F.D.S. CONTRE LA FRANCE

Rezoluția Finală ResDH(2002)61

Drepturile Omului

Cererea nr. 33848/96

F.D.S. împotriva Franței

(adoptată de Comitetul de Miniștri la 24 iunie 2002,

în cadrul celei de-a 798-a reuniuni a Delegaților Miniștrilor)

Comitetul de Miniștri, în temeiul fostului articol 32 din Convenția pentru apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților fundamentale (denumită în continuare „Convenția”),

Având în vedere Rezoluția interimară DH (99) 473, adoptată la 15 iulie 1999 în cauza F.D.S. împotriva Franței, în care Comitetul de Miniștri a concluzionat că a existat o încălcare a articolului 6, paragraful 1, din Convenție din cauza duratei excesive a unei proceduri civile și a autorizat publicarea raportului Comisiei Europene a Drepturilor Omului;

Întrucât Comitetul de Miniștri a examinat propunerile formulate de Comisie, la transmiterea raportului său, cu privire la o satisfacție echitabilă care urma să fie acordată reclamantei, propuneri completate prin scrisoarea Președintelui Comisiei din 17 iunie 1999;

Întrucât în cadrul celei de-a 680-a reuniuni a Delegaților Miniștrilor, Comitetul de Miniștri, în acord cu propunerile Comisiei, a hotărât, prin decizia adoptată la 8 octombrie 1999, conform fostului articol 32, paragraful 2, din Convenție, că guvernul Statului pârât trebuia să verse reclamantei ca satisfacție echitabilă, în termen de trei luni, 30 000 franci francezi cu titlu de prejudiciu moral, și că ar fi plătibile dobânzi pentru orice sumă neachitată, calculate pe baza fiecărei luni de întârziere împlinite la nivelul legal aplicabil la data prezentei decizii, înțelegându-se că dobânzile vor curge de la expirarea termenului până la ziua punerii la dispoziție a plății complete;

Întrucât Comitetul de Miniștri a invitat guvernul Statului pârât să îl informeze cu privire la măsurile luate în urma deciziilor sale din 15 iulie 1999 și 8 octombrie 1999, având în vedere obligația Franței de a se conforma acestora conform fostului articol 32, paragraful 4, din Convenție;

Întrucât la examinarea acestei cauze de către Comitetul de Miniștri, guvernul Statului pârât a reamintit că fuseseră adoptate măsuri pentru a evita noi încălcări similare celei constatate în prezenta cauză (a se vedea rezoluția finală ResDH(2002)63 în cauza Bozza adoptată la 24 iunie 2002) și a indicat că raportul Comisiei, precum și deciziile Comitetului de Miniștri, fuseseră transmise autorităților direct implicate;

Întrucât Comitetul de Miniștri s-a asigurat că guvernul Statului pârât a vărsat reclamantei la 26 ianuarie 2000 suma totală de 30 000 franci francezi ca satisfacție echitabilă, în luna ce a urmat expirării termenului stabilit, și că astfel nu se datorau dobânzi moratorii conform deciziei sus-menționate a Comitetului de Miniștri privind modalitățile de plată a dobânzilor moratorii,

Declară, după ce a luat notă de măsurile luate de Guvernul Franței, că și-a îndeplinit funcțiile în temeiul fostului articol 32 din Convenție în prezenta cauză.

Résolution Finale ResDH(2002)61

Droits de l’Homme

Requête n° 33848/96

F.D.S. contre la France

(adoptée par le Comité des Ministres le 24 juin 2002,

lors de la 798e réunion des Délégués des Ministres)

Le Comité des Ministres, en vertu de l’ancien article 32 de la Convention de sauvegarde des Droits de l’Homme et des Libertés fondamentales (ci-après dénommée «la Convention»),

Vu la Résolution intérimaire DH (99) 473, adoptée le 15 juillet 1999 dans l’affaire F.D.S. contre la France, dans laquelle le Comité des Ministres a conclu qu’il y avait eu violation de l’article 6, paragraphe 1, de la Convention en raison de la durée excessive d’une procédure civile, et a autorisé la publication du rapport de la Commission européenne des Droits de l’Homme ;

Attendu que le Comité des Ministres a examiné les propositions faites par la Commission, lors de la transmission de son rapport, au sujet d’une satisfaction équitable à accorder à la requérante, propositions complétées par lettre du Président de la Commission en date du 17 juin 1999 ;

Attendu que lors de la 680e réunion des Délégués des Ministres, le Comité des Ministres, en accord avec les propositions de la Commission, a dit, par décision adoptée le 8 octobre 1999, conformément à l’ancien article 32, paragraphe 2, de la Convention, que le gouvernement de l’Etat défendeur devait verser à la requérante comme satisfaction équitable, dans les trois mois, 30 000 francs français au titre du préjudice moral, et que des intérêts seraient payables sur toute somme impayée, calculés sur la base de chaque mois de retard révolu au taux légal applicable à la date de la présente décision, étant entendu que les intérêts courront à partir de l’expiration du délai jusqu’au jour de la mise à disposition du paiement complet ;

Attendu que le Comité des Ministres a invité le gouvernement de l’Etat défendeur à l’informer des mesures prises à la suite de ses décisions des 15 juillet 1999 et 8 octobre 1999, eu égard à l’obligation qu’a la France de s’y conformer selon l’ancien article 32, paragraphe 4, de la Convention ;

Attendu que lors de l’examen de cette affaire par le Comité des Ministres, le gouvernement de l’Etat défendeur a rappelé que des mesures avaient été adoptées pour éviter de nouvelles violations semblables à celle constatée dans la présente affaire (voir la résolution finale ResDH(2002)63 dans l’affaire Bozza adoptée le 24 juin 2002 et a indiqué que le rapport de la Commission ainsi que les décisions du Comité des Ministres avaient été transmis aux autorités directement concernées ;

Attendu que le Comité des Ministres s’est assuré que le gouvernement de l’Etat défendeur avait versé à la requérante le 26 janvier 2000, la somme totale de 30 000 francs français comme satisfaction équitable, dans le mois ayant suivi l’expiration du délai imparti, et qu’ainsi des intérêts moratoires n’étaient pas dus conformément à la décision précitée du Comité des Ministres relative aux modalités de paiement des intérêts moratoires,

Déclare, après avoir pris note des mesures prises par le Gouvernement de la France, qu’il a rempli ses fonctions en vertu de l’ancien article 32 de la Convention dans la présente affaire.