CtEDO 04.10.2001 Auto

CASE OF MICUCCI v. ITALY

RESPONDENT
ITA
HOTĂRÂRE
04.10.2001
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Struck out of the list (friendly settlement)
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2001
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro
Citează această cauză
CASE OF MICUCCI v. ITALY (CtEDO, 2001)
HUDOC · oficial

SEGUNDA SECȚIUNE CAUZĂ DE MICUCCI c. ITALIA Cererea nr. 31922/96 AJUDEMENTUL (Resoluție a Franței) STRASBOURG 4 octombrie 2001 În cazul lui Micucci c. Italia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Secțiunea a doua), ședința ca o Cameră compusă din: Președintele C.L. Rozakis A.B. Baka Bonello doamna Tsatsa-Nikolovska Levits Kovler, judecători Raimondi ad hoc judecător și grefierul Fribergh După ce a deliberat în particular la 13 septembrie 2001, emite următoarea hotărâre, adoptată la data respectivă: PROCEDURA Cazul a fost originat într-o cerere (n. 31922/96) împotriva Italiei depusă la Comisia Europeană a Drepturilor Omului („Comisia”) în temeiul articolului anterior 25 din Convenția pentru Protecția Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale („Convenția”) de către un național italian, dna Teresa Micucci („reclamantul”), la 29 aprilie 1996. Reclamantul a fost reprezentat de dl P. Garetto, avocat care practică la Turin. Guvernul italian („ Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dl U. Leanza, și de co-agentul lor, dl V. Esposito. Reclamantul s-a plâns de incapacitatea ei prelungită - prin lipsa asistenței poliției - de a recupera posesia apartamentului ei și de durata procedurii de evacuare. La 22 martie 2001, după obținerea observațiilor părților, Curtea a declarat cererea admisibilă. La 27 iunie 2001 și la 25 iunie 2001, reclamantul și, respectiv, Agentul Guvernului au prezentat declarații formale care propun o soluționare prietenoasă a cazului. FACTE Reclamantul este proprietarul unui apartament din Turin, pe care l-a lăsat A.M.M. Într-o scrisoare a servit chiriașului la 18 septembrie 1990, ea a comunicat intenția ei de a încheia închiriere și a convocat chiriașul să apară în fața judecătorului Turin. La 22 noiembrie 1990, locatarul nu a reușit să apară în fața instanței și reclamantul a solicitat Magistratului să continue procedura în mod obișnuit. Prin decizia din 31 martie 1992, judecătorul Turin a permis cererea reclamantului și a ordonat ca sediile să fie vacante până la 31 ianuarie 1993. La 19 ianuarie 1993, reclamantul a făcut o declarație legală de a solicita urgenta cazare pentru fiul său. La 15 aprilie 1993, judecata de judecată a Turinului a fost făcută executivă. 10. La 3 iunie 1993, reclamantul a notificat locatarului care a solicitat să abandoneze sediul. 11. La 8 iunie 1993 a informat locatarul că ordinul de posesie va fi executat de către un judecător la 13 iulie 1993. 12. Între 13 iulie 1993 și 8 mai 1998, judecătorul a făcut treisprezece încercări de recuperare a posesiunii. Fiecare încercare s-a dovedit nefruntat, deoarece reclamantul nu a primit niciodată asistența poliției în aplicarea ordinului de posesie. 13. În 1998, reclamantul a recuperat posesia apartamentului ei. La 25 iunie 2001, Curtea a primit următoarea declarație de la Guvern: „Declar că Guvernul Italiei oferă să plătească 30.000.000 de ITL doamnei Teresa Micucci în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cererii înregistrate în temeiul nr. 31922/96. Această sumă acoperă orice prejudiciu material și moral, precum și costuri, și va fi plătită în termen de trei luni începând cu notificarea hotărârii pronunțate de Curte în conformitate cu art. 39 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Această plată va constitui rezoluția finală a cazului. Această declarație nu implică niciun atestare de către Guvern a unei încălcări a Convenției Europene a Drepturilor Omului în acest caz. Guvernul se angajează în continuare să nu solicite trimiterea cauzei către Marea Camera în temeiul articolului 43 § 1 din Convenție.” 15. La 27 iunie 2001, Curtea a primit următoarea declarație semnată de solicitant: „Not că guvernul Italiei este pregătit să plătească o sumă totală de 30 000 000 de ITL care acoperă atât prejudiciu material, cât și costuri pecuniare și costuri pentru doamna Teresa Micucci, în vederea asigurării unei soluționari prietenoase a cererii nr. 31922/96 pe care le aștepta Curtea. Accept propunerea și renunță la orice nouă afirmații referitoare la Italia în ceea ce privește faptele prezentei cereri. Declar că cazul este stabilit cu siguranță. Această declarație este făcută în contextul unei soluții prietenoase pe care guvernul și reclamantul le-au atins. În plus, mă asum să nu cer trimiterea cazului la Marea Camera în temeiul articolului 43 § 1 din Convenție după eliberarea hotărârii Curții.” 16. Curtea ia notă de acordul achiziționat între părți (art. 39 din Convenție). Este convins că soluționarea se bazează pe respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția sau în Protocolurile sale (articolul amenzii 17. În consecință, cazul ar trebui să fie eliminat din listă. Pentru aceste motive, TRIBUNALUL UNANIMOUS decide să scoată cazul din listă; ia notă de angajamentul părților de a nu solicita o recerere a cazului în fața Marei Camere. Erik Fribergh Christos Rozakis Președintele grefierului

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă