EVRARD CONTRE LA FRANCE

Rezoluția Finală ResDH(2002)44

Drepturile Omului

Cererea nr. 35169/97

Evrard împotriva Franței

(adoptată de Comitetul Miniștrilor la 30 aprilie 2002,

la cea de-a 792-a reuniune a Delegaților Miniștrilor)

Comitetul Miniștrilor, în temeiul fostului articol 32 din Convenția pentru apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale (denumită în continuare «Convenția»),

Având în vedere Rezoluția intermediară DH (99) 562, adoptată la 8 octombrie 1999 în cauza Evrard împotriva Franței, în care Comitetul Miniștrilor a concluzionat că a avut loc o încălcare a articolului 6, paragraful 1, din Convenție din cauza duratei excesive a unei proceduri civile și a autorizat publicarea raportului Comisiei Europene a Drepturilor Omului;

Întrucât Comitetul Miniștrilor a examinat propunerile făcute de Comisie, la transmiterea raportului său, cu privire la o satisfacție echitabilă de acordat reclamantei, propuneri completate prin scrisoarea Președintelui Comisiei datată 27 septembrie 1999;

Întrucât la cea de-a 680-a reuniune a Delegaților Miniștrilor, Comitetul Miniștrilor, în acord cu propunerile Comisiei, a stabilit, prin decizia adoptată la 3 decembrie 1999, conform fostului articol 32, paragraful 2, din Convenție, că guvernul Statului pârât trebuia să plătească reclamantei ca satisfacție echitabilă, în termen de trei luni, 50.000 franci francezi cu titlu de prejudiciu moral și 5.000 franci francezi cu titlu de cheltuieli și costuri, adică suma totală de 55.000 franci francezi, și că s-ar plăti dobânzi asupra oricărei sume neplătite, calculate pe baza fiecărei luni de întârziere împlinită (conform deciziei adoptate de Comitetul Miniștrilor la cea de-a 599-a reuniune a sa, la 17 septembrie 1997, asupra principiilor generale privind plata dobânzilor moratorii) la rata legală aplicabilă la data prezentei decizii, înțelegându-se că dobânzile vor curge de la expirarea termenului până în ziua punerii la dispoziție a plății integrale;

Întrucât Comitetul Miniștrilor a invitat guvernul Statului pârât să îl informeze cu privire la măsurile luate în urma deciziilor sale din 8 octombrie 1999 și 3 decembrie 1999, având în vedere obligația pe care o are Franța de a se conforma acestora conform fostului articol 32, paragraful 4, din Convenție;

Considerând că în cursul examinării acestei cauze de către Comitetul Miniștrilor, guvernul Statului pârât a atras atenția Comitetului asupra faptului că, având în vedere circumstanțele specifice ale cauzei, noi încălcări similare ar trebui să poată fi evitate în viitor prin informarea autorităților direct interesate, în special a expertului vizat la paragraful 48 al raportului Comisiei, despre exigențele Convenției: astfel, copii ale raportului Comisiei le-au fost trimise;

Întrucât Comitetul Miniștrilor s-a asigurat că guvernul Statului pârât plătise reclamantei la 7 ianuarie 2000, în termenul acordat, suma totală de 55.000 franci francezi ca satisfacție echitabilă,

Declară, după ce a luat notă de măsurile luate de Guvernul Franței, că și-a îndeplinit funcțiile în temeiul fostului articol 32 din Convenție în prezenta cauză.

Résolution Finale ResDH(2002)44

Droits de l’Homme

Requête n° 35169/97

Evrard contre la France

(adoptée par le Comité des Ministres le 30 avril 2002,

lors de la 792

e

réunion des Délégués des Ministres)

Le Comité des Ministres, en vertu de l’ancien article 32 de la Convention de sauvegarde des Droits de l’Homme et des Libertés fondamentales (ci-après dénommée «la Convention»),

Vu la Résolution intérimaire DH (99) 562, adoptée le 8 octobre 1999 dans l’affaire Evrard contre la France, dans laquelle le Comité des Ministres a conclu qu’il y avait eu violation de l’article 6, paragraphe 1, de la Convention en raison de la durée excessive d’une procédure civile, et a autorisé la publication du rapport de la Commission européenne des Droits de l’Homme ;

Attendu que le Comité des Ministres a examiné les propositions faites par la Commission, lors de la transmission de son rapport, au sujet d’une satisfaction équitable à accorder à la requérante, propositions complétées par lettre du Président de la Commission en date du 27 septembre 1999 ;

Attendu que lors de la 680

e

réunion des Délégués des Ministres, le Comité des Ministres, en accord avec les propositions de la Commission, a dit, par décision adoptée le 3 décembre 1999, conformément à l’ancien article 32, paragraphe 2, de la Convention, que le gouvernement de l’Etat défendeur devait verser à la requérante comme satisfaction équitable, dans les trois mois, 50 000 francs français au titre du préjudice moral et 5 000 francs français au titre des frais et dépens, soit la somme totale de 55 000 francs français, et que des intérêts seraient payables sur toute somme impayée, calculés sur la base de chaque mois de retard révolu (conformément à la décision adoptée par le Comité des Ministres lors de sa 599

e

réunion, le 17 septembre 1997, sur les principes généraux concernant le paiement des intérêts moratoires) au taux légal applicable à la date de la présente décision, étant entendu que les intérêts courront à partir de l’expiration du délai jusqu’au jour de la mise à disposition du paiement complet ;

Attendu que le Comité des Ministres a invité le gouvernement de l’Etat défendeur à l’informer des mesures prises à la suite de ses décisions des 8 octobre 1999 et 3 décembre 1999, eu égard à l’obligation qu’a la France de s’y conformer selon l’ancien article 32, paragraphe 4, de la Convention ;

Considérant que lors de l’examen de cette affaire par le Comité des Ministres, le gouvernement de l’Etat défendeur a attiré l’attention du Comité sur le fait que, vu les circonstances spécifiques de l’affaire, de nouvelles violations semblables devraient pouvoir être évitées dans le futur en informant les autorités directement concernées, et notamment l’expert visé au paragraphe 48 du rapport de la Commission, des exigences de la Convention : ainsi des copies du rapport de la Commission leur ont été envoyées ;

Attendu que le Comité des Ministres s’est assuré que le gouvernement de l’Etat défendeur avait versé à la requérante le 7 janvier 2000, dans le délai imparti, la somme totale de 55 000 francs français comme satisfaction équitable,

Déclare, après avoir pris note des mesures prises par le Gouvernement de la France, qu’il a rempli ses fonctions en vertu de l’ancien article 32 de la Convention dans la présente affaire.