CtEDO 27.02.2001 Auto

AFFAIRE TAGLIABUE c. ITALIE

RESPONDENT
ITA
HOTĂRÂRE
27.02.2001
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Violation de l'art. 6-1;Non-lieu à examiner P1-1;Préjudice moral - réparation pécuniaire
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2001
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
AFFAIRE TAGLIABUE c. ITALIE (CtEDO, 2001)
HUDOC · oficial

Cauza Tagliabue c. Italia Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea întâi), care se află într-o cameră compusă din E. Palm, președinte al Comisiei Conforti Ferrari Bravo Gaukur Jörundsson Türmen Zupančič Panțiru judecători și domnul O La originea cauzei se află o cale de atac împotriva Republicii Italiene, printre care și un resortisant italian, Giovanni Tagliabue ( Cererea a fost înregistrată la 13 noiembrie 1998 sub numărul de dosar 44417/98. Guvernul italian (adică mai mult) este reprezentat de agentul său, dl U. Leanza, și de co-agentul său, dl V. Esposito. Curtea a declarat cererea admisibilă la 4 iulie 2000. La 23 februarie 1989, reclamantul l-a numit pe fratele său, dl T., în fața Tribunalului din Genova, pentru a obține partajarea unei clădiri și a anumitor terenuri. După două audieri dedicate depunerii la grefa de documente, la 14 mai 1990 judecătorul a numit un expert, care a depus jurământul la 20 iunie 1990. În ianuarie 1992, trei au fost retrimise deoarece raportul de experiență nu fusese depus la grefă, iar unul pentru a permite părților să examineze raportul menționat. La 11 iunie 1992 au avut loc discuții pe alte mijloace de probă. printr-o ordonanță în afara instanței din 1 iunie 1992 În august 1992, judecătorul a dispus o audiere suplimentară și audierea martorilor. Inculpatul a contestat această ordonanță în fața camerei competente, care a respins cererea sa la 3 noiembrie 1992. La 3 decembrie 1992 a avut loc audierea pârâtului și la 28 ianuarie 1993 cea a martorilor. Cele șapte audieri care s-au ținut între 10 mai 1993 și 14 noiembrie 1994, trei dintre ele au vizat completarea de competențe, trei un al doilea complet de competență și o audiere a fost amânată pentru a permite pârâtului să-și înlocuiască avocatul, care renunțase la mandatul său. După o ședință amânată pentru a permite părților să încerce să ajungă la o soluționare amiabilă și o altă trimitere la cererea părților, la 3 aprilie 1995 judecătorul a dispus o a treia completare de competență. Din cele șase ședințe stabilite între 21 noiembrie 1995 și 24 În februarie 1997, patru au fost legate de această ultimă completare de competență și două audieri au avut loc din oficiu. La 2 februarie 1998, expertul a decedat, judecătorul în nume de altul. Acesta a fost absent la sonda din 13 martie 1998. Cele două audieri care au urmat au vizat completarea de experiență. Următoarea audiere a fost stabilită la 9 februarie 1999. La acea dată, ședința a fost amânată deoarece grefa nu a informat expertul cu privire la data ședinței. Din cele patru ședințe stabilite între 12 martie 1999 și 10 mai 1999, una a fost amânată din oficiu, una a fost trimisă la cererea părților, una a vizat un supliment de expertiză, iar ultima a fost amânată pentru a permite părților să-și prezinte concluziile; ceea ce au făcut la 20 septembrie 1999; în acea zi, judecătorul a amânat cazul pentru audierea pledoariilor la 11 decembrie 1999. Potrivit informațiilor furnizate de reclamant la 18 martie 2000, până la data respectivă, cauza era încă în curs de desfășurare. ÎN DREPT PRIVIND VIOLAȚIA ALOCATĂ DE LA ARTICOLUL 6 ALINEATUL (1) DIN CONVENȚIE Reclamantul a susținut că durata procedurii a încălcat principiul termenului rezonabil Orice persoană are dreptul la audierea cauzei sale (...) într-un termen rezonabil, de către o instanță (...) care va decide (...) contestațiile cu privire la drepturile și obligațiile sale cu caracter civil (...) . . Perioada care trebuie luată în considerare a început la 23 februarie 1989 și era încă în curs de desfășurare la 18 martie 2000. 10. Curtea amintește că a constatat în numeroase hotărâri (a se vedea, de exemplu, Bottazzi c. Italia [GC], nr. 34884/97, § 22, CEDH 1999-V) existența în Italia a unei practici contrare Convenției care rezultă dintr-o acumulare de neajunsuri față de cerința termenului rezonabil În măsura în care Curtea constată o astfel de nerespectare, această acumulare constituie o împrejurare agravantă a încălcării articolului 6 alineatul (1). 12. După examinarea faptelor cauzei în lumina argumentelor părților și având în vedere jurisprudența sa în această privință, Curtea consideră că durata procedurii în litigiu nu răspunde cerinței de termen rezonabil Prin urmare, a existat o încălcare a articolului 6 alineatul (1) al doilea paragraf din Protocolul nr. 1 la Protocolul nr. 1 la acesta. În ceea ce privește VIOLAȚIA ALOCATĂ A ARTICOLULUI 1 DIN PROTOCOLUL 1 13, reclamantul se plânge, de asemenea, de faptul că durata procedurii în litigiu a adus atingere dreptului la respectarea bunurilor sale, astfel cum a fost garantat prin art. 1 din Protocolul nr. 1. Având în vedere constatarea referitoare la art. 6 alineatul (1) (punctul 12 de mai sus), Curtea consideră că nu este necesar să se stabilească dacă a existat, în speță, o încălcare a acestei dispoziții (a se vedea Hotărârea Zanghio c. Italia din 19 februarie 1991, seria A nr. 194-C, p. 47 alineatul (23). III. Cu privire la aplicarea articolului 41 din Convenție 15. În cazul în care Curtea declară că a avut loc o încălcare a Convenției sau a protocoalelor sale și dacă dreptul intern al Înaltei P ă r ț i contractante nu permite să se șteargă de la . Curtea consideră că este necesar să se acorde reclamantului 28 000 000 de lire italiene pentru prejudiciul moral. Interese moratorii 18. Potrivit informațiilor de care dispune Curtea, rata legală a dobânzii aplicabilă în Italia la data adoptării prezentei hotărâri era de 3,5 % l an. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, A declarat că a avut loc o încălcare a articolului 6 alineatul (1) din Convenia Sintet 1 din Protocolul nr. 1; A declarat că statul pârât trebuie să plătească reclamantului, în termen de trei luni de la data la care hotărârea a devenit definitivă în conformitate cu art. 44 alin. (2) din Convenție, 28 000 000 (8 milioane) lire italiene pentru daune morale. Expiră acest termen și până la plată Respinge cererea de satisfacție echitabilă pentru surplus. Făcut în franceză, apoi comunicat în scris la 27 februarie 2001, în conformitate cu art. 77 § 2 și 3 din Regulamentul Michael O

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CtEDO 2001-02-27
0,96
AFFAIRE GIANNI c. ITALIE
PREMIÈRE SECTION AFFAIRE GIANNI c. ITALIE (Requête n° 47773/99) ARRÊT STRASBOURG 27 février 2001 DÉFINITIF 27/05/2001 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des retouche
CtEDO 2001-12-06
0,96
AFFAIRE C.A.I.F. c. ITALIE
TROISIÈME SECTION AFFAIRE C.A.I.F. c. ITALIE (Requête n° 49302/99) ARRÊT STRASBOURG 6 décembre 2001 DÉFINITIF 06/03/2002 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des retou
CtEDO 2001-10-25
0,96
AFFAIRE E.G. c. ITALIE
QUATRIÈME SECTION AFFAIRE E.G. c. ITALIE ( Requête n° 44480/98 ) ARRÊT STRASBOURG 25 octobre 2001 DÉFINITIF 25/01/2002 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des retouch
CtEDO 2001-12-06
0,96
AFFAIRE CENTI c. ITALIE (n° 1)
TROISIÈME SECTION AFFAIRE CENTI c. ITALIE (n° 1) (Requête n° 44429/98) ARRÊT STRASBOURG 6 décembre 2001 DÉFINITIF 06/03/2002 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des r
CtEDO 2001-10-25
0,96
AFFAIRE QUATTRONE c. ITALIE
DEUXIÈME SECTION AFFAIRE QUATTRONE c. ITALIE (Requête n° 44412/98) ARRÊT STRASBOURG 25 octobre 2001 DÉFINITIF 25/01/2002 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des retou
Sursă