VILLARI contre l'ITALIE

SECȚIUNEA A DOUA DECIZIA PRIVIND RECEVABILITATEA cererii nr. 52811/99 prezentate de Liliana Villari împotriva Italiei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (a se vedea secțiunea a doua), care are loc la 15 februarie 2001 într-o cameră compusă din domnii C.L. Rozakis, președintele G. Bonello, V. Strážnická, domnii P. Lorenzen M. Fischbach, domnul Tsatsa-Nikolovska, E. Leviți, judecători și e. Fribergh, grefier de secțiune Având în vedere cererea sus-menționată depusă la 1 octombrie 1998 și înregistrată la 23 noiembrie 1999 După ce a deliberat, face ca următoarea decizie să fie pronunțată de către reclamantă ca resortisant italian, născută în 1952, rezidentă în San Lorenzello (Benevent). Aceaceasta este reprezentată în fața Curții de către domnul Salvatore Forgione, avocat la Solopaca (Benevent). La 28 noiembrie 1994, recurenta a formulat o acțiune în fața instanței judecătorești din Benevent, în calitate de judecător al muncii, în vederea recunoașterii dreptului său la o reevaluare a indemnizației sale de șomaj din partea operatorilor agricoli (referentutić dell mainnità di disocupazione agricola, la 6 decembrie 1994, instanța din statul membru a stabilit prima ședință la 1 Cu toate acestea, ca urmare a mutației judecătorului, această audiere a fost revocată din oficiu la 21 ianuarie 1999; printr-o hotărâre din 29 noiembrie 1999, al cărei text a fost depus la gref la 6 decembrie 1999, judecătorul a constatat că nu mai exista nicio dispută între părți; între timp, la 15 decembrie 1998, recurenta a ajuns la o soluționare amiabilă cu securitatea socială. Hotărârea recurentei se referă la durata procedurii în litigiu. Perioada care trebuie luată în considerare, care a început la 28 noiembrie 1994 și se încheie la 15 decembrie 1998, a durat mai mult de patru ani pentru o instanță. Potrivit recurentei, durata procedurii nu îndeplinește cerința termenului rezonabil (art. 6 alineatul (1) din convenție). Curtea consideră că, având în vedere criteriile care decurg din jurisprudența sa în materie de termen rezonabil (complexitatea cauzei, comportamentul reclamantului și al autorităților competente și care intră în litigiul pentru solicitant), și având în vedere ansamblul elementelor aflate în posesia sa, acest Õ trebuie să facă obiectul unei examinări pe fond. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, Declară cererea, toate mijloacele de fond rezervate. Erik Fribergh Christos Rozakis Modulul Președinte

DEUXIÈME SECTION

DÉCISION

SUR LA RECEVABILITÉ

de la requête n° 52811/99

présentée par Liliana Villari

contre l’Italie

La Cour européenne des Droits de l’Homme (deuxième section), siégeant le 15 février 2001 en une chambre composée de

MM.

C.L. Rozakis,

président

,

G. Bonello,

M

me

V. Strážnická,

MM.

P. Lorenzen

M. Fischbach,

M

me

M. Tsatsa-Nikolovska,

M.

E. Levits,

juges

,

et de

M.

E. Fribergh,

greffier de section

,

Vu la requête susmentionnée introduite le 1

er

octobre 1998 et enregistrée le 23

novembre 1999

;

Après avoir délibéré, rend la décision suivante

:

EN FAIT

La requérante est une ressortissante italienne, née en 1952 et résidant à San Lorenzello (Bénévent). Elle est représentée devant la Cour par M

e

Salvatore Forgione, avocat à Solopaca (Bénévent).

Le 28 novembre 1994, la requérante déposa un recours devant le juge d’instance de Bénévent, faisant fonction de juge du travail, tendant à obtenir la reconnaissance de son droit à une réévaluation de son indemnité de chômage d’exploitante agricole (

rivalutazione dell’indennità di disoccupazione agricola

).

Le 6 décembre 1994, le juge d’instance fixa la première audience au 1

er

juin 1998. Toutefois, en raison de la mutation du juge, cette audience fut renvoyée d’office au 21 janvier 1999.

Par un jugement du 29 novembre 1999, dont le texte fut déposé au greffe le 6

décembre 1999, le juge constata qu’il n’y avait plus de différend entre les parties.

Entre-temps, le 15 décembre 1998, la requérante était parvenue à un règlement amiable avec la sécurité sociale.

EN DROIT

Le grief de la requérante porte sur la durée de la procédure litigieuse. La période à considérer, qui a débuté le 28 novembre 1994 et s’est terminée le 15 décembre 1998, a duré plus de quatre ans pour une instance.

Selon la requérante, la durée de la procédure ne répond pas à l’exigence du «

délai raisonnable

» (article 6 § 1 de la Convention). Le Gouvernement s’oppose à cette thèse.

La Cour estime qu’à la lumière des critères qui se dégagent de sa jurisprudence en matière de «

délai raisonnable

» (complexité de l’affaire, comportement du requérant et des autorités compétentes et enjeu du litige pour le requérant), et compte tenu de l’ensemble des éléments en sa possession, ce grief doit faire l’objet d’un examen au fond.

Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité,

DÉCLARE LA REQUÊTE RECEVABLE

, tous moyens de fond réservés.

Erik Fribergh

Christos Rozakis

Greffier

Président