CtEDO 01.03.2001 Auto

CASE OF SBORCHIA AND TOGNARINI v. ITALY

RESPONDENT
ITA
HOTĂRÂRE
01.03.2001
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Struck out of the list (friendly settlement)
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2001
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro
Citează această cauză
CASE OF SBORCHIA AND TOGNARINI v. ITALY (CtEDO, 2001)
HUDOC · oficial

SEGUNDA SECȚIUNE CAUZĂ DE SBORCHIA ȘI TONGARINI c. ITALIA Cererea nr. 33116/96 AJUDMENTUL (Resoluție franceză) STRASBOURG 1 martie 2001 În cazul Sborchia și Tognarini c. Italia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A doua secțiune), ședința ca Camera compusă din: C.L. Rozakis Președintele A.B. Baka Conforti Lorenzen Doamna Tsatsa-Nikolovska Levits judecătorii Kovler și grefierul secțiunii Fribergh După deliberarea în particular la 8 februarie 2001, emite următoarea hotărâre, adoptată la data respectivă: PROCEDURA Cazul a fost originat într-o cerere (n. 33116/96) împotriva Italiei a fost depus la Comisia Europeană a Drepturilor Omului („Comisia”) în temeiul articolului anterior 25 din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale („Convenția”) de doi resortisanți italieni, dl Giuseppe Sborchia și dna Maddalena Tognarini („reclamanții”), la 14 iunie 1996. Reclamanții au fost reprezentați de dl G.L. Baldacci, avocat practicant la Florența. Guvernul italian (“Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dl U. Leanza, și de co-agentul lor, dl Esposito. Reclamanții se plângea de incapacitatea lor prelungită - prin lipsa de asistență de poliție - de a recupera posesia apartamentului lor și de durata procedurii de evacuare. La 22 iunie 2000, după obținerea observațiilor părților, Curtea a declarat cererea admisibilă. La 10 ianuarie 2001 și la 20 decembrie 2000, reclamanții și, respectiv, Agentul Guvernului au prezentat declarații formale care propun o soluționare prietenoasă a cazului. FACTE Reclamanții sunt proprietarii unui apartament din Florența, pe care le-au lăsat U.R. Într-o scrisoare a servit chiriașului la 29 iunie 1987, reclamanții i-au informat că au intenționat să încheie contractul la expirarea termenului de 31 decembrie 1987 și au convocat chiriașul să apară în fața magistratului Florenței. Prin decizia din 3 decembrie 1987, care a fost făcută executivă la 19 martie 1988, Magistratul Florenței a susținut valabilitatea anunțului de a renunța și a ordonat ca sediile să fie anulate până la 31 decembrie 1988. La 25 octombrie 1989, reclamanții au făcut o declarație legală de a solicita urgent ca sediul ca cazare pentru ei înșiși. 10. La 6 iulie 1990 și din nou la 7 mai 1992, reclamanții au notificat chiriașul care l-a obligat să abandoneze sediul. 11. La 1 iulie 1992, ei au notificat chiriașul informand-l că ordinul de posesie va fi executat de un judecător la 4 august 1992. 12. Între 4 august 1992 și 3 noiembrie 1997, judecătorul a făcut 11 Fiecare încercare s-a dovedit a fi eșuată, deoarece reclamantul nu a fost niciodată acordată asistența poliției în aplicarea ordinului de posesie. 13. La 23 decembrie 1997, reclamanții au reușit să plătească 20 decembrie 2000, LEI 14. La 20 decembrie 2000, Curtea a primit următoarea declarație din partea Guvernului: „Declar că Guvernul Italiei oferă să plătească 20.000.000 de dolari. ITL către dl Giuseppe SBORCHIA și dna Maddalena TOGNARINI în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cererii înregistrate în temeiul nr. 33116/96. Această sumă acoperă orice prejudiciu material și moral, precum și costuri, și va fi plătită imediat după notificarea hotărârii emise de Curte în temeiul articolului 39 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului. Această plată va constitui rezoluția finală a cazului. Această declarație nu implică niciun atestare de către Guvern a unei încălcări a Convenției Europene a Drepturilor Omului în acest caz. Guvernul se angajează în continuare să nu solicite trimiterea cazului la Marea Camera în temeiul articolului 43 § 1 din Convenție.” 15. La 10 ianuarie 2001, Curtea a primit următoarea declarație semnată de reclamanții: „Not că Guvernul Italiei sunt dispus să plătească o sumă totală de 20 000 000 de ITL care acoperă atât prejudiciu material, cât și costuri pentru dl Giuseppe SBORCHIA și dna Maddalena TOGNARINI, în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cererii nr. 33116/96 în așteptarea Curții. Accept propunerea și renunță la orice nouă afirmații referitoare la Italia în ceea ce privește faptele acestei cereri. Declar că cazul este stabilit cu siguranță. Această declarație este făcută în contextul unei soluții prietenoase pe care guvernul și reclamanții le-au atins. În plus, mă asum să nu cer trimiterea cazului la Marea Camera în temeiul articolului 43 § 1 din Convenție după eliberarea hotărârii Curții.” 16. Curtea ia notă de acordul achiziționat între părți (art. 39 din Convenție). Este convins că soluționarea se bazează pe respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția sau în Protocolurile sale (articolul amenzii 17. În consecință, cazul ar trebui să fie eliminat din listă. Pentru aceste motive, TRIBUNALUL UNANIMOUS decide să scoată cazul din listă; ia notă de angajamentul părților de a nu solicita o recerere a cazului în fața Marei Camere. Erik Fribergh Christos Rozakis Președintele grefierului

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă