HAKKAR AGAINST FRANCE

Rezoluția finală ResDH(2001)4 Aplicarea drepturilor omului nr. 19033/91 Hakkar împotriva Franței (aprobată de Comitetul de Miniștri la 14 februarie 2001 la reuniunea 741 a Deputaților miniștrilor) Comitetul de miniștri, în conformitate cu art. 32 din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale (denumită în continuare „Convenția”), având în vedere decizia sa, adoptată la 15 decembrie 1995, prin care a concluzionat că s-a încălcat art. 6 alineatul (1) din Convenție din cauza lungimii excesive a anumitor proceduri penale împotriva reclamantului și că, de asemenea, s-a constatat o încălcare a articolului 6 alineatul (3) litera (b) și (c) luată împreună cu art. 6 alineatul (1) din Convenție în acest sens, în contextul aceleiași proceduri în fața Curții Assize de Yonne, din cauza căreia a fost condamnat la închisoare pe viață, reclamantul nu a primit timp sau facilitățile necesare pentru pregătirea apărării sale și nu a fost reprezentat la proces; având în vedere Rezoluția provizorie DH (97) 475, adoptată la 19 septembrie 1997 de autorizare a publicării raportului Comisiei Europene pentru Drepturile Omului; întrucât Comitetul de miniștri, de acord cu propunerile Comisiei, adoptate la 19 martie 1997, în conformitate cu art. 32 alin. (2) din Convenție, că Guvernul Franței trebuie să plătească reclamantului ca satisfăcătoare, în termen de trei luni, 50 000 franci francezi în ceea ce privește prejudiciile morale și 12 000 franci francezi în ceea ce privește costurile și cheltuielile, adică o sumă totală de 62 000 franci francezi, și că dobânzile ar trebui plătite pe orice sumă nerambursată, calculată pe baza fiecărei luni de întârziere întregime (în conformitate cu decizia adoptată de Comitetul de miniștri la cea de-a sa 599-a ședință, la 17 septembrie 1997, privind principiile generale privind plata dobânzii de nerambursare) la rata legală aplicabilă la data prezentei decizii, fiind înțeles că dobânzile ar fi obținute de la expirarea termenului până când plata integrală a fost pusă la dispoziția reclamantului; întrucât Comitetul de Miniștri a invitat Guvernul Franței să-l informeze cu privire la măsurile luate în urma deciziilor sale din 15 decembrie 1995 și 19 martie 1997, având în vedere obligația Franței în temeiul articolului 32 alineatul (4) din Convenția de a respecta acestea; întrucât s-a convins că Guvernul Statului pârât a plătit reclamantului, în termenul stabilit, suma totală de 62 000 de franci francezi ca satisfacție; întrucât, în timpul examinării cazului, guvernul Franței a furnizat în consecință Comitetul de miniștri informații cu privire la măsurile luate în consecință de deciziile Comitetului (acești informații figurează în apendicele prezentei rezoluții); Având în vedere gravitatea încălcării dreptului la un proces echitabil, care a pus o îndoială serioasă asupra rezultatului procedurii interne, precum și a consecințelor foarte grave pentru solicitant, au fost necesare măsuri specifice pentru a șterge consecințele încălcării; După ce a remarcat cu satisfacție că, în absența oricăror remedii juridice care permit deschiderea procedurii impușite, Parlamentul francez a adoptat, la 15 iunie 2000, o nouă lege care permite reexaminarea unei decizii penale în urma pronunțarii unei hotărâri a Curții Europene a Drepturilor Omului, oferind astfel efect Recomandației nr. R (2000) 2 din Comitetul de Miniștri către statele membre cu privire la reexaminarea sau redeschiderea anumitor cazuri la nivel intern, în urma hotărârilor Curții Europene a Drepturilor Omului; Având în vedere faptul că comitetul de reexaminare instituit prin această nouă lege a hotărât la 30 noiembrie 2000 că fondurile acestui caz ar trebui reexaminat și a trimis cazul la Tribunalul Hauts de Seine în fața căreia noul proces ar trebui să aibă loc în primăvara anului 2001; constatând cu satisfacție că acest caz, care a suferit o serie de întârzieri considerabile la nivel național, va fi reluat foarte curând; având în vedere că, având în vedere că, având în vedere principala încălcare în ceea ce privește echitatea procedurii incriminate mai degrabă decât rezultatul acestora, nu a fost necesar să se aștepte rezultatul noului proces la nivel intern, Declară, după luarea în considerare a tuturor măsurilor individuale și generale luate de Guvernul Franței, că și-a exercitat funcțiile în temeiul articolului 32 din Convenția în acest caz. Apendicele la Rezoluția ResDH(2001)4 Informații furnizate de Guvernul Franței în cursul examinării cazului Hakkar de către Comitetul de Miniștri În ceea ce privește măsurile individuale Adoptarea dispozițiilor privind „reexaminarea condamnărilor penale în urma pronunțării hotărârii Curții Europene a Drepturilor Omului” în cadrul examinării cazului din Hakkar, Legea nr. 2000-516 din 15 iunie 2000 întărirea protecției presunției de nevinovăție și a drepturilor victimelor, care a intrat în vigoare la data publicării în Jurnalul Oficial al Republicii Franceze, la 16 iunie 2000, a introdus în Codul de Procedință Penală un al treilea capitol „pentru reexaminarea deciziilor penale în urma pronunțarii hotărârii Curții Europene a Drepturilor Omului”. Noul articol 626-1 din Codul de Procedință Penală prevede că: „Examinarea unei decizii penale definitive poate fi solicitată în numele oricărei persoane vinovate de o infracțiune în cazul în care decurge dintr-o hotărâre pronunțată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului că condamnarea a fost încălcată de dispozițiile Convenției pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale sau de protocolele acestora, și în cazul în care încălcarea constatată, prin natura și gravitatea acesteia, are consecințe prejudiciabile pentru persoana condamnată care nu ar putea fi remediată de „justă satisfacție” acordată în temeiul articolului 41 din Convenția.” Articolele succesive (626-2-626-7) au instituit un consiliu de reexaminare compus din judecători ai Cour de cassation și stabilesc procedurile care urmează să fie urmate înaintea consiliului de reexaminare. art. 626-5 prevede că „Rămânerea executării sentinței poate fi ordonată de către consiliu sau de către Cour de cassation în sine în orice etapă a procedurii de reexaminare.” În sfârșit, dispozițiile tranzitorii din Lege prevede că: „solicitanțele de revizuire prezentate în conformitate cu art. 626-1 și următoarele din Codul de Procedură Penală și fondate pe o hotărâre pronunțată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului înainte de publicarea prezentului Act în Jurnalul Oficial al Republicii Franceze pot fi formulate în termen de un an de la publicare. În sensul articolelor menționate anterior, deciziile luate de Comitetul de miniștri al Consiliului Europei în urma unei hotărâri luate de Comisia Europeană a Drepturilor Omului în temeiul articolului 32 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului sau al articolului 5 alineatul (6) din Protocolul nr. 11 la Convenție se echivalează cu hotărârile Curții Europene a Drepturilor Omului.” Aplicarea noilor dispoziții la cauza Hakkar La 18 iulie 2000, dl Hakkar a depus o cerere de reexaminare a hotărârii Tribunalului Yonne Assize din 8 decembrie 1989, împreună cu o cerere de suspendare a condamnării sale. În ceea ce privește cererea de suspendare a condamnării, Consiliul a ordonat suspendarea condamnării pe viață pronunțată de Yonne Assize Tribunalului la 8 decembrie 1989, dar a hotărât inadmisibilă cererea de suspendare a unei condamnații de 8 ani pronunțată de Curtea de Apel de la Paris la 27 februarie 1992 pentru încercarea de a scăpa cu violență. În ceea ce privește cererea de reexaminare, Consiliul a concluzionat că „încalcarea dreptului de a avea timp și facilități necesare pentru a pregăti apărarea și dreptul de a fi asistat de consilierul de alegere a unuia a avut ca rezultat, prin natura și gravitatea lor, consecințele dăunătoare pentru persoana condamnată, care poate fi pusă la sfârșit numai prin reexaminarea cazului”. Astfel, Consiliul a acceptat cererea de reexaminare a condamnării la viață (cu un tarif minim de 18 ani) pronunțată de Yonne Assize Court la 8 decembrie 1989 și a adresat cazul Curții Hauts de Seine Assize, care va întreprinde noul proces cât mai curând posibil în primăvara anului 2001. Guvernul francez se angajează să se asigure că noul proces va fi tratat cu o mare diligență. În ceea ce privește măsurile generale, autoritățile franceze reamintesc că acest caz are originea în hotărârile președintelui Curții Assize de a amâna examinarea cazului. Aceaceasta a fost o alegere personală a președintelui, care ar fi putut acorda cu ușurință amânarea cazului în conformitate cu dispozițiile articolului 287 din Codul de Procedură Penală, care prevede că „președintele poate, fie din propunerea sa sau la cererea urmăririi penale, să ordone o amânare a cazurilor de sesiune ulterioră care, în opinia sa, nu sunt pregătiți pentru judecată în sesiunea pentru care sunt plasate pe rol”. Textul complet al raportului Comisiei este disponibil pe site-ul Curții Europene a Drepturilor Omului (www.echr.coe.int/hudoc). Autoritățile franceze specifică că exemplarele raportului Comisiei au fost trimise autorităților în cauză direct. Acestea iau în considerare, ținând seama, în special, de circumstanțele specifice ale cazului și de efectul direct acordat în mod normal Convenției și de jurisprudența organelor din Strasbourg în legislația internă (a se vedea, printre altele, Cass. Soc. 14 ianuarie 1999 Bozkurt, Cass. Civ. 28 aprilie 1998 M. și Conseil d'Etat 14 februarie 1996 Maubleu), că aceste măsuri vor preveni noi încălcări similare cu cele constatate în acest caz.

Final Resolution ResDH(2001)4

Human Rights

Application No. 19033/91

Hakkar against France

(Adopted by the Committee of Ministers on 14 February 2001

at the 741

st

meeting of the Ministers' Deputies)

The Committee of Ministers, under the terms of former Article 32 of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms (hereinafter referred to as “the Convention”),

Having regard to its decision, adopted on 15 December 1995, by which it concluded that there had been a violation of Article 6, paragraph 1, of the Convention on account of the excessive length of certain criminal proceedings against the applicant, and that there had also been a violation of Article 6, paragraphs 3 b) and c) taken together with Article 6, paragraph 1, of the Convention in that, in the context of the same proceedings before the Assize Court of Yonne, as a result of which he was sentenced to life imprisonment, the applicant had not been given the time or the facilities necessary to prepare his defence and was not represented at the trial;

Having regard to Interim Resolution DH (97) 475, adopted on 19 September 1997 authorising the publication of the report of the European Commission of Human Rights;

Whereas the Committee of Ministers, agreeing with the Commission's proposals, held by a decision adopted on 19 March 1997, in accordance with former Article 32, paragraph 2, of the Convention, that the Government of France was to pay the applicant as just satisfaction, within three months, 50 000 French francs in respect of non-pecuniary damage and 12 000 French francs in respect of costs and expenses, namely a total sum of 62 000 French francs, and that interest should be payable on any unpaid sum, calculated on the basis of each full elapsed month of delay (in accordance with the decision adopted by the Committee of Ministers at its 599th meeting, on 17 September 1997, on the general principles regarding the payment of default interest) at the statutory rate applicable on the date of this decision, it being understood that the interest would accrue from the expiry of the time-limit until full payment was placed at the disposal of the applicant;

Whereas the Committee of Ministers invited the Government of France to inform it of the measures taken following its decisions of 15 December 1995 and 19 March 1997, having regard to France's obligation under former Article 32, paragraph 4, of the Convention to abide by them;

Whereas it satisfied itself that the Government of the respondent State had paid the applicant, within the time-limit set, the total sum of 62 000 French francs as just satisfaction;

Whereas during the examination of the case the Government of France accordingly gave the Committee of Ministers information about the measures taken in consequence of the Committee's decisions (this information appears in the appendix to this resolution);

Having noted that, in view of the gravity of the violation of the right to a fair trial, which cast a serious doubt on the outcome of the domestic proceedings impugned, and the resulting very serious consequences for the applicant, specific measures were necessary in order to erase the consequences of the violation;

Having noted with satisfaction that, in the absence of any legal remedy permitting the re-opening of the impugned proceedings, the French Parliament adopted, on 15 June 2000, a new law making it possible to re-examine a criminal decision following the pronouncement of a judgment of the European Court of Human Rights, thus giving effect to Recommendation No. R (2000) 2 of the Committee of Ministers to member states on the re-examination or reopening of certain cases at domestic level following judgments of the European Court of Human Rights;

Considering that the Re-examination Board established by this new law decided on 30 November 2000 that the merits of this case should be re-examined and referred the case to the Hauts de Seine Assize Court before which the new trial should take place during spring 2001;

Noting with satisfaction that this case, which has suffered a number of considerable delays at national level, will be re-tried very shortly;

Considering that, since the main violation concerned the fairness of the incriminated proceedings rather than their outcome, it was not necessary to await the outcome of the new trial at domestic level,

Declares, after having taken note of all the individual and general measures taken by the Government of France, that it has exercised its functions under former Article 32 of the Convention in this case.

Appendix to Resolution ResDH(2001)4

Information provided by the Government of France

during the examination of the Hakkar case

by the Committee of Ministers

As regards individual measures

Adoption of the provisions concerning “re-examination of criminal sentences following the pronouncement of a judgment of the European Court of Human Rights” during the examination of the Hakkar case

Act No. 2000-516 of 15 June 2000 strengthening the protection of the presumption of innocence and the rights of victims, which entered into force upon its publication in the Official Journal of the French Republic on 16 June 2000 introduced a third chapter “on re-examination of criminal decisions following the pronouncement of a judgment of the European Court of Human Rights” into the Code of Criminal Procedure.

New Article 626-1 of the Code of Criminal Procedure provides that: “Review of a final criminal decision may be requested on behalf of any person found guilty of an offence where it emerges from a judgment delivered by the European Court of Human Rights that the conviction was in breach of the provisions of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms or the Protocols thereto, and where the violation found, by its nature and gravity, has injurious consequences for the convicted person which could not be remedied by the "just satisfaction" awarded under Article 41 of the Convention.”

The succeeding articles (626-2 to 626-7) set up a re-examination board composed of judges of the Cour de cassation and lay down the procedures to be followed before the board.

Article 626-5 provides that “Stay of execution of the sentence may be ordered by the board or the Cour de cassation itself at any stage of the review procedure.”

Finally, the transitional provisions of the Act provide that: “applications for review submitted in accordance with Article 626-1 et seq. of the Code of Criminal Procedure and founded on a judgment delivered by the European Court of Human Rights prior to publication of this Act in the Official Gazette of the French Republic may be made within one year after publication. For the purposes of the aforesaid articles, decisions taken by the Committee of Ministers of the Council of Europe following a decision by the European Commission of Human Rights under (former) Article 32 of the European Convention in Human Rights, or Article 5 (paragraph 6) of Protocol No. 11 to the Convention, shall be equated to European Court of Human Rights judgments.”

Application of the new provisions to the Hakkar case

On 18 July 2000, Mr Hakkar lodged an application to re-examine the judgment of the Yonne Assize Court of 8 December 1989 together with a request to suspend his conviction. These requests were considered by the Re-examination Board on 30 November 2000.

As regards the request for suspension of his sentence, the Board ordered the suspension of the life sentence pronounced by Yonne Assize Court on 8 December 1989 but ruled inadmissible the request to suspend an 8-year sentence pronounced by the Paris Appeal Court on 27 February 1992 for attempted escape with violence.

As regards the application for re-examination, the Board concluded that “the violations of the right to have the time and necessary facilities to prepare one's defence and the right to be assisted by counsel of one's choice resulted, by their nature and their gravity, in harmful consequences for the convicted person which can only be brought to an end by a re-examination of the case”. The Board thus accepted the application to re-examine the life sentence (with a minimum tariff of 18 years) pronounced by Yonne Assize Court on 8 December 1989, and referred the case to the Hauts de Seine Assize Court which will undertake the new trial as soon as possible during spring 2001. The French Government undertakes to ensure that the new trial will be treated with great diligence.

With regard to general measures

The French authorities recall that this case has its origin in the decisions of the President of the Assize Court to postpone the consideration of the case. This was a personal choice by the President, who might easily have granted the postponement of the case under the terms of Article 287 of the Code of Criminal Procedure which provides that “The President may, either of his own motion or at the request of the prosecution, order a postponement to a later session cases which, in his view, are not ready for judgment at the session for which they are placed on the roll”.

The full text of the Commission's report is available on the web site of the European Court of Human Rights (www.echr.coe.int/hudoc). The French authorities specify that copies of the Commission's report have been sent to the authorities directly concerned by this case. They consider, taking into account the specific circumstances of the case and the direct effect normally given to the Convention and to the case-law of the Strasbourg organs in domestic law (see, inter alia, Cass. Soc. 14 January 1999 Bozkurt, Cass. Civ. 28 April 1998 M. G. and Conseil d'Etat 14 February 1996 Maubleu), that these measures will prevent new violations similar to that found in this case.