Castell împotriva Franței

Rezoluția ResDH(2001) 1667 privind hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din 21 martie 2000 (definită la 21 iunie 2000) în cauza Castell împotriva Franței (adoptată de Comitetul de Miniștri la 17 decembrie 2001, cu ocazia reuniunii 775 a delegaților miniștrilor) Comitetul miniștrilor, în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenția de salvgardare a drepturilor omului și a libertăților fundamentale, astfel cum a fost modificată prin Protocolul nr. 11 (denumită în continuare "Convenția") Având în vedere hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului pronunțată la 21 martie 2000 în cauza Castell și transmisă definitiv Comitetului miniștrilor în temeiul articolelor 44 și 46 din convenție, Reamintind faptul că la originea acestei cauze se află o cerere (nr. 38783/97) formulată împotriva Franței, introdusă în fața Comisiei Europene pentru Drepturile Omului la 18 iulie 1997 în temeiul fostului articol 25 din Convenție, de dl René Castell și de dl René Castell.

Lucienne Castell, doi resortisanți francezi, și Curtea, sesizată cu această cauză în temeiul articolului 5 alineatul (2) din Protocolul nr. 11, a declarat admisibil faptul că a avut loc o procedură civilă excesivă; având în vedere că, în hotărârea sa revizuită din 21 martie 2000, Curtea, în unanimitate; - a declarat că a existat o încălcare a articolului 6 alineatul (1) din Convenție; - a spus că guvernul statului pârât trebuie să plătească fiecăruia dintre reclamanți, în termen de trei luni de la data la care hotărârea ar fi devenit definitivă, 30 000 de franci francezi pentru prejudicii morale, precum și 20 000 de franci francezi pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată și că aceste sume ar trebui să majoreze un interes simplu cu 3,47% laan de la expirarea termenului respectiv și până la plata plății; - a respins pretențiile reclamanților privind satisfacția echitabilă pentru surplus; având în vedere normele adoptate de Comitetul de Miniștri privind aplicarea art. 46 alin. (2) din Convenție; După ce a invitat guvernul din statul membru pârât să informeze în legătură cu măsurile luate ca urmare a hotărârii din 21 martie 2000, având în vedere obligația pe care o are Franța de a se conforma în conformitate cu art. 46 alin. (1) din Convenție; Având în vedere că, în momentul examinării acestei cauze,

guvernul statului pârât a indicat că hotărârea Curții a fost transmisă autorităților direct vizate ; cu certitudine că guvernul statului pârât a plătit reclamanților sumele prevăzute în hotărârea revizuită din 21 martie 2000, Declar că, după ce a luat cunoștință de informațiile furnizate de guvernul Franței, acesta și-a îndeplinit atribuțiile în temeiul articolului 46 alineatul (2) din convenție în prezenta cauză.

Résolution ResDH(2001)167 relative à l’arrêt de la Cour européenne des Droits de l’Homme du 21 mars 2000 (définitif le 21 juin 2000) dans l’affaire Castell contre la France (adoptée par le Comité des Ministres le 17 décembre 2001, lors de la 775 e réunion des Délégués des Ministres) Le Comité des Ministres, en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention de sauvegarde des Droits de l’Homme et des Libertés fondamentales telle qu’amendée par le Protocole n° 11 (ci-après dénommée «la Convention»), Vu l’arrêt de la Cour européenne des Droits de l’Homme rendu le 21 mars 2000 dans l’affaire Castell et transmis une fois définitif au Comité des Ministres en vertu des articles 44 et 46 de la Convention ; Rappelant qu’à l’origine de cette affaire se trouve une requête (n° 38783/97) dirigée contre la France, introduite devant la Commission européenne des Droits de l’Homme le 18 juillet 1997 en vertu de l’ancien article 25 de la Convention, par M. René Castell et M me Lucienne Castell, deux ressortissants français, et que la Cour, saisie de cette affaire en vertu de l’article 5, paragraphe 2, du Protocole n° 11, a déclaré recevable le grief concernant la durée excessive d’une procédure civile ; Considérant que dans son arrêt révisé du 21 mars 2000 la Cour, à l’unanimité ; - a dit qu’il y avait eu violation de l’article 6, paragraphe 1, de la Convention ;

- a dit que le gouvernement de l’Etat défendeur devait verser à chacun des requérants, dans les trois mois à compter du jour où l’arrêt serait devenu définitif, 30 000 francs français pour préjudice moral, ainsi que 20 000 francs français au titre des frais et dépens et que ces montants seraient à majorer d’un intérêt simple de 3,47% l’an à compter de l’expiration dudit délai et jusqu’au versement ; - a rejeté les prétentions des requérants en matière de satisfaction équitable pour le surplus ; Vu les Règles adoptées par le Comité des Ministres relatives à l’application de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention ; Ayant invité le gouvernement de l’Etat défendeur à l’informer des mesures prises à la suite de l’arrêt du 21 mars 2000, eu égard à l’obligation qu’a la France de s’y conformer selon l’article 46, paragraphe 1, de la Convention ; Considérant que lors de l’examen de cette affaire, le gouvernement de l’Etat défendeur a indiqué que l’arrêt de la Cour avait été transmis aux autorités directement concernées ; S’étant assuré que le gouvernement de l’Etat défendeur avait versé aux requérants les sommes prévues dans l’arrêt révisé du 21 mars 2000, Déclare, après avoir pris connaissance des informations fournies par le Gouvernement de la France, qu’il a rempli ses fonctions en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention dans la présente affaire.