CASE OF MUSIANI DAGNINI v. ITALY

SEGUNDA SECȚIUNE CAUZĂ DE MUSIANI DAGNINI c. ITALY Cerere nr. 33831/96 JUGEMENT (Friendly Settlement) STRASBOURG 4 octombrie 2001 În cazul Musiani Dagnini c. Italia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A doua secțiune), ședința în calitate de Camera compusă din: C.L. Rozakis Președintele A.B. Baka Bonello dna Tsatsa-Nikolovska Levits Kovler, judecători Raimondi ad hoc judecător și grefierul secțiunii Fribergh După ce a deliberat în particular la 13 septembrie 2001, emite următoarea hotărâre, adoptată la data respectivă: PROCEDURA Cazul a fost originat într-o cerere (n. 33831/96) împotriva Italiei depusă la Comisia Europeană a Drepturilor Omului („Comisia”) în temeiul articolului anterior 25 din Convenția pentru Protecția Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale („Convenția”) de către un național italian, dna G. Musiani Dagnini („reclamantul”), la 22 februarie 1996. Reclamantul a fost reprezentat de dl P. Ballerini Puviani, avocat practicant la Bologna. Guvernul italian („ Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dl U. Leanza, și de co-agentul lor, dl Esposito. Reclamantul s-a plâns de incapacitatea ei prelungită - prin lipsa asistenței poliției - de a recupera posesia apartamentului ei și de durata procedurii de evacuare. La 22 martie 2001, după obținerea observațiilor părților, Curtea a declarat cererea admisibilă. La 6 iulie 2001, reclamantul și, respectiv, Agentul Guvernului au prezentat declarații formale care propun o soluționare prietenoasă a cazului. FACTE Reclamantul este proprietarul unui apartament din Bologna, pe care l-a lăsat E.M. Într-o scrisoare a servit chiriașului la 27 februarie 1987, reclamantul a informat chiriașul că intenționează să încheie contractul de închiriere la expirarea termenului la 7 septembrie 1987 și l-a chemat să apară în fața Magistratului Bologna. Prin decizia din 11 martie 1987, care a fost făcută executivă în aceeași zi, Magistratul Bologna a susținut validitatea anunțului de a renunța și a ordonat ca sediile să fie vacante până la 7 septembrie 1988. La o dată neidentificată, reclamantul a notificat locatarului care l-a solicitat să abandoneze sediul. La 19 decembrie 1989, ea a informat locatarul că ordinul de posesie va fi executat de către un judecător la 14 martie 1990. 10. Între 14 martie 1990 și 11 octombrie 1996, judecătorul a făcut 18 încercări de recuperare a posesiunii. Fiecare încercare s-a dovedit că nu a avut succes, deoarece, reclamantul nu a avut dreptul la asistență de poliție pentru executarea ordinului de posesie. 11. În noiembrie 1996, reclamantul a respins sediul după ce a ajuns la un acord cu chiriașul. Legea 12. La 6 iulie 2001, Curtea a primit următoarea declarație de la Guvern: „Declar că Guvernul Italiei ofera să plătească 55.000.000 de ITL doamnei Gabriella Musiani Dagnini în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cererii înregistrate în temeiul nr. 33831/96. Această sumă acoperă orice prejudiciu material și moral, precum și costuri, și va fi plătită în termen de trei luni de la notificarea hotărârii pronunțate de Curte în conformitate cu art. 39 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Această plată va constitui rezoluția finală a cazului. Această declarație nu implică niciun atestare de către Guvern a unei încălcări a Convenției Europene a Drepturilor Omului în acest caz. Guvernul se angajează în continuare să nu solicite trimiterea cazului către Marea Camera în temeiul articolului 43 § 1 din Convenție.” 13. La 6 iulie 2001, Curtea a primit următoarea declarație semnată de reclamant: „Not că Guvernul Italiei este pregătit să plătească o sumă totală de 55 000 000 de ITL care acoperă atât prejudiciu material, cât și costuri pecuniare și costuri pentru doamna Gabriella Musiani Dagnini, în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cererii nr. 33831/96 în așteptarea Curții. Accept propunerea și renunță la orice nouă afirmații referitoare la Italia în ceea ce privește faptele prezentei cereri. Declar că cazul este stabilit cu siguranță. Această declarație este făcută în contextul unei soluții prietenoase pe care guvernul și reclamantul le-au atins. În plus, mă asum să nu cer trimiterea cazului la Marea Camera în temeiul articolului 43 § 1 din Convenție.” 14. Curtea ia notă de acordul achiziționat între părți (art. 39 din Convenție). Este convins că soluționarea se bazează pe respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția sau în Protocolurile sale (articolul amenzii Convenției și Regulamentului) 3 din Regulamentul Curții). 15. În consecință, cazul ar trebui să fie eliminat din listă. Pentru aceste motive, TRIBUNALUL UNANIMOUS DECIZE să elimine cazul din listă; ia act de angajamentul părților de a nu solicita o recerere a cazului în fața Marei Camere. Adoptat în limba engleză și notificat în scris la 4 octombrie 2001 în conformitate cu art. 77 §§ 2 și 3 din Regulamentul Curții. Erik Fribergh Christos Rozakis Președintele grefierului

SECOND SECTION

CASE OF

MUSIANI DAGNINI v. ITALY

(

Application no. 33831/96

)

JUDGMENT

(Friendly Settlement)

STRASBOURG

4 October 2001

In the case of Musiani Dagnini v. Italy,

The European Court of Human Rights (Second Section), sitting as a Chamber composed of:

Mr

C.L.

Rozakis

,

President

,

Mr

A.B.

Baka

,

Mr

G.

Bonello

,

Mrs

M.

Tsatsa-Nikolovska

,

Mr

E.

Levits

,

Mr

A.

Kovler,

judges

,

Mr

G.

Raimondi

,

ad hoc judge

,

and

Mr

E.

Fribergh

,

Section Registrar

,

Having deliberated in private on 13 September 2001,

Delivers the following judgment, which was adopted on that date:

PROCEDURE

1.

The case originated in an application (no.

33831/96) against Italy lodged with the European Commission of Human Rights (“the Commission”) under former Article

25 of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms (“the Convention”) by an Italian national, Mrs G. Musiani Dagnini (“the applicant”), on 22 February 1996.

2.

The applicant was represented by Mr P. Ballerini Puviani, a lawyer practising in Bologna. The Italian Government (“the Government”) were represented by their Agent, Mr U. Leanza, and by their co-agent, Mr

V.

Esposito.

3.

The applicant complained about her prolonged inability - through lack of police assistance - to recover possession of her apartment and about the duration of the eviction proceedings.

4.

On 22 March 2001, after obtaining the parties’ observations, the Court declared the application admissible.

5.

On 6 July 2001, the applicant and the Agent of the Government respectively submitted formal declarations proposing a friendly settlement of the case.

THE FACTS

6.

The applicant is the owner of an apartment in Bologna, which she had let to E.M.

7.

In a writ served on the tenant on 27 February 1987, the applicant informed the tenant that she intended to terminate the lease on expiry of the term on 7 September 1987 and summoned him to appear before the Bologna Magistrate.

8.

By a decision of 11 March 1987, which was made enforceable on the same day, the Bologna Magistrate upheld the validity of the notice to quit and ordered that the premises be vacated by 7 September 1988. On an unidentified date, the applicant served notice on the tenant requiring him to vacate the premises.

9.

On 19 December 1989, she served notice on the tenant informing him that the order for possession would be enforced by a bailiff on 14 March 1990.

10.

Between 14 March 1990 and 11 October 1996, the bailiff made eighteen

attempts to recover possession. Each attempt proved unsuccessful, as, the applicant was not entitled to police assistance in enforcing the order for possession.

11.

In November 1996, the applicant repossessed the premises after having reached an agreement with the tenant.

THE LAW

12.

On 6 July 2001, the Court received the following declaration from the Government:

“I declare that the Government of Italy offer to pay 55,000,000

ITL to Mrs

Gabriella

Musiani Dagnini with a view to securing a friendly settlement of the application registered under no. 33831/96. This sum shall cover any pecuniary and non-pecuniary damage as well as costs, and it will be payable within three months starting from the notification of the judgment delivered by the Court pursuant to Article 39 of the European Convention on Human Rights. This payment will constitute the final resolution of the case.

This declaration does not entail any acknowledgement by the Government of a violation of the European Convention on Human Rights in the present case.

The Government further undertake not to request the reference of the case to the Grand Chamber under Article 43 § 1 of the Convention.”

13.

On 6 July 2001, the Court received the following declaration signed by the applicant:

“I note that the Government of Italy are prepared to pay a sum totalling 55,000,000

ITL covering both pecuniary and non-pecuniary damage and costs to Mrs

Gabriella

Musiani

Dagnini with a view to securing a friendly settlement of application no.

33831/96 pending before the Court.

I accept the proposal and waive any further claims in respect of Italy relating to the facts of this application. I declare that the case is definitely settled.

This declaration is made in the context of a friendly settlement which the Government and the applicant have reached.

I further undertake not to request the reference of the case to the Grand Chamber under Article 43 § 1 of the Convention.”

14.

The Court takes note of the agreement reached between the parties (Article 39 of the Convention). It is satisfied that the settlement is based on respect for human rights as defined in the Convention or its Protocols (Article

37

§

1

in

fine

of the Convention and Rule

62

§

3 of the Rules of Court).

15.

Accordingly, the case should be struck out of the list.

FOR THESE REASONS, THE COURT UNANIMOUSLY

1.

Decides

to strike the case out of the list;

2.

Takes note

of the parties’ undertaking not to request a rehearing of the case before the Grand Chamber.

Done in English, and notified in writing on 4 October 2001 pursuant to Rule 77 §§ 2 and 3 of the Rules of Court.

Erik

Fribergh

Christos

Rozakis

Registrar

President