Ciarmoli împotriva Italiei

SECȚIUNEA A DOUA DECIZIA PRIVIND RECEVABILITATEA cererii nr. 52801/99 prezentate de Maria Sanità Ciarmoli împotriva Italiei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a doua), care are loc la 15 februarie 2001 într-o cameră compusă din domnii C.L. Rozakis, președintele G. Bonello, V. Strážnická, domnii P. Lorenzen M. Fischbach, domnul Tsatsa-Niklovska, E. Levits, judecători și E. Fribergh; grefier de secțiune Având în vedere cererea menționată mai sus formulată la 10 aprilie 1998 și înregistrată la 23 noiembrie 1999 După ce a deliberat, face următoarea decizie FACE recurenta este un resortisant italian, născut în 1944 și rezident la Castelfanco in Miscano (Benevent). Aceaceasta este reprezentată în fața Curții de către domnul Luigi Perifano, avocat în Benevent.

La 16 martie 1992, reclamanta a formulat o acțiune în fața instanței judecătorești din Benevent, funcționând ca judecător al muncii, în vederea obținerii recunoașterii dreptului său la o pensie de invaliditate (pensie di invalidit la 25 martie 1992, instanța judecătorească a fixat prima ședință la 5 mai 1993. Această ședință a fost inițiată din oficiu la 22 noiembrie 1993. În ziua aceea, judecătorul a numit un expert și apoi a rescris dezbaterile la cinstire din 7 noiembrie 1994. La acea dată, pârâtul a prezentat observații scrise care au pus la îndoială în mod corect raportul expertului și l-a solicitat judecătorului o nouă expertiză. Prin intermediul unei ordonanțe din aceeași zi, judecătorul a acceptat această cerere și l-a retrimis la reședință la 7 decembrie 1994, pentru a desemna un nou expert.

În ziua aceea, expertul a fost numit și a fost numit la tribunalul din data de 5 iunie 1995. Cu toate acestea, această ședință a fost amânată din oficiu de două ori, până la 11 decembrie 1996. În acea zi, reclamanta a solicitat o scurtă retrimitere a instanței, pentru a putea transfera înscrisuri medicale la dosar. La data de 2 iulie 1997, reclamanta a luat o hotărâre în fața Tribunalului din Benevent. La 27 octombrie 1997, recurenta a înaintat grefei o cerere prin care solicita ca data la care a fost încuviințată să fie stabilită într-un termen scurt.

Transplantul a informat părțile că, prin ordonanță din 31 octombrie 1997, președintele Tribunalului a desemnat un judecător și a stabilit prima ședință la 28 ianuarie 1998. La acea dată, Tribunalul a numit un expert și a fixat încuviințarea pledoariilor la 10 iunie 1998. În ziua următoare, când instanța nu a depus la grefă raportul său, instanța a dat la ședință data de 11 noiembrie 1998. Această audiere a fost revocată din oficiu la 24 februarie 1999. Printr-o decizie din aceeași zi, al cărei text a fost depus la grefă la 17 martie 1999, instanța a fost parțial îndreptățită la cererea recurentei. Această procedură, care a început la 16 martie 1992 și a fost încheiată la 17 martie 1999, a durat șapte ani pentru două instanțe.

Potrivit recurentei, durata procedurii nu îndeplinește cerința termenului rezonabil (art. 6 alineatul (1) din Convenție). Curtea consideră că, având în vedere criteriile care decurg din jurisprudența sa în materie de termen rezonabil (complexitatea cauzei, comportamentul reclamantului și al autorităților competente și care intră în litigiul pentru solicitant), și având în vedere ansamblul elementelor aflate în posesia sa, acest Õ trebuie să facă obiectul unei examinări pe fond. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, Declară cererea, toate mijloacele de fond rezervate. Erik Fribergh Christos Rozakis Modulul Președinte

DEUXIÈME SECTION

DÉCISION

SUR LA RECEVABILITÉ

de la requête n° 52801/99 présentée par Maria Sanità Ciarmoli contre l’Italie La Cour européenne des Droits de l’Homme (deuxième section), siégeant le 15 février 2001 en une chambre composée de MM. C.L. Rozakis, président , G. Bonello, M me V. Strážnická, MM. P. Lorenzen M. Fischbach, M me M. Tsatsa-Nikolovska, M. E. Levits, juges , et de M. E. Fribergh, greffier de section , Vu la requête susmentionnée introduite le 10 avril 1998 et enregistrée le 23 novembre 1999 ; Après avoir délibéré, rend la décision suivante : EN FAIT La requérante est une ressortissante italienne, née en 1944 et résidant à Castelfranco in Miscano (Bénévent). Elle est représentée devant la Cour par M e Luigi Perifano, avocat à Bénévent.

Le 16 mars 1992, la requérante déposa un recours devant le juge d’instance de Bénévent, faisant fonction de juge du travail, tendant à obtenir la reconnaissance de son droit au versement d’une pension d’invalidité ( pensione di invalidità ). Le 25 mars 1992, le juge d’instance fixa la première audience au 5 mai 1993. Cette audience fut renvoyée d’office au 22 novembre 1993. Le jour venu, le juge nomma un expert puis remit les débats à l’audience du 7 novembre 1994. A cette date, la partie défenderesse déposa des observations écrites contestant l’objectivité du rapport de l’expert et sollicita du juge une nouvelle expertise. Par une ordonnance du même jour, le juge fit droit à cette demande et remit l’audience au 7 décembre 1994, afin de désigner un nouvel expert.

Le jour venu, l’expert fut nommé et l’audience reportée au 5 juin 1995. Toutefois, cette audience fut reportée d’office à deux reprises, jusqu’au 11 décembre 1996. Ce jour-là, la requérante sollicita un bref renvoi de l’audience afin de pouvoir verser des pièces médicales au dossier. La partie défenderesse s’opposant à ce renvoi, le juge invita les parties à débattre de l’affaire puis, par une décision du même jour, dont le texte fut déposé au greffe le 7 février 1997, le juge rejeta la demande de la requérante. Le 2 juillet 1997, la requérante interjeta appel du jugement devant le tribunal de Bénévent. Le 27 octobre 1997, la requérante déposa au greffe une demande tendant à ce que la date de l’audience fut fixée dans un bref délai.

Le greffe informa les parties que par ordonnance du 31 octobre 1997, le président du tribunal avait désigné un juge et fixé la première audience au 28 janvier 1998. A cette date, le tribunal nomma un expert et fixa l’audience de plaidoiries au 10 juin 1998. Le jour venu, l’expert n’ayant pas déposé au greffe son rapport, le tribunal remit l’audience au 11 novembre 1998. Cette audience fut renvoyée d’office au 24 février 1999. Par une décision du même jour, dont le texte fut déposé au greffe le 17 mars 1999, le tribunal fit en partie droit à la demande de la requérante. EN DROIT Le grief de la requérante porte sur la durée de la procédure litigieuse. Cette procédure, qui a débuté le 16 mars 1992 et s’est terminée le 17 mars 1999, a duré sept ans pour deux instances.

Selon la requérante, la durée de la procédure ne répond pas à l’exigence du « délai raisonnable » (article 6 § 1 de la Convention). Le Gouvernement s’oppose à cette thèse. La Cour estime qu’à la lumière des critères qui se dégagent de sa jurisprudence en matière de « délai raisonnable » (complexité de l’affaire, comportement du requérant et des autorités compétentes et enjeu du litige pour le requérant), et compte tenu de l’ensemble des éléments en sa possession, ce grief doit faire l’objet d’un examen au fond. Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité,

DÉCLARE LA REQUÊTE RECEVABLE

, tous moyens de fond réservés. Erik Fribergh Christos Rozakis Greffier Président