CASE OF BUSCARINI AND OTHERS AGAINST SAN MARINO

Rezoluția ResDH(2001)13 privind hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din 18 februarie 1999 în cazul Buscarini împotriva San Marino (Aprobată de Comitetul de Miniștri la 26 februarie 2001 la ședința 741 a Deputaților Miniștri) Comitetul de miniștri, în conformitate cu art. 46 alineatul (2) din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale, astfel cum a fost modificat prin Protocolul nr. 11 (denumit în continuare „Convenția”), având în vedere hotărârea finală a Curții Europene a Drepturilor Omului în cauza Buscarini, pronunțată la 18 februarie 1999 și transmisă în aceeași zi Comitetului de Miniștri în temeiul articolului 46 din Convenție; reamintind că cazul a fost originat într-o cerere (nr. 24645/94) împotriva Republicii San Marino, depusă la Comisia Europeană a Drepturilor Omului la 17 noiembrie 1993 în temeiul articolului 25 din Convenția neamendată de dl Cristoforo Buscarini, dl Emilio Della Balda și dl Dario Manzaroli, trei resortisanți din San Marinese, și că Comisia a declarat admisibilă plângerea că obligația de a face jurământ asupra Evangheliilor, privind durerea pierderii locurilor lor parlamentare, constituie o încălcare a libertății lor de religie și conștiință; Amintind că cazul a fost prezentat în fața Curții de către primul reclamant la 10 martie 1998, de către Guvernul Republicii San Marino la 16 martie 1998 și de cel de-al doilea reclamant la 3 aprilie 1998; întrucât în hotărârea sa din 18 februarie 1999 Curtea a considerat în unanimitate că a existat o încălcare a articolului 9 din convenție; - a considerat că hotărârea a constituit în sine suficientă satisfacție în ceea ce privește presupusele prejudiciu moral și - a respins restul cererii pentru o justă satisfacție; având în vedere normele adoptate de Comitetul de miniștri privind aplicarea art. 46 alin. (2) din Convenția, astfel cum a fost modificată de Protocolul nr. 11; având în vedere obligația din partea San Marino în temeiul articolului 46 alineatul (1) din convenție de a respecta aceasta, întrucât, în timpul examinării cazului de către Comitetul de Miniștri, Guvernul Statului pârât a furnizat Comitetului informații privind măsurile luate pentru prevenirea noilor încălcări ale aceleiași tipuri ale prezentei hotărâri; aceste informații figurează în apendicele prezentei rezoluții, Declară, după ce a luat act de informațiile furnizate de Guvernul din San Marino, că și-a exercitat funcțiile în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenție în acest caz. Apendicele la Rezoluția ResDH 2001)13 Informații furnizate de Guvernul din San Marino în timpul examinării cazului Buscarini de către Comitetul de Miniștri Legea nr. 115 din 29 octombrie 1993 a introdus o alegere pentru membrii nou-eleși ai Marelui Consiliu General între jurământul tradițional și cel în care referința la Evangheliile a fost înlocuită cu cuvintele „pentru onoarea mea”. În plus, la 30 iunie 2000, textul complet al hotărârii (în limba italiană, franceză și engleză) a fost accesibil publicului prin afișarea acestuia pe ușile Palatului Public (« ad valvas palatii») – așa cum se face tradițional în San Marino pentru toate informațiile oficiale importante (cum ar fi noi legi etc.) – pentru a permite oricine să obțină, la cerere, o copie a hotărârii. Guvernul Republicii San Marino consideră că aceste măsuri vor preveni noi încălcări similare cu cele constatate în acest caz și că San Marino și-a îndeplinit astfel obligațiile în temeiul articolului 46 alineatul (1) din Convenție.

Resolution ResDH(2001)13

concerning the judgment of the European Court of Human Rights

of 18 February 1999

in the case of Buscarini against San Marino

(Adopted by the Committee of Ministers on 26 February 2001

at the 741

st

meeting of the Ministers' Deputies)

The Committee of Ministers, under the terms of Article 46, paragraph 2, of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms, as amended by Protocol No. 11 (hereinafter referred to as “the Convention”),

Having regard to the final judgment of the European Court of Human Rights in the Buscarini case delivered on 18 February 1999 and transmitted the same day to the Committee of Ministers under Article 46 of the Convention;

Recalling that the case originated in an application (No. 24645/94) against the Republic of San Marino, lodged with the European Commission of Human Rights on 17 November 1993 under former Article 25 of the unamended Convention by Mr Cristoforo Buscarini, Mr Emilio Della Balda and Mr Dario Manzaroli, three San Marinese nationals, and that the Commission declared admissible the complaint that the obligation to take an oath on the Gospels, on pain of forfeiting their parliamentary seats, constituted an infringement of their freedom of religion and conscience;

Recalling that the case was brought before the Court by the first applicant on 10 March 1998, by the Government of the Republic of San Marino on 16 March 1998 and by the second applicant on 3 April 1998;

Whereas in its judgment of 18 February 1999 the Court unanimously:

- held that there had been a violation of Article 9 of the Convention;

- held that the judgment constituted in itself sufficient just satisfaction as to the alleged non-pecuniary damage and

- dismissed the remainder of the claim for just satisfaction;

Having regard to the Rules adopted by the Committee of Ministers concerning the application of Article 46, paragraph 2, of the Convention as amended by Protocol No. 11;

Having invited the Government of the respondent State to inform it of the measures which had been taken in consequence of the judgment of 18 February 1999, having regard to San Marino's obligation under Article 46, paragraph 1, of the Convention to abide by it;

Whereas during the examination of the case by the Committee of Ministers, the Government of the respondent State gave the Committee information about the measures taken preventing new violations of the same kind as that found in the present judgment; this information appears in the appendix to this resolution,

Declares, after having taken note of the information supplied by the Government of San Marino, that it has exercised its functions under Article 46, paragraph 2, of the Convention in this case.

Appendix to Resolution ResDH 2001)13

Information provided by the Government of San Marino during the examination of the Buscarini case by the Committee of Ministers

Law No. 115 of 29 October 1993 introduced a choice for newly elected members of the General Grand Council between the traditional oath and one in which the reference to the Gospels was replaced by the words “on my honour”.

Furthermore, on 30 June 2000, the full text of the judgment (in Italian, French and English) was made accessible to the public by displaying it on the doors of the Public Palace (« ad valvas palatii ») – as is traditionally done in San Marino for all important official information (such as new laws, etc.) – in order to enable anybody to obtain, upon request, a copy of the judgment.

The Government of the Republic of San Marino considers that these measures will prevent new violations similar to that found in this case and that San Marino has thus fulfilled its obligations under Article 46, paragraph 1, of the Convention.