CASE OF GIROLAMI ZURLA v. ITALY

SEGUNDA SECȚIUNE CAUZĂ DE GIOLAMI ZURLA v. ITALY (Documentul nr. 32404/96) HOTĂRÂREA (Resoluție deFriend) STRASBOURG 4 octombrie 2001 În cazul Girolami Zurla v. Italia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Secțiunea a doua), ședința ca Camera compusă din: C.L. Rozakis Președintele A.B. Baka Bonello doamna Tsatsa-Nikolovska Levits Kovler, judecători Raimondi ad hoc judecător și grefierul secțiunii Fribergh După ce a deliberat în particular la 13 septembrie 2001, emite următoarea hotărâre, adoptată la data respectivă: PROCEDURA Cazul a fost originat într-o cerere (n. 32404/96) împotriva Italiei depusă la Comisia Europeană a Drepturilor Omului („Comisia”) în temeiul articolului anterior 25 din Convenția pentru Protecția Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale („Convenția”) de către un național italian, dna Gabriella Girolami Zurla („reclamantul”), la 9 iulie 1996. Reclamantul a fost reprezentat de dl B. Micolano, avocat practicant la Bologna. Guvernul italian („ Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dl U. Leanza, și de co-agentul lor, dl V. Esposito. Reclamantul s-a plâns de incapacitatea ei prelungită - prin lipsa asistenței poliției - de a recupera posesia apartamentului ei și de durata procedurii de evacuare. La 5 aprilie 2001, după obținerea observațiilor părților, Curtea a declarat cererea admisibilă. La 19 iunie 2001 și la 12 iulie 2001, reclamantul și, respectiv, Agentul Guvernului au prezentat declarații formale care propun o soluționare prietenoasă a cazului. FACTE Reclamantul este proprietarul unui apartament din Bologna, pe care l-a lăsat E.D.O. Într-o scrisoare a servit chiriașului la 11 iunie 1991, reclamantul i-a informat că intenționează să înceteze închirierea la expirarea termenului la 31 decembrie 1991 și a convocat-o să apară în fața judecătorului din Bologna. Prin decizia din 3 iulie 1991, care a fost făcută executivă în aceeași zi, Magistratul din Bologna a susținut validitatea anunțului de renunțare și a ordonat ca sediile să fie vacante până la 31 octombrie 1992. La 3 noiembrie 1992, reclamantul a notificat locatarului care o cere să abandoneze sediul. 10. La 20 noiembrie 1992, ea a notificat locatarului informand-o că ordinul de posesie va fi executat de un judecător la 21 ianuarie 1993. 11. Între 21 ianuarie 1993 și 14 noiembrie 1996, judecătorul a făcut șaisprezece încercări de recuperare a posesiunii. Fiecare încercare s-a dovedit a fi eșuată, deoarece, în temeiul dispozițiilor legale care prevăd scufundarea expulzării, reclamantul nu a avut dreptul la asistența poliției în aplicarea ordinului de posesie. 12. La sfârșitul lunii noiembrie 1996, chiriașul a evacuat sediul. La 13 iulie 2001, Curtea a primit următoarea declarație din partea Guvernului: „Declar că Guvernul Italiei oferă să plătească 20.000.000 de ITL doamnei Gabriella Girolami Zurla în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cererii înregistrate în temeiul nr. 32404/96. Această sumă acoperă orice prejudiciu material și moral, precum și costuri, și va fi plătită în termen de trei luni de la notificarea hotărârii pronunțate de Curte în conformitate cu art. 39 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Această plată va constitui rezoluția finală a cazului. Această declarație nu implică niciun atestare de către Guvern a unei încălcări a Convenției Europene a Drepturilor Omului în acest caz. Guvernul se angajează în continuare să nu solicite trimiterea cauzei către Marea Camera în temeiul articolului 43 § 1 din Convenție.” 14. La 29 iunie 2001, Curtea a primit următoarea declarație semnată de solicitant: „Not că Guvernul Italiei este pregătit să plătească o sumă totală de 20 000 000 de ITL care acoperă atât prejudiciu material, cât și costuri pecuniare și costuri pentru doamna Gabriella Girolami Zurla, în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cererii nr. 32404/96 în așteptare în fața Curții. Accept propunerea și renunță la orice nouă afirmații referitoare la Italia în ceea ce privește faptele prezentei cereri. Declar că cazul este stabilit cu siguranță. Această declarație este făcută în contextul unei soluții prietenoase pe care guvernul și reclamantul le-au atins. În plus, mă asum să nu cer trimiterea la Marea Camera în temeiul articolului 43 § 1 din Convenție după eliberarea hotărârii Curții.” 15. Curtea ia notă de acordul achiziționat între părți (art. 39 din Convenție). Este convins că soluția se bazează pe respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția sau în Protocolurile sale (articolul amenzii În consecință, cazul ar trebui să fie eliminat din listă. Pentru aceste motive, TRIBUNALUL UNANIMOUS decide să scoată cazul din listă; ia notă de angajamentul părților de a nu solicita o recerere a cazului în fața Marei Camere. Erik Fribergh Christos Rozakis Președintele grefierului

SECOND SECTION

CASE OF

GIROLAMI ZURLA v. ITALY

(Application no. 32404/96)

JUDGMENT

(Friendly Settlement)

STRASBOURG

4 October 2001

In the case of Girolami Zurla v. Italy,

The European Court of Human Rights (Second Section), sitting as a Chamber composed of:

Mr

C.L.

Rozakis

,

President

,

Mr

A.B.

Baka

,

Mr

G.

Bonello

,

Mrs

M.

Tsatsa-Nikolovska

,

Mr

E.

Levits

,

Mr

A.

Kovler,

judges

,

Mr

G.

Raimondi

,

ad hoc

judge

,

and

Mr

E.

Fribergh

,

Section Registrar

,

Having deliberated in private on 13 September 2001,

Delivers the following judgment, which was adopted on that date:

PROCEDURE

1.

The case originated in an application (no.

32404/96) against Italy lodged with the European Commission of Human Rights (“the Commission”) under former Article

25 of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms (“the Convention”) by an Italian national, Mrs Gabriella Girolami Zurla (“the applicant”), on 9 July 1996.

2.

The applicant was represented by Mr B. Micolano, a lawyer practising in Bologna. The Italian Government (“the Government”) were represented by their Agent, Mr U. Leanza, and by their co-agent, Mr

V. Esposito.

3.

The applicant complained about her prolonged inability - through lack of police assistance - to recover possession of her apartment and about the duration of the eviction proceedings.

4.

On 5 April 2001, after obtaining the parties’ observations, the Court declared the application admissible.

5.

On 19 June 2001 and on 12 July 2001, the applicant and the Agent of the Government respectively submitted formal declarations proposing a friendly settlement of the case.

THE FACTS

6.

The applicant is the owner of an apartment in Bologna, which she had let to E.D.O.

7.

In a writ served on the tenant on 11 June 1991, the applicant informed her that she intended to terminate the lease on expiry of the term on 31

December 1991 and summoned her to appear before the Bologna Magistrate.

8.

By a decision of 3 July 1991, which was made enforceable on the same day, the Bologna Magistrate upheld the validity of the notice to quit and ordered that the premises be vacated by 31 October 1992.

9.

On 3 November 1992, the applicant served notice on the tenant requiring her to vacate the premises.

10.

On 20 November 1992, she served notice on the tenant informing her that the order for possession would be enforced by a bailiff on 21

January 1993.

11.

Between 21 January 1993 and 14 November 1996, the bailiff made sixteen attempts to recover possession. Each attempt proved unsuccessful, as, under the statutory provisions providing for the staggering of evictions, the applicant was not entitled to police assistance in enforcing the order for possession.

12.

At the end of November 1996, the tenant vacated the premises.

THE LAW

13.

On 13 July 2001, the Court received the following declaration from the Government:

“I declare that the Government of Italy offer to pay 20,000,000

ITL to Mrs

Gabriella

Girolami Zurla with a view to securing a friendly settlement of the application registered under no. 32404/96. This sum shall cover any pecuniary and non-pecuniary damage as well as costs, and it will be payable within three months starting from the notification of the judgment delivered by the Court pursuant to Article 39 of the European Convention on Human Rights. This payment will constitute the final resolution of the case.

This declaration does not entail any acknowledgement by the Government of a violation of the European Convention on Human Rights in the present case.

The Government further undertake not to request the reference of the case to the Grand Chamber under Article 43 § 1 of the Convention.”

14.

On 29 June 2001, the Court received the following declaration signed by the applicant:

“I note that the Government of Italy are prepared to pay a sum totalling 20,000,000

ITL covering both pecuniary and non-pecuniary damage and costs to Mrs

Gabriella

Girolami

Zurla with a view to securing a friendly settlement of application no.

32404/96 pending before the Court.

I accept the proposal and waive any further claims in respect of Italy relating to the facts of this application. I declare that the case is definitely settled.

This declaration is made in the context of a friendly settlement which the Government and the applicant have reached.

I further undertake not to request the reference of the case to the Grand Chamber under Article 43 § 1 of the Convention after the delivery of the Court’s judgment.”

15.

The Court takes note of the agreement reached between the parties (Article 39 of the Convention). It is satisfied that the settlement is based on respect for human rights as defined in the Convention or its Protocols (Article

37

§

1

in

fine

of the Convention and Rule

62

§

3 of the Rules of Court).

16.

Accordingly, the case should be struck out of the list.

FOR THESE REASONS, THE COURT UNANIMOUSLY

1.

Decides

to strike the case out of the list;

2.

Takes note

of the parties’ undertaking not to request a rehearing of the case before the Grand Chamber.

Done in English, and notified in writing on 4 October 2001 pursuant to Rule 77 §§ 2 and 3 of the Rules of Court.

Erik

Fribergh

Christos

Rozakis

Registrar

President