CtEDO 27.02.2001 Auto

AFFAIRE CONTI c. ITALIE

RESPONDENT
ITA
HOTĂRÂRE
27.02.2001
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Violation de l'art. 6-1;Préjudice moral - réparation pécuniaire;Remboursement partiel frais et dépens - procédure de la Convention
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2001
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
AFFAIRE CONTI c. ITALIE (CtEDO, 2001)
HUDOC · oficial

SECȚIUNEA I CONTI c. ITALIA (solicitarea nr. 47774/99) HOTĂRÂREA STRASBURG 27 februarie 2001 DEFINIF 27/05/2001 Această hotărâre va deveni definitivă în condițiile definite la art. 44 alin. (2) din Convenție. El poate fi supus unor modificări de formă înainte de publicarea versiunii sale definitive. Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea întâi), care se află într-o cameră compusă din E. Palm, președinte al Comisiei Conforti Ferrari Bravo Gaukur Jörundsson Türmen Zupančič Panțiru judecători și domnul O La originea cauzei se află o cerere îndreptată împotriva Republicii Italiene și din care o resortisantă italiană, M Giuliana Conti a sesizat Comisia Europeană pentru Drepturile Omului la 19 decembrie 1996 în temeiul fostului articol 25 din Convenția de salvgardare a drepturilor la Carlo Dolci, avocat la Bergamo. Guvernul italian ( La 10 mai 1983, recurenta a atribuit un organism de asistență lucrătorilor din Roma (sediul național) și Bergamo (sediul provincial în cauză), precum și secretarului său provincial, dl S., în fața instanței din acest oraș, pentru a obține despăgubiri pentru prejudiciile suferite ca urmare a activității de consiliere în opinia sa eronată, de către acest organism în momentul prezentării unei cereri de pensie pentru vechime în muncă. Ședința din 21 iulie 1983 a fost exmatriculată pentru a permite pârâtilor să se constituie în procedură, ceea ce au făcut la 17 noiembrie 1983. După trei ședințe consacrate examinării excepției ridicate de al doilea și al treilea pârât ( difetto di legitimazione passiva ), judecătorul de punere în executare a invitat părțile să își prezinte concluziile la ședința din 18 octombrie 1984. După o trimitere din oficiu, la 21 februarie 1985 Consiliul recurentei și-a prezentat concluziile, în timp ce pârâtii au solicitat o trimitere. Ședința din 21 martie 1985 a fost trimisă din oficiu la 13 februarie 1986 și apoi la 19 mai 1988. La această dată, judecătorul de punere în funcțiune a stabilit la 23 februarie 1989 ședința de prezentare a concluziilor. Ședința pledoariilor a avut loc la 5 octombrie 1989. Prin aceeași zi, al cărei text a fost depus la grefa 6 noiembrie 1989, Tribunalul a declarat că sediul provincial al organismului în cauză nu putea fi atribuit în justiție și a trimis cazul în fața judecătorului de punere în funcțiune. La 14 decembrie 1989, judecătorul respectiv a stabilit data de 3 octombrie 1990 audierea dlui M. S. și a trei martori și a ordonat furnizarea anumitor informații. La 5 martie 1991, judecătorul l-a convocat pe dl. S., care anterior a fost împiedicat, până la 22 octombrie 1991. După o nouă audiere, la 4 iunie 1992 judecătorul a invitat părțile să prezinte concluziile lor la 22 martie 1993. Această audiere a fost trimisă din oficiu la 7 mai 1993. În ziua următoare, judecătorul a fixat în fața camerei competente la 12 octombrie 1995. printr-o hotărâre din 2 mai 1996, al cărei text a fost depus la grefă la 30 iulie 1996, instanța a primit cererea recurentei cu privire la punerea în discuție a responsabilității primului și ultimului pârât. După trei audieri, la 7 octombrie 1998, părțile și-au prezentat concluziile. La data de 8 martie 1997 au fost stabilite în fața camerei competente, printr-o hotărâre din aceeași zi, al cărei text a fost depus la grefă la 22 septembrie 2000, Curtea a dat dreptul la recurs. CU PRIVIRE LA VIOLAȚIA ALOCATĂ DE LA ARTICOLUL 6 ALINEATUL (1) DIN CONVENȚIE Recurenta susține că durata procedurii a încălcat principiul termenului rezonabil, astfel cum este prevăzut la art. 6 alineatul (1) din convenție, astfel cum se prevede la art. 6 alineatul (1) din convenție, astfel cum a fost formulat Orice persoană are dreptul la audierea cauzei sale (...) într-un termen rezonabil, de către o instanță (...) care va decide (...) contestațiile cu privire la drepturile și obligațiile sale cu caracter civil (...) 10. 13 Curtea reamintește că a constatat în numeroase hotărâri (a se vedea, de exemplu, Bottazzi c. Italia [GC], nr. 34884/97, § 22, CEDH 1999-V) existența în Italia a unei practici contrare Convenției care rezultă dintr-o acumulare de neajunsuri la cerința termenului rezonabil În măsura în care Curtea constată o astfel de nerespectare, această acumulare constituie o împrejurare agravantă a încălcării articolului 6 alineatul (1).14, după examinarea faptelor cauzei în lumina argumentelor părților și având în vedere jurisprudența sa în această privință, Curtea consideră că durata procedurii în litigiu nu îndeplinește cerința privind termenul rezonabil În conformitate cu art. 41 din Convenție, În cazul în care Curtea declară că a avut loc o încălcare a Convenției sau a protocoalelor sale și dacă dreptul intern al Înaltei P ă r ț i contractante nu permite să se șteargă ^ i ^ i ^ i ^ i , pe deplin, consecințele acestei încălcări, Curtea acordă părții care, dacă este cazul, acordă o satisfacție echitabilă. În ceea ce privește prejudiciul moral pe care l-ar fi suferit, Curtea consideră că este necesar să se acorde recurentei 48 000 000 ITL pentru prejudiciile morale. Taxa și cheltuielile de judecată 18. Recurenta solicită, de asemenea, 15 915 000 ITL pentru cheltuielile și cheltuielile suportate fără a preciza dacă este vorba de cheltuielile în fața instanțelor interne sau în fața Curții. 19. Potrivit jurisprudenței Curții, un reclamant nu poate obține rambursarea cheltuielilor și cheltuielilor sale decât în măsura în care sunt stabilite realitatea, necesitatea și caracterul rezonabil al ratei lor (a se vedea, de exemplu, Hotărârea Bottazzi citată anterior, § 30). În speță și ținând seama de elementele aflate în posesia sa și de criteriile menționate anterior, Curtea respinge cererea privind cheltuielile și cheltuielile de judecată ale procedurii naționale, consideră rezonabilă suma de 3 000 000 ITL pentru procedura în fața Curții și la data la care a fost acordată recurentei. Interese moratorii 20. Conform informațiilor de care dispune Curtea, rata d Interes legal aplicabil în Italia la data adoptării prezentei hotărâri a fost de 3,5% l an. Prin aceste motive, Curtea, în mod unanim, A declarat că a avut loc o încălcare a articolului 6 alineatul (1) din Convenție A declarat că statul pârât trebuie să plătească recurentei, în termen de trei luni de la data la care hotărârea a devenit definitivă în conformitate cu art. 44 alineatul (2) din Convenție, 48 000 000 (patruzeci și opt de milioane) lire italiene pentru daune morale și 3 000 000 (trei milioane) lire italiene pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată că aceste sume vor fi majorate cu un interes simplu de 3,5% l an de la expirarea acestui termen și până la plata Respinge cererea de satisfacție echitabilă pentru surplus. Prezentat în limba franceză, apoi comunicat în scris la 27 februarie 2001, în conformitate cu art. 77 alineatul (2) și cu art. 3 din Regulamentul Michael O

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CtEDO 2001-02-27
0,97
AFFAIRE GIANNI c. ITALIE
PREMIÈRE SECTION AFFAIRE GIANNI c. ITALIE (Requête n° 47773/99) ARRÊT STRASBOURG 27 février 2001 DÉFINITIF 27/05/2001 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des retouche
CtEDO 2001-12-06
0,97
AFFAIRE CENTI c. ITALIE (n° 1)
TROISIÈME SECTION AFFAIRE CENTI c. ITALIE (n° 1) (Requête n° 44429/98) ARRÊT STRASBOURG 6 décembre 2001 DÉFINITIF 06/03/2002 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des r
CtEDO 2001-12-06
0,97
AFFAIRE BONACCI ET AUTRES c. ITALIE
TROISIÈME SECTION AFFAIRE BONACCI ET AUTRES c. ITALIE (Requête n° 49313/99) ARRÊT STRASBOURG 6 décembre 2001 DÉFINITIF 06/03/2002 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir
CtEDO 2001-01-16
0,97
AFFAIRE M.Q. c. ITALIE
TROISIÈME SECTION AFFAIRE M.Q. c. ITALIE (Requête n° 46985/99) ARRÊT STRASBOURG 16 janvier 2001 DÉFINITIF 16/04/2001 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des retouches
CtEDO 2001-01-16
0,97
AFFAIRE P.I. c. ITALIE
TROISIÈME SECTION AFFAIRE P.I. c. ITALIE (Requête n° 47000/99) ARRÊT STRASBOURG 16 janvier 2001 DÉFINITIF 16/04/2001 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des retouches
Sursă