Urbano, Nave, Onofrio și Santella împotriva Italiei

A DOUA DECIZIE PRIVIND RECEVABILITATEA interogării nr. 52817/99 prezentată de Anna Urbano, Lorenzo Nave, Amelia Onofrio și Lucia Santella împotriva Italiei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a doua), care se află la 15 februarie 2001 într-o cameră compusă din domnii C.L. Rozakis, președintele G. Bonello, V. Strážnická, domnii P. Lorenzen M. Fischbach, domnul Tsatsa-Nikolovska, E. Levits; Judecătorii și E. Fribergh, grefierul secțiunii, având în vedere cererea menționată mai sus formulată la 2 octombrie 1998 și înregistrată la 23 noiembrie 1999 După ce au deliberat, pronunță următoarea decizie DE FAPT Reclamanții sunt resortisanți italieni, născuți în 1946, 1935, 1938, 1940 și rezidenți, prima, la Puglianello (Benevent) și, respectiv, alții, la Faicchio (Benevent).

Ei sunt reprezentați în fața Curții de către domnul Salvatore Forgione, avocat în Solopaca (Benevent). La 28 noiembrie 1994, reclamanții au depus, fiecare separat, o acțiune în fața instanței judecătorești din Benevent, în funcție de funcția de judecător al muncii, în vederea recunoașterii dreptului lor la o reevaluare a indemnizației lor de șomaj din partea operatorilor agricoli (referentutazione delluindennità di disocupazione agricola La 6 decembrie 1994, judecătorul judecător a stabilit prima ședință la 1 iunie 1998. Această ședință a fost amânată din oficiu la 25 noiembrie 1999. Prin hotărârea din 29 noiembrie 1999, al cărei text a fost depus la gref la 6 decembrie 1999, judecătorul a constatat că mai multe diferende între părți.

Între timp, 15 În decembrie 1998, reclamanții au ajuns la un acord amiabil cu securitatea socială. ÎN DREPT, cauza reclamanților se referă la durata procedurii în litigiu. Perioada care trebuie luată în considerare, care a început la 28 noiembrie 1994 și se încheie la 15 decembrie 1998, a durat mai mult de patru ani pentru o instanță. termenul rezonabil [art. 6 alineatul (1) din Convenție]. (complexitatea cauzei, comportamentul reclamantului și al autorităților competente și provocarea litigiului pentru solicitant) și având în vedere toate elementele aflate în posesia sa, acest spătarul trebuie să facă obiectul unei examinări pe fond. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, declară request requestable, toate mijloacele de fond rezervate.

Erik Fribergh Christos Rozakis grefier

DEUXIÈME SECTION

DÉCISION

SUR LA RECEVABILITÉ

de la requête n° 52817/99 présentée par Anna Urbano, Lorenzo Nave, Amelia Onofrio et Lucia Santella contre l’Italie La Cour européenne des Droits de l’Homme (deuxième section), siégeant le 15 février 2001 en une chambre composée de MM. C.L. Rozakis, président , G. Bonello, M me V. Strážnická, MM. P. Lorenzen M. Fischbach, M me M. Tsatsa-Nikolovska, M. E. Levits, juges , et de M. E. Fribergh, greffier de section , Vu la requête susmentionnée introduite le 2 octobre 1998 et enregistrée le 23 novembre 1999 ; Après avoir délibéré, rend la décision suivante : EN FAIT Les requérants sont des ressortissants italiens, nés respectivement en 1946, 1935, 1938, 1940 et résidant, la première, à Puglianello (Bénévent) et, les autres, à Faicchio (Bénévent).

Ils sont représentés devant la Cour par M e Salvatore Forgione, avocat à Solopaca (Bénévent). Le 28 novembre 1994, les requérants déposèrent, chacun séparément, un recours devant le juge d’instance de Bénévent, faisant fonction de juge du travail, tendant à obtenir la reconnaissance de leur droit à une réévaluation de leur indemnité de chômage d’exploitants agricoles ( rivalutazione dell’indennità di disoccupazione agricola ). Le 6 décembre 1994, le juge d’instance fixa la première audience au 1 er juin 1998. Cette audience fut reportée d’office au 25 novembre 1999. Par un jugement du 29 novembre 1999, dont le texte fut déposé au greffe le 6 décembre 1999, le juge constata qu’il n’y avait plus de différend entre les parties.

Entre-temps, le 15 décembre 1998, les requérants étaient parvenus à un règlement amiable avec la sécurité sociale. EN DROIT Le grief des requérants porte sur la durée de la procédure litigieuse. La période à considérer, qui a débuté le 28 novembre 1994 et s’est terminée le 15 décembre 1998, a duré plus de quatre ans pour une instance. Selon les requérants, la durée de la procédure ne répond pas à l’exigence du « délai raisonnable » (article 6 § 1 de la Convention). Le Gouvernement s’oppose à cette thèse. La Cour estime qu’à la lumière des critères qui se dégagent de sa jurisprudence en matière de « délai raisonnable » (complexité de l’affaire, comportement du requérant et des autorités compétentes et enjeu du litige pour le requérant), et compte tenu de l’ensemble des éléments en sa possession, ce grief doit faire l’objet d’un examen au fond.

Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité,

DÉCLARE LA REQUÊTE RECEVABLE

, tous moyens de fond réservés. Erik Fribergh Christos Rozakis Greffier Président