CIMMINO, FUSCO, PINGUE et TREBISONDI contre l'ITALIE

A DOUA DECIZIE PRIVIND RECEVABILITATEA interogării nr. 52815/99 prezentată de Elisabetta Cimmino, Raffaella Fusco, Elvio Pingo și Antonio Trebisondi împotriva Italiei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a doua), care se află la 15 februarie 2001 într-o cameră compusă din domnii C.L. Rozakis, președintele G. Bonello, V. Strážnická, domnii P. Lorenzen M. Fischbach, domnul Tsatsasa-Nikolovska; E. Levits, judecătorii și E. Fribergh, grefier de secțiune Având în vedere cererea menționată mai sus formulată la 1 octombrie 1998 pentru dl E. Cimmino și la 2 octombrie 1998 pentru ceilalți și înregistrată la 23 noiembrie 1999 După ce a deliberat, face următoarea decizie DE FAPT Reclamanții sunt resortisanți italieni, născuți în 1959, 1935, 1931 și 1939 și rezidenți, primul și al patrulea în Solopaca (Benevent), al doilea în Paupisi (Benevent), iar al treilea în Guardia Sanframondi (Benevent). Ei sunt reprezentați în fața Curții de către domnul Salvatore Forgione, avocat în Solopaca (Benevent). La 4 mai 1992, reclamanții au depus, fiecare separat, o acțiune în fața instanței judecătorești din Benévent, în funcție de funcția de judecător al muncii, în vederea recunoașterii dreptului lor la o reevaluare a indemnizațiilor lor de șomaj ale operatorilor agricoli ( rivalutazione agricola delluindennità di disocupazione agricola La 13 mai 1992, judecătorul din oficiu a stabilit prima audiere la 20 octombrie 1993, care a fost inițiată din oficiu la 25 ianuarie 1995. Prin decizii separate din aceeași zi, ale căror texte au fost depuse la grefă la 25 martie 1995, judecătorul a respins cererile reclamanților. La 22 iunie 1995, reclamanții, fiecare separat, au solicitat judecarea hotărârilor în fața Tribunalului din Benevent. La 10 ianuarie 1996, președintele Tribunalului a stabilit prima ședință a pledoariilor la 8 octombrie 1997. În cursul acestei ședințe și a celei următoare, la 1 iulie 1998, pledoariile au avut loc și a fost stabilită în mod deliberat cauza la 3 februarie 1999. Prin intermediul unor hotărâri separate din aceeași zi, Tribunalul a constatat că nu mai există litigii între părți, reclamanții ajungând, între timp, la o soluționare amiabilă cu securitatea socială în perioada 15-17 decembrie 1998. Prejudiciul reclamanților se referă la durata procedurii în litigiu. Perioada care trebuie luată în considerare, care a început la 4 mai 1992 și se încheie pentru unele din 15 și pentru altele la 17 decembrie 1998, a durat puțin mai mult de șase ani și șapte luni pentru două instanțe. Potrivit reclamanților, durata procedurii nu îndeplinește cerința termenului rezonabil. Curtea consideră că, având în vedere criteriile care decurg din jurisprudența sa în materie de timp rezonabil (complexitatea cauzei, comportamentul reclamantului și al autorităților competente și provocarea litigiului pentru solicitant) și având în vedere toate elementele aflate în posesia sa, acest spătarul trebuie să facă obiectul unei examinări pe fond. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, declară request requestable, toate mijloacele de fond rezervate. Erik Fribergh Christos Rozakis grefier

DEUXIÈME SECTION

DÉCISION

SUR LA RECEVABILITÉ

de la requête n° 52815/99

présentée par Elisabetta Cimmino, Raffaella Fusco,

Elvio Pingue et Antonio Trebisondi

contre l’Italie

La Cour européenne des Droits de l’Homme (deuxième section), siégeant le 15

février 2001 en une chambre composée de

MM.

C.L. Rozakis,

président

,

G. Bonello,

M

me

V. Strážnická,

MM.

P. Lorenzen

M. Fischbach,

M

me

M. Tsatsa-Nikolovska,

M.

E. Levits,

juges

,

et de

M.

E. Fribergh,

greffier de section

,

Vu la requête susmentionnée introduite le 1

er

octobre 1998 pour M

me

E. Cimmino et le 2

octobre 1998 pour les autres et enregistrée le 23 novembre 1999

;

Après avoir délibéré, rend la décision suivante

:

EN FAIT

Les requérants sont des ressortissants italiens, nés respectivement en 1959, 1935, 1931 et 1939, et résidant, la première et le quatrième à Solopaca (Bénévent), la deuxième à Paupisi (Bénévent), et le troisème à Guardia Sanframondi (Bénévent). Ils sont représentés devant la Cour par M

e

Salvatore Forgione, avocat à Solopaca (Bénévent).

Le 4 mai 1992, les requérants déposèrent, chacun séparément, un recours devant le juge d’instance de Bénévent, faisant fonction de juge du travail, tendant à obtenir la reconnaissance de leur droit à une réévaluation de leur indemnité de chômage d’exploitants agricoles (

rivalutazione agricola dell’indennità di disoccupazione agricola

).

Le 13 mai 1992, le juge d’instance fixa la première audience au 20 octobre 1993, laquelle fut renvoyée d’office au 25 janvier 1995.

Par des décisions distinctes du même jour, dont les textes furent déposés au greffe le 25 mars 1995, le juge rejeta les demandes des requérants.

Le 22 juin 1995, les requérants, chacun séparément, interjetèrent appel des jugements devant le tribunal de Bénévent. Le 10 janvier 1996, le président du tribunal fixa la première audience de plaidoiries au 8 octobre 1997. Au cours de cette audience et de la suivante, le 1

er

juillet 1998, les plaidoiries eurent lieu et la mise en délibéré de l’affaire fut fixée au 3

février 1999.

Par des jugements distincts du même jour, le tribunal constata qu’il n’y avait plus de différend entre les parties, les requérants étant parvenus, entre-temps, les 15 et 17

décembre 1998, à un règlement amiable avec la Sécurité sociale.

EN DROIT

Le grief des requérants porte sur la durée de la procédure litigieuse. La période à considérer, qui a débuté le 4 mai 1992 et s’est terminée pour certains le 15 et pour les autres le 17 décembre 1998, a duré un peu plus de six ans et sept mois pour deux instances.

Selon les requérants, la durée de la procédure ne répond pas à l’exigence du «

délai raisonnable

» (article 6 § 1 de la Convention). Le Gouvernement s’oppose à cette thèse.

La Cour estime qu’à la lumière des critères qui se dégagent de sa jurisprudence en matière de «

délai raisonnable

» (complexité de l’affaire, comportement du requérant et des autorités compétentes et enjeu du litige pour le requérant), et compte tenu de l’ensemble des éléments en sa possession, ce grief doit faire l’objet d’un examen au fond.

Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité,

DÉCLARE LA REQUÊTE RECEVABLE

, tous moyens de fond réservés.

Erik Fribergh

Christos Rozakis

Greffier

Président