Di Meo și Masotta împotriva Italiei

A DOUA DECIZIE PRIVIND RECEVABILITATEA cererii nr. 52813/99 prezentate de Pasquale Di Meo și Antonio Masotta împotriva Italiei, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a doua), care are loc la 15 februarie 2001 într-o cameră compusă din domnii C.L. Rozakis, președintele G. Bonello, V. Strážnická, domnii P. Lorenzen M. Fischbach, domnul Tsatsasa-Nikolovska, E. Levits, judecători și E. Fribergh; Grefier de secțiune Având în vedere cererea menționată anterior depusă la 1 octombrie 1998 pentru dl Di Meo și la 2 octombrie 1998 pentru dl Masotta și înregistrată la 23 noiembrie 1999 După ce a intenționat, se pronunță următoarea decizie DE FAȚĂ Reclamanții sunt resortisanți italieni, născuți în 1931 și, respectiv, 1960, și își au reședința în Faicchio (Benevent).

Salvatore Forgione, avocat în Solopaca (Benevent). La 15 decembrie 1994, reclamanții au depus, fiecare separat, o acțiune în fața instanței judecătorești din Benevent, în calitate de judecător al muncii, în vederea recunoașterii dreptului lor de a-și reevalua indemnizația de șomaj a operatorilor agricoli ( rivalutazione delluindennità di di disoccupazione agricola La 19 decembrie 1994, judecătorul din oficiu a fixat prima audiere la 12 noiembrie 1998. Această audiere a fost trimisă din oficiu la 11 februarie 1999. În ziua următoare, la cererea părților, la 24 iunie 1999. Totuși, între timp, la 15 decembrie 1998, reclamanții au ajuns la o soluționare amiabilă cu securitatea socială. Perioada care trebuie luată în considerare, care a început la 15 decembrie 1994 și care se încheie la 15 decembrie 1998, a durat patru ani pentru o instanță.

Potrivit reclamanților, durata procedurii nu corespunde cerinței termenului rezonabil (art. 6 alineatul (1) din Convenție). Curtea consideră că, având în vedere criteriile care decurg din jurisprudența sa în materie de termen rezonabil (complexitatea cauzei, comportamentul reclamantului și al autorităților competente și care intră în litigiul pentru solicitant), și având în vedere ansamblul elementelor aflate în posesia sa, acest Õ trebuie să facă obiectul unei examinări pe fond. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, Declară cererea, toate mijloacele de fond rezervate. Erik Fribergh Christos Rozakis Modulul Președinte

DEUXIÈME SECTION

DÉCISION

SUR LA RECEVABILITÉ

de la requête n° 52813/99 présentée par Pasquale Di Meo et Antonio Masotta contre l’Italie La Cour européenne des Droits de l’Homme (deuxième section), siégeant le 15 février 2001 en une chambre composée de MM. C.L. Rozakis, président , G. Bonello, M me V. Strážnická, MM. P. Lorenzen M. Fischbach, M me M. Tsatsa-Nikolovska, M. E. Levits, juges , et de M. E. Fribergh, greffier de section , Vu la requête susmentionnée introduite le 1 er octobre 1998 pour M. Di Meo et 2 octobre 1998 pour M. Masotta et enregistrée le 23 novembre 1999 ; Après avoir délibéré, rend la décision suivante : EN FAIT Les requérants sont des ressortissants italiens, nés respectivement en 1931 et 1960, et résidant à Faicchio (Bénévent).

Ils sont représentés devant la Cour par M e Salvatore Forgione, avocat à Solopaca (Bénévent). Le 15 décembre 1994, les requérants déposèrent, chacun séparément, un recours devant le juge d’instance de Bénévent, faisant fonction de juge du travail, tendant à obtenir la reconnaissance de leur droit à une réévaluation de leur indemnité de chômage d’exploitants agricoles ( rivalutazione dell’indennità di disoccupazione agricola ). Le 19 décembre 1994, le juge d’instance fixa la première audience au 12 novembre 1998. Cette audience fut renvoyée d’office au 11 février 1999. Le jour venu, l’audience fut remise, à la demande des parties, au 24 juin 1999. Toutefois, entre-temps, le 15 décembre 1998, les requérants étaient parvenus à un règlement amiable avec la sécurité sociale.

EN DROIT Le grief des requérants porte sur la durée de la procédure litigieuse. La période à considérer, qui a débuté le 15 décembre 1994 et s’est terminée le 15 décembre 1998, a duré quatre ans pour une instance. Selon les requérants, la durée de la procédure ne répond pas à l’exigence du « délai raisonnable » (article 6 § 1 de la Convention). Le Gouvernement s’oppose à cette thèse. La Cour estime qu’à la lumière des critères qui se dégagent de sa jurisprudence en matière de « délai raisonnable » (complexité de l’affaire, comportement du requérant et des autorités compétentes et enjeu du litige pour le requérant), et compte tenu de l’ensemble des éléments en sa possession, ce grief doit faire l’objet d’un examen au fond.

Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité,

DÉCLARE LA REQUÊTE RECEVABLE

, tous moyens de fond réservés. Erik Fribergh Christos Rozakis Greffier Président