CtEDO 01.03.2001 Auto

AFFAIRE O.P. c. ITALIE

RESPONDENT
ITA
HOTĂRÂRE
01.03.2001
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Violation de l'art. 6-1;Préjudice moral - réparation pécuniaire;Dommage matériel - demande rejetée;Frais et dépens (procédure nationale) - demande rejetée;Remboursement partiel frais et dépens - procédure de la Convention
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2001
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
AFFAIRE O.P. c. ITALIE (CtEDO, 2001)
HUDOC · oficial

SECȚIUNEA A PATRA CAUZA O. P. c ITALIA (Recuperarea nr. 44494/98) HOTĂRÂREA STRASBURG martie 2001 DEFINITIVF 01/06/2001 Această hotărâre va deveni definitivă în condițiile definite la art. 44 alin. (2) din Convenție. El poate fi supus unor modificări de formă înainte de publicarea versiunii sale definitive. Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a patra), care se află într-o cameră compusă din dnii Ress președinte Pastor Ridruejo Conforti Makarczyk Cabral Barreto Vajić Pellonpć judecători și V. Berger Grefier de Secțiune După ce a deliberat în camera Consiliului la 8 februarie 2001, înmânarea hotărârii, adoptată la această dată procedurală La originea cauzei se află o cerere îndreptată împotriva Republicii Italiene, printre care și un resortisant italian, domnul O. P. La data de 6 august 1997, în temeiul articolului 25 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, Comisia Europeană pentru Drepturile Omului a sesizat Comisia Europeană pentru Drepturile Omului, în temeiul articolului 25 din Convenția pentru Drepturile Omului și Libertăților Fundamentale ( S. Bonelli, avocat în Pescia (Pistua). Guvernul italian ( .) este reprezentat de agentul său, dl U. Leanza, și de co-agentul său, dl Esposito. Curtea a declarat cererea admisibilă la 29 iunie 2000. B. în fața Tribunalului din Pistoia pentru a obține soluționarea unei promisiuni de vânzare a unui apartament, restituirea bunului respectiv și repararea daunelor suferite ca urmare a executării obligațiilor contractuale. Încheierea procedurii a început la 27 septembrie 1979 și s-a încheiat, trei audieri mai târziu, printre care una dedicată audierii dlui B. și una pentru a permite examinarea documentelor, la 10 iulie 1980, prin prezentarea concluziilor. Printr-o hotărâre definitivă din aceeași zi, al cărei text a fost depus la grefa din 9 martie 1981, Tribunalul a admis primele două cereri ale reclamantului, i-a condamnat pe inculpați să repare daunele suferite a căror valoare urma să fie stabilită ulterior. printr-o ordonanță din 11 martie 1981, tribunalul a prezentat părțile în fața judecătorului pentru punerea în funcțiune a sentinței la reședința din 23 aprilie 1981. Din cele paisprezece audieri care au avut loc între 24 septembrie 1981 și 11 octombrie 1984, doi au avut legătură cu schimbarea de avocat al pârâtilor, șase au abordat o expertiză, dintre care trei au fost amânate deoarece expertul nu a depus la gref raportul său de expertiză, trei au fost retrimise la cererea părților, una pentru a permite examinarea documentelor și două pentru a permite părților să își prezinte concluziile. Această audiere a avut loc la data de 25 octombrie 1984. Închiderea pledoariilor în fața camerei competente a fost stabilită la data de 18 decembrie 1985. Această audiere a fost inițiată la data de 10 decembrie 1986, de două ori la cererea reclamantului și apoi o dată din cauza absenței părților. printr-o ordonanță din aceeași zi, al cărei text a fost depus la grefă la data de 16 octombrie 1986. În ianuarie 1987, tribunalul a trimis cauza în fața judecătorului pentru punerea în funcțiune și a invitat părțile să se prezinte în fața sa la 9 mai 1987. Prezentarea concluziilor a avut loc la 25 iunie 1987, iar audierea pledoariilor în fața camerei competente a fost stabilită la 9 decembrie 1987 și retrimisă de Tribunal la 10 februarie 1988. Printr-o hotărâre din aceeași zi, al cărei text a fost depus la grefa din 18 mai 1988, tribunalul i-a condamnat pe inculpați să plătească suma de 11 597 490 lire italiene. 000 de lire italiene plătite deja de inculpați în cadrul hotărârii definitive din 9 martie 1981; prin urmare, reclamantul a fost condamnat să plătească suma de 402 510 lire italiene plus dobânda. În februarie 1989, pârâtii au solicitat recurs la Curtea de Apel din Florența. Încheierea cauzei a început la 25 mai 1989. La 26 octombrie 1989, reclamantul a fost declarat defect și s-a constituit în procedură la 22 februarie 1990. După care, la 22 noiembrie 1990, părțile și-au prezentat concluziile și tribunalul a numit un expert și a stabilit depunerea jurământului în fața judecătorului pentru punerea în stare de funcționare la 9 iulie 1992. Întrucât expertul numit era cel care redactase raportul în primă instanță, judecătorul pentru punerea în funcțiune a numit un alt expert și a retrimis depunerea jurământului la 22 octombrie 1992. Dintr-un motiv nespecificat, în ziua următoare, judecătorul de punere în funcțiune a numit un alt expert în locul celui pe care îl numise anterior și a amânat depunerea jurământului la următoarea instanță care a avut loc la 28 ianuarie 1993. Dintre cele zece audieri care au avut loc între 10 iunie 1993 și 22 mai 1997, șapte dintre ele au avut loc în instanță și în completarea sa, o audiere a fost trimisă din cauză că dosarul fusese pierdut și una a fost pierdută la cererea părților. Prezentarea concluziilor a avut loc la 10 iulie 1997 și la reședința pledoariilor în fața camerei competente a avut loc la 3 iulie 1998. Printr-o hotărâre din 10 iulie 1998, al cărei text a fost depus la grefă la 4 septembrie 1998, curtea de apel a respins recursul și l-a condamnat pe dl și dl B. să plătească o sumă cu titlu de "dejumătățire" a dreptului de proprietate asupra reclamantului până la restituirea acestuia. în termen rezonabil, astfel cum se prevede la art. 6 1 din Convenție, astfel de cuvinte Orice persoană are dreptul la audierea cauzei sale (...) într-un termen rezonabil, de către o instanță (...) care va decide (...) contestațiile privind drepturile și obligațiile sale cu caracter civil (...) 11. În iunie 1979, Curtea reamintește că a constatat în numeroase hotărâri (a se vedea, de exemplu, Bottazzi c. Italia [GC], nr. 3484/97, § 22, CEDH 1999-V) existența în Italia a unei practici contrare Convenției care rezultă dintr-o acumulare de neajunsuri la cerința în măsura în care Curtea constată o astfel de nerespectare, această acumulare constituie o circumstanță agravantă a încălcării articolului 6 alineatul (1).15, după examinarea faptelor cauzei în lumina argumentelor părților și ținând seama de jurisprudența sa în materie, Curtea consideră că durata procedurii în litigiu nu răspunde la cerina În conformitate cu art. 41 din Convenție, În cazul în care Curtea declară că a avut loc o încălcare a Convenției sau a protocoalelor sale și dacă dreptul intern al Înaltei P ă r ț i contractante nu permite să se desprindă de consecințele acestei încălcări, Curtea acordă părții care, dacă este cazul, acordă o satisfacție echitabilă. Daune 17. Reclamantul solicită 214 126 600 lira italiană (ITL) pentru prejudiciul material și 100 000 În schimb, Curtea consideră că este necesar să se acorde reclamantului 52 000 000 ITL pentru prejudiciile morale. Reclamantul solicită, de asemenea, 46 216 796 ITL pentru cheltuielile și cheltuielile efectuate în fața instanțelor interne și pentru cele efectuate în fața Curții. 20. Potrivit jurisprudenței Curții, un reclamant nu poate obține rambursarea cheltuielilor și cheltuielilor sale decât în măsura în care se stabilesc realitatea, necesitatea și caracterul rezonabil al ratei lor (a se vedea, de exemplu, hotărârea în cauza În speță, având în vedere elementele aflate în posesia sa și criteriile menționate mai sus, Curtea respinge cererea privind cheltuielile și cheltuielile de judecată ale procedurii naționale, consideră rezonabilă suma de 4 000 000 ITL pentru procedura în fața Curții și acordul cu reclamantul. Interes legal aplicabil în Italia la data adoptării prezentei hotărâri a fost de 3,5% l an. Prin aceste motive, Curtea, în mod unanim, A declarat că a avut loc o încălcare a articolului 6 alineatul (1) din Convenție A declarat că statul pârât trebuie să plătească reclamantului, în termen de trei luni de la data la care hotărârea a devenit definitivă în conformitate cu art. 44 alineatul (2) din Convenție, 52 000 000 (cinci-doi milioane) lire italiene pentru daune morale și 4 000 000 (patru milioane) lire italiene pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată că aceste sume vor fi majorate cu un interes simplu de 3,5% l an de la expirarea acestui termen și până la plata Respinge cererea de satisfacție echitabilă pentru surplus. martie 2001, în conformitate cu art. 77 alineatul (2) și art. 3 din Regulamentul Vincent Berger Georg Ress Moduler Președinte

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă