CASE OF STEFANELLI AGAINST SAN MARINO

Rezoluția ResDH(2004)4 privind hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din 8 februarie 2000 (finală la 8 mai 2000) în cazul Stefanelli împotriva San Marino (Aprobată de Comitetul de Miniștri la 24 februarie 2004 la cea de-a 871-a ședință a Deputaților Miniștrilor) Comitetul de miniștri, în conformitate cu art. 46 alineatul (2) din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale, astfel cum a fost modificat prin Protocolul nr. 11 (denumit în continuare „Convenția”), având în vedere hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului în cauza Stefanelli pronunțată la 8 Februarie 2000 și transmis Comitetul de Miniștri odată ce a devenit final în temeiul articolelor 44 și 46 din Convenție; reamintind că cazul a fost originat într-o singură cerere (nr. 35396/97) împotriva San Marino, depusă la 13 ianuarie 1997 la Comisia Europeană a Drepturilor Omului în conformitate cu art. 25 din Convenția de către dna Sylviane Stefanelli, cetățean din San Marino, și că Curtea a sesizat cazul în temeiul articolului 5 alineatul (2) din Protocolul nr. 11, a declarat admisibilă plângerea reclamantului cu privire la nedreptatea anumitor proceduri penale din cauza lipsei unei audieri publice în primă instanță și în apel; întrucât în hotărârea sa din 8 februarie 2000 Curtea, în unanimitate: - a considerat că a existat o încălcare a art. 6 alin. (1) din Convenție în faptul că cazul reclamantului nu a fost auzit în public de către instanțele competente; - a considerat că Guvernul Statului pârât trebuie să plătească reclamantului, în termen de trei luni de la data în care hotărârea a devenit finală, 10 000 000 de lire italiene în ceea ce privește prejudiciile morale și 9 000 000 de lire italiene în ceea ce privește costurile și cheltuielile; dobânzile simple la o rată anuală de 2,5% vor fi plătite pe sumele respective de la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontare; respingeți restul cererii reclamantului pentru o justă satisfacție; având în vedere normele adoptate de Comitetul de Miniștri privind aplicarea articolului 46 alin. (2) din Convenție; după ce a invitat Guvernul Statului pârât să o informeze cu privire la măsurile luate în urma hotărârii din 8 februarie 2000, având în vedere obligația din San Marino în temeiul art. 46 alin. (1) din Convenția de a respecta aceasta; întrucât, în timpul examinării cazului de către Comitetul de Miniștri, Guvernul Statului pârât, a furnizat Comitetului informații cu privire la măsurile luate și la mijloacele disponibile reclamantului în temeiul legii din San Marino, pentru a șterge, în măsura posibilului, consecințele procedurii impuzate pentru ea și asupra măsurilor luate pentru a preveni noi încălcări ale aceleiași tipuri de încălcări ale prezentei hotărâri; aceste informații figurează în apendicele prezentei rezoluții; având în vedere că, la 8 august 2000, în termenul stabilit, Guvernul Statului pârât a plătit reclamantului sumele prevăzute în hotărârea din 8 februarie 2000, Declară, după ce a luat act de informațiile furnizate de Guvernul din San Marino, că și-a exercitat funcțiile în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenție în acest caz. Apendicele la Rezoluția ResDH(2004)4 Informații furnizate de Guvernul din San Marino în timpul examinării cazului Stefanelli de către Comitetul de Miniștri În ceea ce privește măsurile individuale Guvernul subliniază că reclamantul, care a fost condamnat la 3 ani de închisoare în 1996 ca urmare a procedurii încurcate, și-a îndeplinit condamnarea. Pentru a șterge consecințele încălcării, a fost introdusă în dosarul penal al reclamantului o trimitere la încălcarea constatată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în ceea ce privește natura neloială a condamnării și, la 12 Martie 2001, restrictiile care se aplică în continuare drepturilor sale civile si politice au fost respinse. Guvernul subliniază faptul că, în conformitate cu obligatiunile San Marino în temeiul articolului 46 alineatul (1) din Conventie, reclamantul poate în orice moment obține eliminarea tuturor consecințelor rămase ale procedurii atacate prin procedura de reabilitare dinaintea Parlamentului ( Consiglio Grande e Generale ), dacă decide să solicite acest drept. Întrucât reclamantul nu s-a folosit de acest drept de la înființarea încălcării, Guvernul este de părere că nu este necesar ca Comitetul de miniștri să continue examinarea problemei individuale. În ceea ce privește măsurile generale , pentru a informa publicul și pentru a se asigura că instanțele vor putea da un efect direct asupra cerințelor care iese din hotărârea Stefanelli în punerea în aplicare a legii din San Marino, această hotărâre a fost publicată la 19 iulie 2000 prin postarea întregului text în italian, franceză și engleză pe ușile Palatului Public ( ad valvas palatii ) – așa cum se face tradițional în San Marino pentru toate informațiile oficiale importante (cum ar fi noile legi etc.) – pentru a permite oricine să obțină, la cerere, o copie a hotărârii. În ceea ce privește recursul, o nouă lege adoptată la 27 iunie 2003 a modificat art. 198 alineatul (2) din Codul de Procedură Penală, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 20 din 24 februarie 2000, prin confirmarea explicită a posibilității, deja recunoscută în practică de jurisprudența, de a fi acuzată de a fi auzită în persoană, dacă solicită, de către instanță în timpul audierii publice de recurs. În plus, guvernul subliniază că, de la intrarea în vigoare a Legii nr. 83 din 1992, persoanele acuzate au dreptul să își pronunțe cazul în fața judecătorului hotărât în primă instanță. Legile nr. 144 și nr. 145 din 30 octombrie 2003 (în ceea ce privește organizarea sistemului judiciar) nu au modificat dispozițiile legislative în ceea ce privește dreptul acuzat de a fi ascultate personal de judecătorul hotărâtor în primă instanță și procedura de recurs. Guvernul concluzionează că aceste măsuri individuale și generale oferă reparații reclamantului, că acestea împiedică riscul de noi încălcări similare celor constatate în acest caz și că, în consecință, Republica San Marino și-a îndeplinit, în caz instant, obligațiile sale în temeiul articolului 46. * * * În plus, guvernul atrage atenția asupra faptului că, în urma recomandarii R(2000)2 a Comitetului miniștrilor statelor membre cu privire la reexaminarea sau redeschiderea anumitor cazuri la nivel intern, în urma hotărârilor Curții Europene a Drepturilor Omului, la 27 iunie 2003, Parlamentul San Marino (Consiglio Grande e Generale ) a adoptat o lege care permite redeschiderea unei hotărâri procedurile penale în care Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat o încălcare a Convenției în fața instanțelor naționale.

Resolution ResDH(2004)4

concerning the judgment of the European Court of Human Rights

of 8 February 2000 (final on 8 May 2000)

in the case of Stefanelli against San Marino

(Adopted by the Committee of Ministers on 24 February 2004

at the 871st meeting of the Ministers’ Deputies)

The Committee of Ministers, under the terms of Article 46, paragraph 2, of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms, as amended by Protocol No. 11 (hereinafter referred to as “the Convention”),

Having regard to the judgment of the European Court of Human Rights in the Stefanelli case delivered on 8

February 2000 and transmitted to the Committee of Ministers once it had become final under Articles 44 and 46 of the Convention;

Recalling that the case originated in one application (No. 35396/97) against San Marino, lodged with the European Commission of Human Rights on 13 January 1997 under former Article 25 of the Convention by Ms Sylviane Stefanelli, a San Marino national, and that the Court, seised of the case under Article 5, paragraph 2, of Protocol No. 11, declared admissible the applicant’s complaint relating to the unfairness of certain criminal proceedings because of the lack of a public hearing at first instance and on appeal;

Whereas in its judgment of 8 February 2000 the Court, unanimously:

- held that there had been a violation of Article 6, paragraph 1, of the Convention in that the applicant’s case was not heard in public by the relevant courts;

- held

a)

that the government of the respondent state was to pay the applicant, within three months from the date at which the judgment became final, 10

000 000 Italian lire in respect of non-pecuniary damage and 9

000 000 Italian lire in respect of costs and expenses;

b)

that simple interest at an annual rate of

2,5% would be payable on those sums from the expiry of the above-mentioned three months until settlement;

-

dismissed the remainder of the applicant’s claim for just satisfaction;

Having regard to the Rules adopted by the Committee of Ministers concerning the application of Article

46, paragraph 2, of the Convention;

Having invited the government of the respondent state to inform it of the measures which had been taken in consequence of the judgment of 8 February 2000, having regard to San Marino’s obligation under Article

46, paragraph 1, of the Convention to abide by it;

Whereas during the examination of the case by the Committee of Ministers the government of the respondent state gave the Committee information about the measures taken and the means available to the applicant under San Marino law in order to erase, as far as possible, the consequences of the impugned proceedings for her and about the measures taken

to prevent new violations of the same kind as that found in the present judgment; this information appears in the appendix to this resolution;

Having satisfied itself that on 8 August 2000, within the time-limit set, the government of the respondent state had paid the applicant the sums provided for in the judgment of 8 February 2000,

Declares, after having taken note of the information supplied by the Government of San Marino, that it has exercised its functions under Article 46, paragraph 2, of the Convention in this case.

Appendix to Resolution ResDH(2004)4

Information provided by the Government of San Marino

during the examination of the Stefanelli case

by the Committee of Ministers

With regard to the individual measures

, the Government points out that the applicant, who was given a 3-year prison sentence in 1996 as a result of the impugned proceedings, has served her sentence. In order to erase the consequences of the violation, a reference to the violation found by the European Court of Human Rights with regard to the unfair nature of the conviction was introduced in the applicant’s criminal record and, on 12

March 2001, the restrictions still applying to her civil and political rights were lifted. The Government stresses that, in conformity with San Marino’s obligations under Article 46, paragraph 1, of the Convention, the applicant can at any moment obtain the erasure of all remaining consequences of the contested proceedings through the rehabilitation procedure before Parliament (

Consiglio Grande e Generale

), should she decide to apply for it. As the applicant has not availed herself of this right since the violation was established, the Government is of the opinion that it is not necessary for the Committee of Ministers to pursue its examination of the issue of individual measures.

With regard to the general measures

, in order to inform the public and to ensure that the courts will be able to give a direct effect to the requirements emerging from the Stefanelli judgment in implementing San Marino law, this judgment was published on 19 July 2000 by posting the whole text in Italian, French and English on the doors of the Public Palace (

ad valvas palatii

) – as is traditionally done in San Marino for all important official information (such as new laws, etc.) – in order to enable anybody to obtain, upon request, a copy of the judgment.

As regards the appeal, a new law adopted on 27 June 2003 amended Article 198, paragraph 2, of the Code of Criminal Procedure, as amended by Law No. 20 of 24 February 2000, by explicitly confirming the possibility, already recognised in practice by the case-law, for an accused to be heard in person, if he or she so requests, by the court during the public appeal hearing. In addition, the Government points out that, since the entry into force of Law No. 83 of 1992, accused persons are entitled to plead their case before the deciding judge in first instance.

Laws Nos. 144 and 145 of 30 October 2003 (concerning the organisation of the judiciary system) have not modified the legislative provisions as regards the right of the accused to be personally heard by the deciding judge in first instance and appeal proceedings.

The government concludes that these individual and general measures provide reparation for the applicant, that they prevent the risk of new violations similar to those found in the present case and that, accordingly, the Republic of San Marino has, in the instant case, fulfilled its obligations under Article 46.

* * *

In addition, the government draws attention to the fact that, further to Recommendation R(2000)2 of the Committee of Ministers to member states on the re-examination or reopening of certain cases at domestic level following judgments of the European Court of Human Rights, on 27 June 2003 the San Marino Parliament (

Consiglio Grande e Generale

) passed a law which makes it possible to reopen

criminal proceedings in which the European Court of Human Rights has found a violation of the Convention before national courts.