PETIT AGAINST FRANCE

Rezoluția finală ResDH(2001)168 Cererea privind drepturile omului nr. 33929/96 Petit împotriva Franței (aprobată de Comitetul de Miniștri la 17 decembrie 2001 la reuniunea 775 a deputaților miniștrilor) Comitetul de miniștri, în conformitate cu art. 32 din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale (denumită în continuare „Convenția”), având în vedere Rezoluția provizorie DH (99) 365, adoptată la 9 iunie 1999 în cazul Petit împotriva Franței, în care Comitetul de miniștri a hotărât că a existat o încălcare a articolului 6 alineatul (1) din Convenție, având în vedere lungimea excesivă a anumitor proceduri privind drepturile și obligațiile civile în fața instanțelor administrative, și să facă public raportul Comisiei Europene a Drepturilor Omului; întrucât Comitetul de miniștri a examinat propunerile făcute de Comisie în transmiterea raportului său în ceea ce privește doar satisfacția care trebuie acordate reclamantului, propuneri completate cu o scrisoare a președintelui Comisiei din 27 septembrie 1999; întrucât, în cadrul celei de-a 695-a ședințe a Deputaților Miniștrilor, Comitetul de Miniștri, de acord cu propunerile Comisiei, încheiate prin o decizie adoptată la 14 februarie 2000, în conformitate cu art. 32 alin. (2) din Convenție, că guvernul statului reclamant trebuia să plătească reclamantului ca satisfacție, în termen de trei luni,

50 000 de franci francezi în ceea ce privește prejudiciile morale, și că dobânzile ar trebui să fie plătite pe orice sumă nejustificată, calculată pe baza fiecărei luni de întârziere întregime, la rata legală aplicabilă la data prezentei decizii, fiind înțelesă că dobânzile ar putea proveni de la expirarea termenului până la plata integrală a fost pusă la dispoziția reclamantului; întrucât Comitetul de Miniștri a invitat Guvernul Statului pârât să-l informeze cu privire la măsurile luate în urma deciziilor sale din 9 iunie 1999 și 14 februarie 2000, având în vedere obligația Franței în temeiul articolului 32 alineatul (4) din Convenția de a respecta acestea; întrucât în timpul examinării cazului de către Comitetul de Miniștri, Guvernul Statului pârât a indicat că raportul Comisiei și deciziile Comitetului de Miniștri au fost trimise autorităților în cauză direct; întrucât Comitetul de Miniștri s-a convins că, la 25 mai 2000, Guvernul Statului pârât a plătit reclamantului suma totală de 50 000 de franci francezi ca o satisfacție, în termen de o lună de la termenul stabilit și, prin urmare, nu s-a dobândit niciun dobânzi nejustificate în conformitate cu decizia menționată mai sus a Comitetului de miniștri privind modalitățile de plată a dobânzii, Declară, după luarea în considerare a măsurilor luate de Guvernul Franței,

că și-a exercitat funcțiile în temeiul articolului 32 din Convenție în acest caz.

Final Resolution ResDH(2001)168 Human Rights Application No. 33929/96 Petit against France (Adopted by the Committee of Ministers on 17 December 2001 at the 775 th meeting of the Ministers’ Deputies) The Committee of Ministers, under the terms of former Article 32 of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms (hereinafter referred to as “the Convention”), Having regard to Interim Resolution DH (99) 365, adopted on 9 June 1999 in the case of Petit against France, in which the Committee of Ministers decided that there had been a violation of Article 6, paragraph 1, of the Convention on account of the excessive length of certain proceedings concerning civil rights and obligations before the administrative courts, and to make public the report of the European Commission of Human Rights; Whereas the Committee of Ministers examined the proposals made by the Commission when transmitting its report as regards just satisfaction to be awarded to the applicant, proposals supplemented by a letter of the President of the Commission dated 27 September 1999; Whereas at the 695th meeting of the Ministers’ Deputies, the Committee of Ministers, agreeing with the Commission’s proposals, held by a decision adopted on 14 February 2000, in accordance with former Article 32, paragraph 2, of the Convention,

that the government of the respondent state was to pay the applicant as just satisfaction, within three months, 50 000 French francs in respect of non-pecuniary damage, and that interest should be payable on any unpaid sum, calculated on the basis of each full elapsed month of delay at the statutory rate applicable on the date of this decision, it being understood that the interest would accrue from the expiry of the time-limit until full payment was placed at the disposal of the applicant; Whereas the Committee of Ministers invited the government of the respondent state to inform it of the measures taken following its decisions of 9 June 1999 and 14 February 2000, having regard to France’s obligation under former Article 32, paragraph 4, of the Convention to abide by them; Whereas during the examination of the case by the Committee of Ministers, the government of the respondent state indicated that the Commission’s report as well as the Committee of Ministers’ decisions had been sent out to the authorities directly concerned; Whereas the Committee of Ministers satisfied itself that on 25 May 2000, the government of the respondent state had paid the applicant the total sum of 50 000 French francs as just satisfaction, within one month of the time-limit set,

and thus no default interest was due in accordance with the above-mentioned decision of the Committee of Ministers concerning the modalities of default interest payment, Declares, after having taken note of the measures taken by the Government of France, that it has exercised its functions under former Article 32 of the Convention in this case.