reclamanții au formulat o cerere de revizuire a hotărârii, cale de atac excepțională, care a fost respinsă de Curtea de Casație. La cererea respectivă, reclamanții au invocat din nou art. 10 din convenție. Dreptul și practica internă relevantă Legea nr. 3713 din 12 aprilie 1991 privind combaterea terorismului [1] Dispozițiile relevante din Legea din 1991 sunt formulate astfel: art. 8 (înainte de modificarea prin Legea nr. 4126 din 27 octombrie 1995) Propaganda scrisă și orală, întrunirile, adunările și manifestările menite să aducă atingere integrității teritoriale a statului membru al Republicii Turcia și unității indivizibile a națiunii sunt interzise, indiferent de procedura utilizată și de scopul urmărit. Oricine se angajează în astfel de activități este condamnat la o pedeapsă de doi până la cinci ani de închisoare și la o amendă de 50 până la 100 de milioane de lire turcești. În cazul în care infracțiunea de propagandă menționată la alineatul de mai sus este comisă prin intermediul revistelor menționate la art. 3 din Legea nr. 5680 privind presa, persoana în cauză este, de asemenea, condamnată la o amendă egală cu 90 la sută din valoarea medie a vânzărilor din luna precedentă, în cazul în care intervalul de înfășurare a revistei este mai mic de o lună; sau vânzări medii din luna anterioară a zilei de zi cu o mai mare trajă sil sil se referă la imprimați care nu au calitatea de periodic sau în cazul în care revista a fost lansat recent Cu toate acestea, nu poate fi mai mică de o sută de milioane de lire turcești. Scriitorul șef al revistei menționate este condamnat la jumătate de lună de la data la care a fost emis și la o pedeapsă de șase luni până la doi ani de închisoare. □ art. 8 (astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 4126 din 27 octombrie 1995) Propaganda scrisă și orală, întrunirile, adunările și manifestările menite să aducă atingere integrității teritoriale a statului membru al Republicii Turcia sau a unității indivizibile a națiunii sunt interzise. Oricine continuă o astfel de activitate este condamnat la o pedeapsă de 1-3 ani de închisoare și la o amendă de 100-3 sute de milioane de lire turcești. În caz de recidivă, pedepsele aplicate nu se convertesc în amendă. În cazul în care infracțiunea de propagandă menționată la primul alineat este comisă prin intermediul revistelor menționate la art. 3 din Legea nr. Cu toate acestea, nu poate fi mai mică de o sută de milioane de lire turcești. Scriitorul șef al revistei menționate este condamnat la jumătate de lună de închisoare. În cazul în care crima de propagandă menționată la primul paragraf este comisă prin mijloace de comunicare în masă sau prin mijloace de comunicare în masă, altele decât revistele menționate la al doilea paragraf, autorii responsabili și proprietarii mijloacelor de comunicare în masă sunt condamnați la o pedeapsă de șase luni până la doi ani de închisoare, precum și la o amendă de o sută până la trei sute de milioane de lire turcești (...). [...] GRIFS Invocând art. 3 din Convenție, reclamanții se plâng în primul rând de faptul că au suferit tratamente degradante în timpul custodiei lor. În plus, reclamanții declară că gărzile lor la vedere au durat între șapte și zece zile, nu ar fi fost aduse în fața unui judecător și judecați într-un interval de timp rezonabil. În această privință, ei au declarat că art. 5 din Convenție. Invocând art. 6 alineatul (1) din Convenție, reclamanții denunță în primul rând o încălcare a dreptului lor la un proces echitabil și susțin în special că instanța de securitate a statului Õ Ankara care i-a judecat nu poate fi considerată drept o instanță independentă și imparțială în sensul acestei dispoziții, din moment ce unul dintre cei trei judecători aflați acolo era un ofițer al armatei. Reclamanții se plâng, de asemenea, de faptul că termenul de depunere a procedurii în fața Curții de Securitate a Uniunii ar fi depășit termenul rezonabil prevăzut în dispoziția menționată a convenției. În plus, reclamanții susțin că faptul că au fost condamnați pentru discursurile pe care le-au ținut în calitate de politicieni ar constitui o încălcare a principiului "fără pedeapsă fără lege" În conformitate cu art. 7 din Convenție, actul incriminat nu ar constitui o infracțiune în conformitate cu dreptul internațional. În cele din urmă, se plâng de faptul că condamnarea lor de către Curtea de Securitate de la Õ , ca urmare a discursurilor politice pe care le-au ținut în public, și în calitate de lideri ai unui partid politic, ar constitui o încălcare a libertăților lor de gândire, de expresie, de întrunire și de asociere și se referă la articolele 9, 10 și 11 din Convenție. Reclamanții se plâng de lipsa de independență și de imparțialitate a instanței de securitate a statului care i-a judecat, precum și de durata excesivă a procedurii în fața acesteia [art. 6 alineatul (1) ] și de o încălcare a libertății lor de exprimare (art. 10). În stadiul actual al dosarului în fața acesteia, Curtea nu consideră că este în măsură să se pronunțe asupra admisibilității acestor obiecțiuni, cum ar fi cele ale reclamanților, și consideră că este necesar să le aducă la cunoștința guvernului pârât, în conformitate cu art. 54 alineatul (3) litera (b) din Regulamentul său de procedură. Curtea a examinat celelalte obiecțiuni ale reclamanților, astfel cum au fost prezentate în cererea lor și a constatat că reclamanții au fost informați cu privire la eventualele obstacole în calea admisibilității. Având în vedere toate elementele aflate în posesia sa și în măsura în care este competentă să cunoască afirmațiile formulate, aceasta nu a ridicat nicio aparență de încălcare a drepturilor și libertăților garantate de Convenție. În consecință, această parte a cererii trebuie respinsă în conformitate cu art. 35 alin. (4) din Convenție. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, amână În cazul în care o persoană fizică sau juridică este o persoană fizică sau juridică, o persoană fizică sau juridică, o persoană fizică sau juridică, o persoană fizică sau juridică, o persoană fizică sau juridică, o persoană fizică sau juridică, o persoană fizică sau juridică, o persoană fizică sau juridică, o persoană fizică sau juridică, o persoană fizică sau juridică, o persoană fizică sau juridică, o persoană fizică sau juridică, o persoană fizică sau juridică, o persoană fizică sau juridică, o persoană fizică sau juridică, o persoană fizică sau juridică, o persoană fizică sau juridică, o persoană fizică sau juridică, o persoană sau o persoană fizică, o persoană sau o persoană fizică, o persoană sau o persoană fizică, o persoană sau o persoană fizică sau o persoană fizică, o persoană sau o persoană sau o persoană sau o persoană sau o persoană fizică, o persoană sau o persoană fizică sau o persoană sau o persoană sau o persoană, o persoană sau un organism care face obiectul unei infracțiuni sau o persoană sau o persoană, o persoană sau o persoană sau o persoană, o persoană sau o persoană fizică sau o face, o persoană sau o persoană fizică sau o persoană sau o face sau o persoană sau o persoană, o face sau o face sau o face sau o face sau o persoană ori ori ori ori care, o face, o face, o face sau o face sau o face ori ori ori ori, o face, o face sau o face, o face, o face, o face sau o face sau o face sau o face sau o face sau o face sau o face sau o face sau o face, o face, o face ori ori ori ori ori ori ori ori ori ori ori ori ori ori o face, o face, o face, o face, o face, o face, o face, o face, o face, o face, o face, o face, o face, o face, o face, o face, o face, o face, o face, o face, o face, o face, o face, o face, o face, o face, o face, o face, o face, o face, o face, o face, o face, o face, o face, o face, o face, o face, o face, o face, o face, o face, o face sau o face sau o face, o face, o face, o face, o face, o face, o face, o face, o face, o face, o face, o face, o face, o face sunt realizate în scopuri teroriste (articolele 3-4) și cărora li se aplică.