Bozza împotriva Franței

Rezoluția Finală ResDH(2002)63 Drepturile Omului Cererea nr. 36484/97 Bozza împotriva Franței (adoptată de Comitetul de Miniștri la 24 iunie 2002, în cadrul celei de-a 798-a reuniuni a Delegaților Miniștrilor) Comitetul de Miniștri, în temeiul fostului articol 32 din Convenția pentru apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților fundamentale (denumită în continuare „Convenția”), Având în vedere Rezoluția interimară DH (99) 268, adoptată la 15 aprilie 1999 în cauza Bozza împotriva Franței, în care Comitetul de Miniștri a concluzionat că a existat o încălcare a articolului 6, paragraful 1, din Convenție din cauza duratei excesive a unei proceduri penale și a autorizat publicarea raportului Comisiei Europene a Drepturilor Omului; Întrucât Comitetul de Miniștri a examinat propunerile formulate de Comisie, la transmiterea raportului său, cu privire la o satisfacție echitabilă care urma să fie acordată reclamantului, propuneri completate prin scrisoarea Președintelui Comisiei din 17 iunie 1999; Întrucât în cadrul celei de-a 680-a reuniuni a Delegaților Miniștrilor, Comitetul de Miniștri, în acord cu propunerile Comisiei, a hotărât, prin decizia adoptată la 8 octombrie 1999, conform fostului articol 32, paragraful 2, din Convenție, că guvernul Statului pârât trebuia să verse reclamantului ca satisfacție echitabilă, în termen de trei luni,

50 000 franci francezi cu titlu de prejudiciu moral, și că ar fi plătibile dobânzi pentru orice sumă neachitată, calculate pe baza fiecărei luni de întârziere împlinite la nivelul legal aplicabil la data prezentei decizii, înțelegându-se că dobânzile vor curge de la expirarea termenului până la ziua punerii la dispoziție a plății complete; Întrucât Comitetul de Miniștri a invitat guvernul Statului pârât să îl informeze cu privire la măsurile luate în urma deciziilor sale din 15 aprilie 1999 și 8 octombrie 1999, având în vedere obligația Franței de a se conforma acestora conform fostului articol 32, paragraful 4, din Convenție; Întrucât la examinarea acestei cauze de către Comitetul de Miniștri, guvernul Statului pârât a dat acestuia informații cu privire la măsurile luate în urma deciziilor Comitetului, pentru a evita noi încălcări similare celei constatate în prezenta cauză (aceste informații figurează în anexa la prezenta rezoluție); Întrucât Comitetul de Miniștri s-a asigurat că guvernul Statului pârât a vărsat reclamantului la 13 decembrie 1999, în termenul stabilit, suma totală de 50 000 franci francezi ca satisfacție echitabilă, Declară, după ce a luat notă de măsurile luate de Guvernul Franței, că și-a îndeplinit funcțiile în temeiul fostului articol 32 din Convenție în prezenta cauză.

Anexă la Rezoluția Finală ResDH(2002)63 Informații furnizate de Guvernul Franței la examinarea cauzei Bozza de către Comitetul de Miniștri Pentru a remedia dificultățile întâmpinate de Curtea de Apel din Aix en Provence, aflate la originea încălcării dreptului de a fi judecat într-un termen rezonabil constatate în prezenta cauză, autoritățile franceze au luat următoarele măsuri: Efectivele acestei jurisdicții au fost întărite în mod regulat: - magistrații cu funcție de judecată erau 88 în 1995, astăzi sunt 101; - - 8 judecători detașați intervin în plus în jurisdicția Curții de Apel; - - în sfârșit, efectivul funcționarilor a crescut de la 159 de agenți în 1995 la 164 de agenți în anul 2000. - Datorită acestei întăriri de personal, Curtea de Apel din Aix a putut proceda la o reorganizare care a dus la crearea de noi camere: - o nouă cameră socială, compusă din 4 magistrați și un asistent de justiție, a fost creată în 1999, precum și în 2000, ceea ce ridică numărul camerelor sociale ale acestei jurisdicții la 5. - - O a patra cameră comercială, compusă din 3 magistrați și un asistent de justiție, a fost creată în septembrie 1999. - Guvernul Franței este de părere că aceste măsuri vor împiedica repetarea unor încălcări similare celei constatate în prezenta cauză și consideră că și-a îndeplinit astfel obligațiile în temeiul fostului articol 32 din Convenție.

Résolution Finale ResDH(2002)63 Droits de l’Homme Requête n° 36484/97 Bozza contre la France (adoptée par le Comité des Ministres le 24 juin 2002, lors de la 798e réunion des Délégués des Ministres) Le Comité des Ministres, en vertu de l’ancien article 32 de la Convention de sauvegarde des Droits de l’Homme et des Libertés fondamentales (ci-après dénommée «la Convention»), Vu la Résolution intérimaire DH (99) 268, adoptée le 15 avril 1999 dans l’affaire Bozza contre la France, dans laquelle le Comité des Ministres a conclu qu’il y avait eu violation de l’article 6, paragraphe 1, de la Convention en raison de la durée excessive d’une procédure pénale, et a autorisé la publication du rapport de la Commission européenne des Droits de l’Homme ; Attendu que le Comité des Ministres a examiné les propositions faites par la Commission, lors de la transmission de son rapport, au sujet d’une satisfaction équitable à accorder au requérant, propositions complétées par lettre du Président de la Commission en date du 17 juin 1999 ; Attendu que lors de la 680e réunion des Délégués des Ministres, le Comité des Ministres, en accord avec les propositions de la Commission, a dit, par décision adoptée le 8 octobre 1999, conformément à l’ancien article 32, paragraphe 2, de la Convention, que le gouvernement de l’Etat défendeur devait verser au requérant comme satisfaction équitable,

dans les trois mois, 50 000 francs français au titre du préjudice moral, et que des intérêts seraient payables sur toute somme impayée, calculés sur la base de chaque mois de retard révolu au taux légal applicable à la date de la présente décision, étant entendu que les intérêts courront à partir de l’expiration du délai jusqu’au jour de la mise à disposition du paiement complet ; Attendu que le Comité des Ministres a invité le gouvernement de l’Etat défendeur à l’informer des mesures prises à la suite de ses décisions des 15 avril 1999 et 8 octobre 1999, eu égard à l’obligation qu’a la France de s’y conformer selon l’ancien article 32, paragraphe 4, de la Convention ; Attendu que lors de l’examen de cette affaire par le Comité des Ministres, le gouvernement de l’Etat défendeur a donné à celui-ci des informations sur les mesures prises à la suite des décisions du Comité, pour éviter de nouvelles violations semblables à celle constatée dans la présente affaire (ces informations figurent dans l’annexe à la présente résolution) ; Attendu que le Comité des Ministres s’est assuré que le gouvernement de l’Etat défendeur avait versé au requérant le 13 décembre 1999, dans le délai imparti, la somme totale de 50 000 francs français comme satisfaction équitable, Déclare, après avoir pris note des mesures prises par le Gouvernement de la France,

qu’il a rempli ses fonctions en vertu de l’ancien article 32 de la Convention dans la présente affaire.

Annexe à la Résolution Finale ResDH(2002)63 Informations fournies par le Gouvernement de la France lors de l’examen de l’affaire Bozza par le Comité des Ministres Afin de remédier aux difficultés rencontrées par la Cour d’appel d’Aix en Provence, à l’origine de la violation du droit à être jugé dans un délai raisonnable constatée dans la présente affaire, les autorités françaises ont pris les mesures suivantes : Les effectifs de cette juridiction ont été régulièrement renforcés : - les magistrats du siège étaient 88 en 1995, ils sont aujourd’hui 101 ; - - 8 juges placés interviennent en outre dans le ressort de la Cour d’appel ; - - enfin, l’effectif des fonctionnaires est passé de 159 agents en 1995 à 164 agents en l’an 2000. - Grâce à ce renfort en personnel, la Cour d’appel d’Aix a pu procéder à une réorganisation qui a abouti à la création de nouvelles chambres : - une nouvelle chambre sociale, composé de 4 magistrats et un assistant de justice, a été crée en 1999 ainsi qu’en 2000, ce qui porte le nombre de chambres sociales de cette juridiction à 5. - - Une quatrième chambre commerciale, composé de 3 magistrats et un assistant de justice,

a été créée en septembre 1999. - Le Gouvernement de la France est d’avis que ces mesures empêcheront la répétition de violations semblables à celle constatée dans la présente affaire et considère qu’il a ainsi rempli ses obligations en vertu de l’ancien article 32 de la Convention.