CtEDO 14.02.2001 Auto

HAKKAR CONTRE LA FRANCE

RESPONDENT
FRA
HOTĂRÂRE
14.02.2001
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Informations fournies par le gouvernement concernant les mesures prises permettant d'éviter de nouvelles violations. Versement des sommes prévues dans la décision du Comité des Ministres.
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2001
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
HAKKAR CONTRE LA FRANCE (CtEDO, 2001)
HUDOC · oficial

Rezoluția Finală ResDH(2001)4 Drepturile Omului Cerere nr. 19033/91 Hakkar împotriva Franței (adoptată de Comitetul miniștrilor la 14 februarie 2001 în cadrul celei de-a 741-a ședințe a delegaților miniștrilor) Comitetul miniștrilor, în temeiul fostului articol 32 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (denumită în continuare "Convenția") Având în vedere decizia sa, adoptată la 15 decembrie 1995, în care a ajuns la concluzia că a existat o încălcare a articolului 6 alineatul (1) din convenție din cauza duratei excesive a unei proceduri penale diligente împotriva reclamantului și că a existat, de asemenea, o încălcare a articolului 6 alineatele (3) litera (b) și (c) coroborat cu art. 6 alineatul (1) din convenție, reclamantul nu a dispus nici timp, nici facilități necesare pentru pregătirea apărării sale, în cadrul aceleiași proceduri în fața Curții de Assisises of the Yonne, după care a fost condamnat la condamnare pe viață, fără ca acesta să fi fost condamnat la condamnare pe viață. prezent sau reprezentat la proces; Având în vedere Rezoluția interimară DH (97) 475, adoptată la 19 septembrie 1997 de autorizare a publicării raportului Comisiei Europene pentru Drepturile Omului în această cauză; Întrucât, în conformitate cu propunerile Comisiei, prin Decizia din 19 martie 1997, în conformitate cu fostul articol 32 alineatul (2) din Convenție, guvernul Franței trebuia să plătească reclamantului ca satisfacție echitabilă, în termen de trei luni, 50 000 de franci francezi pentru prejudiciile morale și 12 000 de franci francezi pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată, adică suma totală de 62 000 de franci francezi și dobânda ar fi plătită din orice sumă neplătită, calculată pe baza fiecărei luni de întârziere (conform deciziei adoptate în data de 599 a acesteia). ședința din 17 septembrie 1997 privind principiile generale privind plata dobânzilor moratorii) la rata legală aplicabilă la data prezentei decizii, cu condiția ca dobânda să curgă de la expirarea termenului până la data punerii la dispoziție a plății complete; Întrucât a invitat guvernul Franței să îl informeze cu privire la măsurile luate ca urmare a deciziilor sale din 15 decembrie 1995 și 19 martie 1997, având în vedere obligația Franței de a se conforma acestora în conformitate cu art. 32 alineatul (4) anterior din convenție; După ce s-a asigurat că guvernul statului pârât a plătit reclamantului, în termenul stabilit, suma totală de 62 000 de franci francezi ca satisfacție echitabilă; Întrucât, la examinarea acestei cauze, guvernul Franței a dat informații cu privire la măsurile luate ca urmare a deciziilor Comitetului (aceste informații sunt rezumate în anexa la prezenta rezoluție) ; având în vedere gravitatea încălcării dreptului la un proces echitabil care lăsa o îndoială serioasă cu privire la rezultatul procedurii naționale incriminate și consecințele foarte grave care au avut loc pentru solicitant, că erau necesare măsuri specifice pentru a elimina consecințele încălcării; constată cu satisfacție că, în absența unei căi de atac pentru redeschiderea procedurii incriminate, Parlamentul francez a adoptat, la 15 iunie 2000, o nouă legislație care permite revizuirea unei hotărâri penale ca urmare a pronunțării unei hotărâri a Curții Europene a Drepturilor Omului, în urma recomandării n R 2000 (2) din Comitetul de Miniștri din statele membre privind revizuirea sau redeschiderea anumitor cauze la nivel intern ca urmare a hotărârilor Curții Europene a Drepturilor Omului; întrucât Comisia de revizuire instituită prin această nouă legislație a decis la 30 noiembrie 2000 redeschiderea fondului cauzei și trimite cazul în fața Curții de Assesie a Înaltelor Seine, unde noul proces ar trebui să aibă loc în primăvara anului 2001; Constatând cu satisfacție că această cauză care a suferit mai multe întârzieri importante la nivel național va face obiectul unui nou proces pe termen scurt; având în vedere că, în măsura în care încălcarea principală se referă la echitate și nu la rezultatul procedurii incriminate, nu este necesar să se aștepte rezultatul noii proceduri pe plan intern, Declară, după ce a luat act de toate măsurile cu caracter individual și cu caracter general luate de Guvernul Franței, că și-a îndeplinit funcțiile în temeiul fostului articol 32 din convenție în prezenta cauză. Anexă la Rezoluția ResDH(2001) 4 Informații furnizate de guvernul Franței la examinarea cauzei Hakkar de către Comitetul miniștrilor În ceea ce privește măsurile cu caracter individual Adoptarea dispozițiilor privind revizuirea unei decizii penale ca urmare a pronunțării unei hotărâri a Curții Europene a Drepturilor Omului, în cursul examinării cazului Hakkar Legea nr. 2000-516 din 15 iunie 2000 de consolidare a protecției prezumției de nevinovăție și a drepturilor victimelor, care a intrat în vigoare la data publicării în Jurnalul Oficial al Republicii Franceze la 16 iunie 2000, a introdus un titlu III Noul articol 626-1 din Codul de procedură penală prevede că: Reexaminarea unei hotărâri penale definitive poate fi solicitată în beneficiul oricărei persoane recunoscute vinovate de o infracțiune atunci când rezultă dintr-o hotărâre pronunțată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului că condamnarea a fost pronunțată cu încălcarea dispozițiilor Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale sau a protocoalelor suplimentare ale acesteia, în măsura în care, prin natura și gravitatea sa, încălcarea constatată duce la consecințe dăunătoare pentru condamnat, la care "satisfacerea echitabilă "alocată în temeiul articolului 41 din convenție nu ar putea pune capăt Următoarele articole instituie o Comisie de reexaminare, compusă din magistrați ai Curții de Casație, și precizează desfășurarea procedurii în fața acesteia (articolele 626-2-626-7). art. 626-5 prevede că suspendarea executării condamnării poate fi pronunțată în orice moment al procedurii de reexaminare de către comisie sau de către Curtea de Casație. În sfârșit, dispozițiile tranzitorii ale legii prevăd că: cererile de reexaminare prezentate în temeiul articolelor 626-1 și următoarele din Codul de procedură penală și motivate printr-o hotărâre pronunțată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului pronunțată înainte de publicarea prezentei legi în Jurnalul Oficial al Republicii Franceze pot fi formulate în termen de un an de la data publicării respective. Pentru aplicarea dispozițiilor acestor articole, deciziile Comitetului miniștrilor Consiliului Europei pronunțate, după o decizie a Comisiei Europene pentru Drepturile Omului, în conformitate cu art. 32 (fostul) din Convenția pentru apărarea drepturilor omului sau cu art. 5 (punctul 6) din Protocolul nr. 11, sunt asimilate deciziilor Curții Europene a Drepturilor Omului Aplicarea acestor noi dispoziții în cauza Hakkar La 18 iulie 2000, domnul Hakkar a depus o cerere de reexaminare a deciziei Curții de Assesie a Yonnei din 8 decembrie 1989 și o cerere de suspendare a condamnării sale. Cererile sale au fost examinate de către Comisie de reexaminare a unei decizii penale la 30 noiembrie 2000. În ceea ce privește cererea de suspendare, Comisia a dispus suspendarea executării pedepsei cu închisoarea pe viață, pronunțată de Curtea de Assesie a Yonnei la 8 decembrie 1989, și a declarat inadmisibilă cererea de suspendare a executării condamnării la o pedeapsă de 8 ani de închisoare pronunțată de Curtea de Apel de la Paris la 27 În ceea ce privește cererea de reexaminare, Comisia a ajuns la concluzia că, în februarie 1992, a încercat să scape cu violență. încălcarea dreptului de a dispune de timpul și de facilitățile necesare pentru pregătirea apărării sale și de asistența unui apărător ales de aceasta a condus, prin natura și gravitatea sa, la consecințele dăunătoare pe care numai revizuirea cazului le-ar putea pune capăt. Prin urmare, Comisia a admis la cererea de reexaminare a deciziei Curții de Assesie a Yonnei din 8 decembrie 1989 care l-a condamnat pe domnul Hakkar la pedeapsa cu închisoarea pe viață cu o perioadă de securitate de 18 ani și a trimis cazul în fața Curții de Assesie a Înaltului Seine, care va iniția noua procedură cât mai curând posibil în primăvara anului 2001. Guvernul francez se angajează ca noua procedură să fie tratată cu mare atenție. În ceea ce privește măsurile cu caracter general Autoritățile franceze reamintesc că această cauză are ca origine deciziile președintelui Curții de a refuza cererile de trimitere a cauzei. Acestea precizează că aceaceasta este o alegere personală a președintelui Curții de Justiie care ar fi putut acorda în mod perfect trimiterea cauzei în conformitate cu dispozițiile articolului 287 din Codul de procedură penală care prevede că: Președintele poate, fie din oficiu, fie la cererea procurorului public, să dispună trimiterea la o sesiune ulterioară a cauzelor care nu par a fi în stare să fie judecate în cursul sesiunii la rolul în care sunt înscrise Toate rapoartele Comisiei sunt disponibile pe site-ul Curții Europene (www.echr.coe.int/hudoc) Autoritățile franceze precizează că au fost trimise copii ale raportului Comisiei autorităților direct implicate în această cauză. Autoritățile franceze consideră că, având în vedere circumstanțele specifice ale cauzei și efectul direct acordat în general convenției și jurisprudenței organelor de la Strasbourg în dreptul intern (a se vedea în special Cass. Soc. 14 ianuarie 1999 Bozkurt, Cass. Civ. 28 aprilie 1998 M. și Consiliul de Stat 14 februarie 1996 Maubleu), că aceste măsuri vor preveni noi încălcări similare cu cele constatate în acest caz.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CtEDO 2001-07-23
0,96
AFFAIRE DACHAR CONTRE LA FRANCE
Résolution ResDH(2001)89 relative à l’arrêt de la Cour européenne des Droits de l’Homme du 10 octobre 2000 (définitif le 10 janvier 2001) dans l’affaire Dachar contre la France (adoptée par le Comité des Ministres le 23 juillet 2001, lors d
CtEDO 2007-04-20
0,96
AFFAIRE PICARD CONTRE LA FRANCE
Résolution Finale CM/ResDH(2007)70 Droits de l'Homme Requête n o 26984/95 Picard contre la France (adoptée par le Comité des Ministres le 20 avril 2007, lors de la 992e réunion des Délégués des Ministres) Le Comité des Ministres, en vertu d
CtEDO 2002-04-30
0,96
EVRARD CONTRE LA FRANCE
Résolution Finale ResDH(2002)44 Droits de l’Homme Requête n° 35169/97 Evrard contre la France (adoptée par le Comité des Ministres le 30 avril 2002, lors de la 792 e réunion des Délégués des Ministres) Le Comité des Ministres, en vertu de l
CtEDO 2001-12-17
0,96
AFFAIRE CASTELL CONTRE LA FRANCE
Résolution ResDH(2001)167 relative à l’arrêt de la Cour européenne des Droits de l’Homme du 21 mars 2000 (définitif le 21 juin 2000) dans l’affaire Castell contre la France (adoptée par le Comité des Ministres le 17 décembre 2001, lors de l
CtEDO 2001-02-26
0,96
J.-P. G. II CONTRE LA FRANCE
Résolution Finale ResDH(2001)27 Droits de l'Homme Requête n o 36841/97 J.-P. G. II contre la France (adoptée par le Comité des Ministres le 26 février 2001, lors de la 741 e réunion des Délégués des Ministres) Le Comité des Ministres, en ve
Sursă