COLANGELO contre l'ITALIE

SECȚIUNEA A DOUA DECIZIA PRIVIND RECEVABILITATEA cererii nr. 5282/99 prezentată de Domenico Colangello împotriva Ll'Italia Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a doua), care are loc la 15 februarie 2001 într-o cameră compusă din domnii C.L. Rozakis, președintele G. Bonello, V. Strážnická, domnii P. Lorenzen M. Fischbach, domnul Tsatsa-Nikolovska, E. Leviți, judecători și e. Fribergh, grefier de secțiune Având în vedere cererea menționată mai sus depusă la 2 octombrie 1998 și înregistrată la 23 noiembrie 1999 După ce a deliberat, face următoarea decizie DE FAPT Reclamantul este un resortisant italian, născut în 1933 și rezident în Solopaca (Benevent). Acesta este reprezentat în fața Curții de către domnul Salvatore Forgione, avocat în Solopaca (Benevent). La 28 aprilie 1992, reclamantul a formulat o acțiune în fața instanței judecătorești din Benevent, în calitate de judecător al muncii, în vederea recunoașterii dreptului său la o reevaluare a indemnizației sale de șomaj din partea operatorului agricol (referentutić dell mainnità di disockupazione agricola) La 13 mai 1992, judecătorul a stabilit prima ședință la 20 octombrie 1993. Această ședință a fost pronunțată din oficiu la 25 ianuarie 1995. În ziua următoare, părțile, prevalând de înscrisurile depuse la dosar, și-au prezentat concluziile și printr-o decizie din aceeași zi, al cărei text a fost depus la grefă la 25 martie 1995, judecătorul a făcut parte din dreptul la cererea reclamantului. La data de 22 iunie 1995, reclamantul a solicitat judecarea în fața Tribunalului din Benevent. La 10 ianuarie 1996, președintele a desemnat un judecător și a stabilit ședința pledoariilor la 8 octombrie 1997. Printr-o hotărâre din aceeași zi, Tribunalul a constatat că mai multe diferende între părți au avut loc între părți, iar reclamantul a ajuns între timp, la 17 decembrie 1998, la o soluționare amiabilă cu securitatea socială. Perioada care urmează să fie luată în considerare, care a început la 28 aprilie 1992 și care se încheie la 17 decembrie 1998, a durat mai mult de șase ani și șapte luni pentru două instanțe. Potrivit reclamantului, durata procedurii nu corespunde cerinței termenului rezonabil (art. 6 alineatul (1) din Convenție). Curtea consideră că, având în vedere criteriile care decurg din jurisprudența sa în materie de termen rezonabil (complexitatea cauzei, comportamentul reclamantului și al autorităților competente și care intră în litigiul pentru solicitant), și având în vedere ansamblul elementelor aflate în posesia sa, acest Õ trebuie să facă obiectul unei examinări pe fond. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, Declară cererea, toate mijloacele de fond rezervate. Erik Fribergh Christos Rozakis Modulul Președinte

DEUXIÈME SECTION

DÉCISION

SUR LA RECEVABILITÉ

de la requête n° 52821/99

présentée par Domenico Colangelo

contre l’Italie

La Cour européenne des Droits de l’Homme (deuxième section), siégeant le 15

février 2001 en une chambre composée de

MM.

C.L. Rozakis,

président

,

G. Bonello,

M

me

V. Strážnická,

MM.

P. Lorenzen

M. Fischbach,

M

me

M. Tsatsa-Nikolovska,

M.

E. Levits,

juges

,

et de

M.

E. Fribergh,

greffier de section

,

Vu la requête susmentionnée introduite le 2 octobre 1998 et enregistrée le 23

novembre 1999

;

Après avoir délibéré, rend la décision suivante

:

EN FAIT

Le requérant est un ressortissant italien, né en 1933 et résidant à Solopaca (Bénévent). Il est représenté devant la Cour par M

e

Salvatore Forgione, avocat à Solopaca (Bénévent).

Le 28 avril 1992, le requérant déposa un recours devant le juge d’instance de Bénévent, faisant fonction de juge du travail, tendant à obtenir la reconnaissance de son droit à une réévaluation de son indemnité de chômage d’exploitante agricole (

rivalutazione dell’indennità di disoccupazione agricola

).

Le 13 mai 1992, le juge d’instance fixa la première audience au 20 octobre 1993. Cette audience fut renvoyée d’office au 25 janvier 1995. Le jour venu, les parties, se prévalant des pièces versées au dossier, présentèrent leurs conclusions puis par une décision du même jour, dont le texte fut déposé au greffe le 25 mars 1995, le juge fit en partie droit à la demande du requérant.

Le 22 juin 1995, le requérant interjeta appel du jugement devant le tribunal de Bénévent. Le 10 janvier 1996, le président désigna un juge puis fixa l’audience de plaidoiries au 8 octobre 1997. Les plaidoiries se poursuivirent à l’audience du 1

er

juillet 1998 et à celle du 3 février 1999.

Par un jugement du même jour, le tribunal constata qu’il n’y avait plus de différend entre les parties, le requérant étant parvenu entre-temps, le 17 décembre 1998, à un règlement amiable avec la sécurité sociale.

EN DROIT

Le grief du requérant porte sur la durée de la procédure litigieuse. La période à considérer, qui a débuté le 28 avril 1992 et s’est terminée le 17 décembre 1998, a duré plus de six ans et sept mois pour deux instances.

Selon le requérant, la durée de la procédure ne répond pas à l’exigence du «

délai raisonnable

» (article 6 § 1 de la Convention). Le Gouvernement s’oppose à cette thèse.

La Cour estime qu’à la lumière des critères qui se dégagent de sa jurisprudence en matière de «

délai raisonnable

» (complexité de l’affaire, comportement du requérant et des autorités compétentes et enjeu du litige pour le requérant), et compte tenu de l’ensemble des éléments en sa possession, ce grief doit faire l’objet d’un examen au fond.

Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité,

DÉCLARE LA REQUÊTE RECEVABLE

, tous moyens de fond réservés.

Erik Fribergh

Christos Rozakis

Greffier

Président