CtEDO 01.03.2001 Auto

AFFAIRE PATANE c. ITALIE

RESPONDENT
ITA
HOTĂRÂRE
01.03.2001
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Violation de l'art. 6-1;Dommage matériel - demande rejetée;Préjudice moral - réparation pécuniaire;Frais et dépens (procédure nationale) - demande rejetée;Remboursement partiel frais et dépens - procédure de la Convention
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2001
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
AFFAIRE PATANE c. ITALIE (CtEDO, 2001)
HUDOC · oficial

SECȚIUNEA A DOUA CERINȚĂ PATANĂ c. ITALIA Cerere nr. 2998/96 HOTĂRÂREA STRASBURG martie 2001 DEFINITIVĂF 01/06/2001 Această hotărâre va deveni definitivă în condițiile definite la art. 44 alin. (2) din Convenție. El poate fi supus unor modificări de formă înainte de publicarea versiunii sale definitive. Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a doua), care se află într-o cameră compusă din domnii C.L. Rozakis președinte A.B. Baka, Conforti, Lorenzen M. Fischbach, Tsatsa-Nikolovska Levits, judecători Fribergh grefier de secțiune După ce a deliberat în camera Consiliului la 6 aprilie 2000 și 8 februarie 2001 Rend l'hotrécition, aici, adoptat la această ultimă dată procedura La originea cauzei se află o cerere (nr. 2998/96) îndreptată împotriva Italiei și al cărei resortisant al acestui stat, Sebastiano Patané ( Guvernul italian (adică . . .) este reprezentat de agentul său, dl U. Leanza, și de co-agentul său, dl V. Esposito. Reclamantul a susținut în special că durata unei proceduri penale îndreptate împotriva sa nu răspundea la cerința termenului rezonabil de la data la care termenul a fost transmis Curții la data de 1 noiembrie 1998, data intrării în vigoare a Protocolului 11 la convenție (art. 2 din Protocolul nr. 11. Cererea a fost atribuită celei de-a doua secțiuni a Curții (art. 1 din Regulamentul de procedură). În cadrul acesteia, camera însărcinată cu examinarea cauzei (art. 1 din Convenție) a fost constituită în conformitate cu art. 1 din Regulamentul de procedură. Prin decizia din 6 aprilie 2000, Curtea a declarat cererea parțial admisibilă. Reclamantul s-a născut în 1923 și este rezident în Caltanissetta. Este un magistrat pensionar. La o dată nespecificată, au fost deschise proceduri împotriva reclamantului pentru calomnie agravată și abuz de funcții publice. printr-o decizie din 16 martie 1988, Tribunalul din Messina s-a declarat incompetent rațional loci și a ordonat transmiterea dosarului către Parchetul din Roma. 10. Prin hotărârea din 26 iulie 1988, judecătorul judecător din Roma a clasat acuzația de calomnie împotriva reclamantului, având în vedere absența unor fapte delictuoase (pe care le-a comis el fatto non-costitutione reato) și a dispus restituirea la Parchet a actelor referitoare la acuzația de abuz de funcții publice. September 1988, Parchetul a transmis cauza judecătorului din Messina. La o dată nespecificată, acesta din urmă l-a relocat pe solicitant, pe motiv că faptele nu erau stabilite ( La 17 iulie 1992, Curtea de Apel din Roma, care a constatat că dosarul cu privire la cauza i-a fost parvenit incomplet, dispunea de cercetări, printre altele, la instanța din Messina și la Parchetul din Roma. În decembrie 1992, întrucât documentele lipsă nu au fost găsite, instanța din Roma a solicitat părților să prezinte documentele necesare pentru a reconstitui faptele cauzei. Unele copii au fost adăugate la dosar. La 18 martie 1994, instanța de apel din Roma a solicitat Curții de Casație să indice jurisdicția competentă care dispune de dreptul de a cunoaște cauza. 13. Prin hotărârea din 1 iunie 1994, al cărei text a fost depus la grefă la 23 ianuarie 1995, Curtea de Casație a declarat că instanța de apel din Roma era competentă să cunoască cauza. 14. Prin hotărârea din 15 februarie 1995, al cărei text a fost depus la grefa din 20 februarie 1995, instanța de apel din Roma l-a relocat pe solicitant, având în vedere absența unor fapte delictoase. Această decizie a dobândit autoritate de lucru judecat cel mai devreme la 23 februarie 1995. Recurentul se plânge de durata procedurii penale îndreptate împotriva sa. El invocă o încălcare a articolului 6 1 din Convenție, care, în părțile sale relevante, este astfel formulată Orice persoană are dreptul la audierea cauzei sale (...) într-un termen rezonabil, de către o instanță (...) care va decide (...) dacă orice acuzație în materie penală îndreptată împotriva ei (...) 16. Guvernul contestă această teză și observă că întârzierile denunțate de reclamant erau în principal datorate obligației de a stabili jurisdicția competentă să se pronunțe asupra cauzei. Perioada care trebuie luată în considerare 17. Perioada care trebuie luată în considerare a început cel târziu la 16 martie 1988, data la care tribunalul din Messina a fost declarat incompetent să cunoască o cauză, și sa încheiat la 23 februarie 1995, atunci când hotărârea din 23 februarie 1995 a Tribunalului din Messiss a devenit definitivă. 18. Aceasta se extinde, prin urmare, pe o perioadă de cel puțin șase ani, unsprezece luni și șapte zile. Caracter rezonabil al duratei procedurii 19. Caracterul rezonabil al duratei unei proceduri pendinte apreciază în funcție de circumstanțele cauzei și având în vedere criteriile consacrate de jurisprudența Curții, în special complexitatea cauzei, comportamentul reclamanților și cel al autorităților competente (a se vedea, printre altele, Hotărârile Pelioire și Sassi c. Franța, nr. 25444/94, 67, CEDH 1999-II și Philis c. Grecia (nr. 2) din 27 iunie 1997, Rec., 1997-IV, p. 1083, § 35). : de la 26 iulie 1988 (data hotărârii în primă instanță) până la 17 iulie 1992 (data la care tribunalul din Roma a ordonat să se caute documentele care nu au fost depuse la dosar) ; din 22 decembrie 1992 (data la care instanța de apel a solicitat părților să prezinte documente) până la 18 martie 1994 (ziua în care instanța de apel a solicitat Curții de Casație să indice instanța competentă de la 1 iunie 1994 (data pronunțării hotărârii Curții de Casație) la 23 ianuarie 1995 (data depunerii la grefa acestuia din urmă), adică o întârziere globală de mai mult de cinci ani și unsprezece luni. în termen de cel puțin șase ani, 11 luni și 7 zile la două grade de jurisdicție. 23. În consecință, a avut loc o încălcare a art. 6 alin. (1) din Convenție. În cazul în care Curtea declară că a avut loc o încălcare a Convenției sau a Protocoalelor sale și dacă dreptul intern al Înaltei P ă r i contractante nu permite să se dea ștearsă decât . imprecis consecințele acestei încălcări, Curtea acordă părții care, dacă este cazul, acordă o satisfacție echitabilă. Reclamantul susține că procedura împotriva sa a avut un impact semnificativ asupra vieții sale private și că aceaceasta a fost împiedicată să obțină un progres în carieră și solicită suma totală de 950 000 000 lire. 26. Guvernul consideră că reclamantul nu a demonstrat existența unei legături de cauzalitate între durata procedurii și prejudiciul material. În ceea ce privește prejudiciul moral, acesta consideră că simpla constatare a încălcării convenției ar oferi în sine o satisfacție echitabilă suficientă în sensul articolului 41. 27. Curtea nu percepe nicio legătură de cauzalitate între durata procedurii și prejudiciul material invocat de reclamant. În schimb, consideră că acesta din urmă a suferit un prejudiciu moral cert. Având în vedere circumstanțele cauzei și hotărând pe o bază echitabilă, astfel cum prevede art. 41 din Convenție, aceasta decide să îi acorde suma de 17 000 000 de lire italiene. 28. Reclamantul solicită rambursarea cheltuielilor și cheltuielilor sale, adică 220 000 000 de lire italiene pentru procedurile inițiate în fața instanțelor interne și 2 720 000 pentru procedura în fața organelor Convenției. 29. Potrivit jurisprudenței constante a Curții, alocarea cheltuielilor și cheltuielilor de judecată efectuate de reclamant nu poate interveni decât în măsura în care se stabilesc realitatea, necesitatea și caracterul rezonabil al sumei lor (hotărârea Belziuk c. Polonia, nr. 23103/93, § 49, CEDH 1998-II). Cu toate acestea, Curtea subliniază în această privință că reclamantul nu a dat detalii cu privire la cheltuielile procedurilor naționale a căror rambursare o solicită. Prin urmare, această parte a cererii sale trebuie respinsă. În ceea ce privește cheltuielile efectuate în fața organelor Convenției, Curtea apreciază în mod rezonabil că nu a fost reprezentată de un avocat, suma de 500 În conformitate cu informațiile de care dispune Curtea, rata legală a dobânzii aplicabilă în Italia la data adoptării prezentei hotărâri este de 3,5% l an. PE ACESURI, CURȚIA, ÎN Lprecum UNANIMITATEA, A declarat că a avut loc o încălcare a articolului 6 alineatul (1) din Convenție A declarat că Statul pârât trebuie să plătească reclamantului, în termen de trei luni de la data la care hotărârea a devenit definitivă în conformitate cu art. 2 din Convenție, următoarele sume: 17 000 000 (17 milioane) lire italiene pentru daune morale și 500 000 (cinci sute de mile) lire italiene pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată că aceste sume vor fi majorate cu un interes simplu de 3,5% l an începând cu Expirarea termenului respectiv și până la plată Respinge cererea de satisfacție echitabilă pentru surplus. Făcut în limba franceză și apoi comunicat în scris la 1 martie 2001 în conformitate cu art. 77 alineatul (2) și 3 din Regulamentul de procedură. Erik Fribergh Christos Rozakis Premier

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CtEDO 2001-04-26
0,96
AFFAIRE MATERA c. ITALIE
DEUXIÈME SECTION AFFAIRE MATERA c. ITALIE (Requête n° 43635/98) ARRÊT STRASBOURG 26 avril 2001 DÉFINITIF 26/07/2001 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des retouches
CtEDO 2001-04-26
0,96
AFFAIRE MOTTA c. ITALIE (N° 3)
DEUXIÈME SECTION AFFAIRE MOTTA c. ITALIE (N° 3) (Requête n° 47681/99) ARRÊT STRASBOURG 26 avril 2001 DÉFINITIF 05/09/2001 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des reto
CtEDO 2000-10-26
0,96
AFFAIRE LEONI c. ITALIE
DEUXIÈME SECTION AFFAIRE LEONI c. ITALIE (Requête n° 43269/98) ARRÊT STRASBOURG 26 octobre 2000 DÉFINITIF 04/04/2001 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des retouches
CtEDO 2000-06-22
0,96
AFFAIRE PATUTO c. ITALIE
DEUXIÈME SECTION AFFAIRE PATUTO c. ITALIE (Requête n° 43061/98) [1] ARRÊT STRASBOURG 22 juin 2000 En l’affaire Patuto c. Italie, La Cour européenne des Droits de l’Homme (deuxième section), siégeant en une chambre composée de : M. C. Rozaki
CtEDO 2001-03-01
0,96
AFFAIRE CIACCI c. ITALIE
DEUXIÈME SECTION AFFAIRE CIACCI c. ITALIE ( Requête n° 38878/97 ) ARRÊT STRASBOURG 1 er mars 2001 DÉFINITIF 01/06/2001 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. En l’affaire Ciacci c. It
Sursă