CtEDO 01.03.2001 Auto

AFFAIRE SONEGO c. ITALIE

RESPONDENT
ITA
HOTĂRÂRE
01.03.2001
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Violation de l'art. 6-1;Préjudice moral - réparation pécuniaire;Dommage matériel - demande rejetée;Frais et dépens (procédure nationale) - demande rejetée
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2001
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
AFFAIRE SONEGO c. ITALIE (CtEDO, 2001)
HUDOC · oficial

SECȚIUNEA A PATRA CAUZA SONEGO c. ITALIA (solicitarea nr. 44991/98) HOTĂRÂREA STRASBURG martie 2001 DEFINIȚIAF 01/06/2001 Această hotărâre va deveni definitivă în condițiile definite la art. 44 alin. (2) din Convenție. El poate fi supus unor modificări de formă înainte de publicarea versiunii sale definitive. În cauza Sonego c. Italia Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a patra), care se află într-o cameră compusă din dnii Ress președinte Pastor Ridruejo Conforti Makarczyk Cabral Barreto Vajić Pellonpć judecători și V. Berger Grefier de Secțiune După ce a deliberat în camera Consiliului la 8 februarie 2001, înmânarea hotărârii, adoptată la această dată procedurală La originea cauzei se află o cerere îndreptată împotriva Republicii Italiene și din care o resortisantă italiană, M Germana Sonego a sesizat Comisia Europeană pentru Drepturile Omului la data de 5 august 1997 în temeiul articolului 25 din Convenția de salvgardare a Drepturilor Lapei și Libertăților Fundamentale ( este reprezentat de agentul său, dl U. Leanza, și de co-agentul său, dl V. Esposito. Curtea a declarat cererea admisibilă la 29 iunie 2000. La 7 noiembrie 1977, reclamanta și mama sa, acționând în numele fiului său, minor în timpul faptelor, l-au numit pe dl S. în fața Tribunalului din Trevise pentru a stabili că anumite acțiuni ale unei societăți aparțineau de decedatul lor bunic. September 1978. Două audieri mai târziu, la 7 noiembrie 1979, părțile și-au prezentat concluziile și ședința de pledoarii a avut loc la 13 noiembrie 1980. Printr-o ordonanță din aceeași zi, tribunalul a aprobat audierea martorilor și a stabilit reluarea anchetei la 6 martie 1981. Iunie 1988, două au fost trimise la cererea părților și două au fost trimise din oficiu. La 18 mai 1989, judecătorul de punere în funcțiune a amânat cazul la 22 martie 1990 pentru a permite părților să-și prezinte concluziile. Ședința pledoariilor a avut loc la 12 decembrie 1991. printr-o hotărâre din aceeași zi, al cărei text a fost depus la grefa din 2 martie 1992, instanța a respins cererea reclamantei. La 29 iunie 1992, reclamanta și fratele său, devenit major, au solicitat recurs în fața Curții de Apel de la Veneția. A început punerea în aplicare la 28 octombrie 1992. La 10 februarie 1993, prezentarea concluziilor a fost stabilită la 6 octombrie 1993. La această dată, audierea pledoariilor în fața camerei competente a fost stabilită la 23 octombrie 1993. aprilie 1996, apoi a fost trimisă din oficiu la 19 noiembrie 1996 printr-o hotărâre din aceeași zi, al cărei text a fost depus la grefă la 27 ianuarie 1997, Curtea a anulat hotărârea de primă instanță și a trimis părțile la tribunalul din Trevise, deoarece toți moștenitorii trebuiau să fie aduși în instanță. La o dată nespecificată, pârâtul s-a ocupat de casare și reclamanta s-a pronunțat în fața judecătorului la 16 aprilie 1998. Prin hotărârea din 17 ianuarie 2000, al cărei text a fost depus la grefă la 26 mai 2000, Curtea de Casație a respins recursul. Între timp, la 19 iulie 1997 reclamanta și fratele său au preluat procedura în fața Tribunalului din Trevise. Arestarea cauzei a început la 20 noiembrie 1997. 1998, data la care pârâtul a solicitat suspendarea procesului în așteptarea hotărârii Curții de Casație și judecătorul a rezervat camerei decizia referitoare la această cerere; printr-o ordonanță în afara ședinței din 15 octombrie 1998 al cărui text fusese depus la grefa din ziua următoare, instanța a decis să suspende procesul, în așteptarea deciziei Curții de Casație. Deși reclamanta și-a exprimat interesul de a vedea continuarea procedurii, aceasta nu a reluat procesul la 13 noiembrie 2000. Recurenta susține că durata procedurii nu a respectat principiul termenului rezonabil, astfel cum se prevede la art. 6 alineatul (1) din Convenție, astfel cum a fost formulat Orice persoană are dreptul la audierea cauzei sale (...) într-un termen rezonabil, de către o instanță (...) care va decide (...) contestațiile cu privire la drepturile și obligațiile sale cu caracter civil (...) Registrul se opune acestei teze. (10) Perioada care trebuie luată în considerare a început la 7 noiembrie 1977 și a fost suspendată la 13 noiembrie 2000. 22, CEDH 1999-V) existența în Italia a unei practici contrare Convenției care rezultă dintr-o acumulare de neajunsuri față de obligația de a deține un termen rezonabil. În măsura în care Curtea constată o astfel de încălcare, această acumulare constituie o circumstanță agravantă a încălcării art. 6 alin. Întrucât a examinat faptele cauzei în lumina argumentelor părților și având în vedere jurisprudența sa în această privință, Curtea consideră că durata procedurii în litigiu nu răspunde la cerința termenului rezonabil și că există încă o manifestare a practicii menționate anterior. Prin urmare, a existat o încălcare a articolului 6 alineatul (1). În ceea ce privește aplicarea articolului 41 din Convenție14, în conformitate cu art. 41 din Convenție, în cazul în care Curtea declară că a avut loc o încălcare a Convenției sau a Protocoalelor acesteia și în cazul în care dreptul intern al Înaltei Părțile contractante nu permite să se dea la o parte pe deplin consecințele acestei încălcări, Curtea acordă părții pârâte, dacă este cazul, o satisfacție echitabilă. Pagubă 15. Recurenta solicită 100 000 000 de lire italiene (ITL) pentru prejudicii materiale și morale pe care le-ar fi suferit. 16. Curtea nu percepe o legătură de cauzalitate între încălcarea constatată și prejudiciul material invocat și respinge această cerere. În schimb, Curtea consideră că este necesar să se acorde recurentei 60 000 000 ITL pentru prejudiciu moral. În conformitate cu jurisprudența Curții, un reclamant nu poate obține rambursarea cheltuielilor și cheltuielilor sale decât în măsura în care se stabilesc realitatea, necesitatea și caracterul rezonabil al ratei lor (a se vedea, de exemplu, Hotărârea Bottazzi citată anterior, § 30). În speță și ținând seama de elementele aflate în posesia sa și de criteriile menționate anterior, Curtea respinge cererea privind cheltuielile și cheltuielile de judecată ale procedurii naționale. Interese moratorii 19. Potrivit informațiilor de care dispune Curtea, rata legală a dobânzii aplicabilă în Italia la data adoptării prezentei hotărâri era de 3,5% l an. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, A spus în termen de trei luni de la data la care hotărârea a devenit definitivă în conformitate cu art. 44 alineatul (2) din Convenție, 60 000 000 (60 de milioane) lire italiene pentru daune morale că această sumă va crește cu un interes simplu de 3,5% l an de la data la care Expiră acest termen și până la plată Respinge cererea de satisfacție echitabilă pentru surplus. Făcut în limba franceză și apoi comunicat în scris la 1 martie 2001, în conformitate cu art. 77 alineatul (2) și 3 din Regulamentul Vincent Berger Georg Res Moduler Președinte

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CtEDO 2001-03-01
0,97
AFFAIRE BONELLI c. ITALIE
QUATRIÈME SECTION AFFAIRE BONELLI c. ITALIE (Requête n° 44457/98) ARRÊT STRASBOURG 1 er mars 2001 DÉFINITIF 01/06/2001 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des retouch
CtEDO 2001-10-25
0,96
AFFAIRE E.G. c. ITALIE
QUATRIÈME SECTION AFFAIRE E.G. c. ITALIE ( Requête n° 44480/98 ) ARRÊT STRASBOURG 25 octobre 2001 DÉFINITIF 25/01/2002 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des retouch
CtEDO 2001-10-25
0,96
AFFAIRE MARI c. ITALIE (n° 2)
QUATRIÈME SECTION AFFAIRE MARI c. ITALIE (n° 2) ( Requête n° 49365/99 ) ARRÊT STRASBOURG 25 octobre 2001 DÉFINITIF 25/01/2002 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des
CtEDO 2001-03-01
0,96
AFFAIRE P.B. c. ITALIE
QUATRIÈME SECTION AFFAIRE P.B. c. ITALIE (Requête n° 44468/98) ARRÊT STRASBOURG 1 er mars 2001 DÉFINITIF 01/06/2001 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des retouches
CtEDO 2001-10-25
0,96
AFFAIRE SPERA c. ITALIE (n° 2)
QUATRIÈME SECTION AFFAIRE SPERA c. ITALIE (n° 2) ( Requête n° 44487/98 ) ARRÊT STRASBOURG 25 octobre 2001 DÉFINITIF 25/01/2002 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des
Sursă