CtEDO 04.10.2001 Auto

CASE OF SERLENGA v. ITALY

RESPONDENT
ITA
HOTĂRÂRE
04.10.2001
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Struck out of the list (friendly settlement)
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2001
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro
Citează această cauză
CASE OF SERLENGA v. ITALY (CtEDO, 2001)
HUDOC · oficial

SEGUNDA SECȚIUNE CAUZĂ DE SERLENGA c. ITALIA Cererea nr.31927/96 AJUDMENTUL (Resoluție a Franței) STRASBOURG 4 octombrie 2001 În cazul Serlenga c. Italia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Secțiunea a doua), ședința în calitate de camera compusă din: C.L. Rozakis Președintele A.B. Baka Bonello doamna Tsatsa-Nikolovska Levits Kovler, judecător Raimondi ad hoc judecător și grefierul secțiunea Fribergh După ce a deliberat în particular la 13 septembrie 2001, emite următoarea hotărâre, adoptată la data respectivă: PROCEDURA Cazul a fost originat într-o cerere (n. 31927/96) împotriva Italiei depusă la Comisia Europeană a Drepturilor Omului („Comisia”) în temeiul articolului anterior 25 din Convenția pentru Protecția Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale („Convenția”) de un național italian, dl Serafino Serlenga („reclamantul”), la 7 martie 1996. Reclamantul a fost reprezentat de dl P. Garreto, avocat practicant la Turin. Guvernul italian („ Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dl U. Leanza, și de co-agentul lor, dl V. Esposito. Reclamantul s-a plâns de incapacitatea prelungită - prin lipsa asistenței poliției - de a recupera posesia apartamentului său și de durata procedurii de evacuare. La 22 martie 2001, după obținerea observațiilor părților, Curtea a declarat cererea admisibilă. La 11 iunie 2001 și la 25 iunie 2001, reclamantul și, respectiv, Agentul Guvernului au prezentat declarații formale care propun o soluționare prietenoasă a cazului. Reclamantul este proprietarul unui apartament din Turin, pe care l-a lăsat G.G. într-o scrisoare înregistrată din 19 martie 1990, reclamantul a informat chiriașul că intenționează să încheie închiriere la expirarea termenului la 31 octombrie 1990 și i-a cerut să abandoneze sediul până la data respectivă. Într-o scrisoare a servit chiriașului la 1 martie 1991, reclamantul a reiterat intenția sa de a încheia închiriere și a convocat chiriașul să apară în fața magistratului Turin. Prin decizia din 25 martie 1991, care a fost făcută executivă în aceeași zi, judecatorul Turin a susținut validitatea anunțului de a renunța și a ordonat ca sediile să fie vacante până la 25 martie 1992. La 17 septembrie 1992, reclamantul a făcut o declarație legală că a cerut urgent ca locație pentru fiul său. 10. La 23 septembrie 1992, el a notificat locatarului ce l-a obligat să abandoneze locația. 11. La 21 octombrie 1992, el a notificat locatarului informand-l că ordinul de posesie va fi executat de un judecător la 11 decembrie 1992. 12. Între 11 decembrie 1992 și 23 octombrie 1998, judecătorul a făcut optzeci de încercări de recuperare a posesiunii. Fiecare încercare s-a dovedit eșuată, deoarece reclamantul nu a fost niciodată acordat asistența poliției în aplicarea ordinului de posesie. 13. La începutul ianuarie 1999, chiriașul a evacuat sediul. La 25 iunie 2001, Curtea a primit următoarea declarație din partea Guvernului: „Declar că Guvernul Italiei oferă să plătească 30 000 000 de ITL dlui Serafino Serlenga în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cererii înregistrate în temeiul nr. 31927/96. Această sumă acoperă orice prejudiciu material și moral, precum și costuri, și va fi plătită în termen de trei luni începând cu notificarea hotărârii pronunțate de Curte în conformitate cu art. 39 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Această plată va constitui rezoluția finală a cazului. Această declarație nu implică niciun atestare de către Guvern a unei încălcări a Convenției Europene a Drepturilor Omului în acest caz. Guvernul se angajează în continuare să nu solicite trimiterea cauzei către Marea Camera în temeiul articolului 43 § 1 din Convenție.” 15. La 11 iunie 2001, Curtea a primit următoarea declarație semnată de solicitant: „Not că Guvernul Italiei este pregătit să plătească o sumă totală de 30 000 000 de ITL care acoperă atât prejudiciu material, cât și costuri pentru dl Serafino Serlenga, în vederea asigurării unei soluționari prietenoase a cererii nr. 31927/96 pe care le așteaptă Curtea. Accept propunerea și renunță la orice nouă afirmații referitoare la Italia în ceea ce privește faptele prezentei cereri. Declar că cazul este stabilit cu siguranță. Această declarație este făcută în contextul unei soluții prietenoase pe care guvernul și reclamantul le-au atins. În plus, mă asum să nu cer trimiterea cazului la Marea Camera în temeiul articolului 43 § 1 din Convenție după eliberarea hotărârii Curții.” 16. Curtea ia notă de acordul achiziționat între părți (art. 39 din Convenție). Este convins că soluționarea se bazează pe respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția sau în Protocolurile sale (articolul amenzii 17. În consecință, cazul ar trebui să fie eliminat din listă. Pentru aceste motive, TRIBUNALUL UNANIMOUS decide să scoată cazul din listă; ia notă de angajamentul părților de a nu solicita o recerere a cazului în fața Marei Camere. Erik Fribergh Christos Rozakis Președintele grefierului

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă