LAVORGNA et IORIO contre l'ITALIE

SECȚIUNEA A DOUA DECIZIE PRIVIND RECEVABILITATEA cererii nr. 52812/99 prezentate de Rita Maria Lavorgna și Caterina Iorio împotriva Italiei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a doua), care se află la 15 februarie 2001 într-o cameră compusă din domnii C.L. Rozakis, președintele G. Bonello, V. Strážnická, domnii P. Lorenzen M. Fischbach, domnul Tsatsa-Nikolovska, E. Levits, judecători și E. Fribergh; Grefier de secțiune Având în vedere cererea menționată mai sus formulată la 1 octombrie 1998 pentru dl Lavorgna și 2 octombrie 1998 pentru dl Iorio și înregistrată la 23 noiembrie 1999 După ce a intenționat, pronunță următoarea decizie DE FAPT Recurentele sunt cetățeni italieni, nascute în 1956 și respectiv 1948 și reședința în Solopaca (Benevent).

Salvatore Forgione, avocat în Solopaca (Benevent). La 5 mai 1992, pentru prima și 4 mai 1992 pentru a doua, recurentele au depus, fiecare separat, o acțiune în fața instanței judecătorești din Benevent, în funcție de funcția de judecător al muncii, în vederea recunoașterii dreptului lor la o reevaluare a indemnizațiilor lor de șomaj ale operatorilor agricoli (comportamentutazione) Curtea a stabilit prima audiere la data de 20 octombrie 1993. Totuși, această audiere a fost inițiată din oficiu la data de 25 ianuarie 1995. Prin două decizii distincte din aceeași zi, ale căror texte au fost depuse la grefă la data de 25 martie 1995, judecătorul a acordat parțial dreptul la cererile recurentelor.

La 22 iunie 1995, recurentele, fiecare separat, au luat în considerare recursul la pronunțarea hotărârilor în fața instanței din Benevent. La 10 ianuarie 1996, președintele Tribunalului a desemnat un judecător și a fixat prima ședință la 8 octombrie 1997. În cursul acestei audieri și a celei următoare, la 1 iulie 1998, pledoariile au avut loc și punerea în deliberare a cauzei a fost stabilită la 3 februarie 1999. Prin două hotărâri separate din aceeași zi, Tribunalul a constatat că nu mai există litigiu între părți, recurentele ajungând, între timp, la un acord amiabil cu securitatea socială la 17 decembrie 1998. Plângerea recurentelor se referă la durata procedurii în litigiu. Perioada care urmează să fie luată în considerare, care a început la 5 mai 1992 pentru prima reclamantă și la 4 mai 1992 pentru a doua și se încheie la 17 decembrie 1998, a durat puțin mai mult de șase ani și șapte luni pentru două instanțe.

Potrivit recurentelor, durata procedurii nu răspunde cerinței termenului rezonabil. Curtea consideră că, având în vedere criteriile care decurg din jurisprudența sa în materie de timp rezonabil (complexitatea cauzei, comportamentul reclamantului și al autorităților competente și provocarea litigiului pentru solicitant) și având în vedere toate elementele aflate în posesia sa, acest spătarul trebuie să facă obiectul unei examinări pe fond. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, declară request requestable, toate mijloacele de fond rezervate. Erik Fribergh Christos Rozakis grefier

DEUXIÈME SECTION

DÉCISION

SUR LA RECEVABILITÉ

de la requête n° 52812/99 présentée par Rita Maria Lavorgna et Caterina Iorio contre l’Italie La Cour européenne des Droits de l’Homme (deuxième section), siégeant le 15 février 2001 en une chambre composée de MM. C.L. Rozakis, président , G. Bonello, M me V. Strážnická, MM. P. Lorenzen M. Fischbach, M me M. Tsatsa-Nikolovska, M. E. Levits, juges , et de M. E. Fribergh, greffier de section , Vu la requête susmentionnée introduite le 1 er octobre 1998 pour M me Lavorgna et 2 octobre 1998 pour M me Iorio et enregistrée le 23 novembre 1999 ; Après avoir délibéré, rend la décision suivante : EN FAIT Les requérantes sont des ressortissantes italiennes, nées respectivement en 1956 et 1948, et résidant à Solopaca (Bénévent).

Elles sont représentées devant la Cour par M e Salvatore Forgione, avocat à Solopaca (Bénévent). Le 5 mai 1992, pour la première et le 4 mai 1992 pour la seconde, les requérantes déposèrent, chacune séparément, un recours devant le juge d’instance de Bénévent, faisant fonction de juge du travail, tendant à obtenir la reconnaissance de leur droit à une réévaluation de leur indemnité de chômage d’exploitantes agricoles ( rivalutazione dell’indennità di disoccupazione agricola ). Le 13 mai 1992, le juge d’instance fixa la première audience au 20 octobre 1993. Toutefois, cette audience fut renvoyée d’office au 25 janvier 1995. Par deux décisions distinctes du même jour, dont les textes furent déposés au greffe le 25 mars 1995, le juge fit en partie droit aux demandes des requérantes.

Le 22 juin 1995, les requérantes, chacune séparément, interjetèrent appel des jugements devant le tribunal de Bénévent. Le 10 janvier 1996, le président du tribunal désigna un juge et fixa la première audience au 8 octobre 1997. Au cours de cette audience et de la suivante, le 1 er juillet 1998, les plaidoiries eurent lieu et la mise en délibéré de l’affaire fut fixée au 3 février 1999. Par deux jugements distincts du même jour, le tribunal constata qu’il n’y avait plus de différend entre les parties, les requérantes étant parvenues, entre-temps, le 17 décembre 1998, à un règlement amiable avec la sécurité sociale. EN DROIT Le grief des requérantes porte sur la durée de la procédure litigieuse.

La période à considérer, qui a débuté le 5 mai 1992 pour la première requérante et le 4 mai 1992 pour la seconde et s’est terminée le 17 décembre 1998, a duré un peu plus de six ans et sept mois pour deux instances. Selon les requérantes, la durée de la procédure ne répond pas à l’exigence du « délai raisonnable » (article 6 § 1 de la Convention). Le Gouvernement s’oppose à cette thèse. La Cour estime qu’à la lumière des critères qui se dégagent de sa jurisprudence en matière de « délai raisonnable » (complexité de l’affaire, comportement du requérant et des autorités compétentes et enjeu du litige pour le requérant), et compte tenu de l’ensemble des éléments en sa possession, ce grief doit faire l’objet d’un examen au fond.

Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité,

DÉCLARE LA REQUÊTE RECEVABLE

, tous moyens de fond réservés. Erik Fribergh Christos Rozakis Greffier Président