CtEDO 01.03.2001 Auto

CASE OF GIMIGLIANO v. ITALY

RESPONDENT
ITA
HOTĂRÂRE
01.03.2001
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Struck out of the list (friendly settlement)
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2001
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro
Citează această cauză
CASE OF GIMIGLIANO v. ITALY (CtEDO, 2001)
HUDOC · oficial

SEGUNDA SECȚIUNE CAUZĂ DE GIMIGLIANO c. ITALIA Cererea nr.30918/96 AJUDMENTUL (Resoluție în adevăr) STRASBOURG 1 martie 2001 În cazul Gimigliano c. Italia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A doua secțiune), ședința ca Cameră compusă din: C.L. Rozakis Președintele A.B. Baka Conforti Lorenzen Doamna Tsatsa-Nikolovska Levits Judecătorii Kovler și grefierul secțiunii Fribergh După deliberarea în particular la 8 februarie 2001, pronunța următoarea hotărâre, care a fost adoptată la data respectivă: PROCEDURA Cazul a fost originat într-o cerere (n. 30918/96) împotriva Italiei depusă la Comisia Europeană a Drepturilor Omului („Comisia”) în temeiul articolului anterior 25 din Convenția pentru Protecția Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale („Convenția”) de către un național italian, dna Annalisa Gimigliano („reclamantul”), la 13 noiembrie 1995. Reclamantul a fost reprezentat de N. și M. Gimigliano, avocați care practică în Catanzaro. Guvernul italian („ Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dl U. Leanza, și de co-agentul lor, dl Esposito. Reclamantul s-a plâns de incapacitatea ei prelungită - prin lipsa asistenței poliției - de a recupera posesia apartamentului ei și de durata procedurii de evacuare. La 22 iunie 2000, după obținerea observațiilor părților, Curtea a declarat cererea admisibilă. La 21 decembrie 2000 și la 20 decembrie 2000, reclamantul și, respectiv, Agentul Guvernului au prezentat declarații formale care propun o soluționare prietenoasă a cazului. Reclamantul este proprietarul unui apartament din Florența, pe care l-a lăsat N.B. și M.L. într-o scrisoare servită la chiriași la 26 iulie 1986, reclamantul le-a informat că intenționează să încheie închiriere la expirarea termenului la 31 decembrie 1986 și le-a convocat să apară la Jurisprudența Florenței. Prin decizia din 13 octombrie 1986, care a fost pusă în aplicare la 23 decembrie 1986. Octombrie 1986, Magistratul Florenței a susținut valabilitatea anunțului de renunțare și a ordonat ca sediul să fie evacuat până la 30 iunie 1988. La 9 martie 1989, reclamantul a făcut o declarație legală de a solicita urgentă ca sediul ca cazare pentru ea. La 12 mai 1989, reclamantul a notificat chiriașii care le-au cerut să părăsească sediul. La 31 mai 1989, a informat chiriașii că ordinul de posesie va fi executat de un judecător la 15 iunie 1989. 10. Între 15 iunie 1989 și 13 noiembrie 1996, judecătorul a făcut 19 Fiecare încercare s-a dovedit a fi eșuată, deoarece reclamantul nu a fost niciodată acordată asistența poliției în aplicarea ordinului de posesie. 11. La 7 decembrie 1996, reclamantul a reușit apartamentul cu ajutorul poliției. HOTĂRÂREA 12. La 21 decembrie 2000, Curtea a primit următoarea declarație de la Guvern: „Declar că guvernul Italiei oferă 26 000 000 de ITL doamnei Annalisa GIMIGLIANO în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cererii înregistrate în temeiul nr. 30918/96. Această sumă acoperă orice prejudiciu material și moral, precum și costuri, și va fi plătită imediat după notificarea hotărârii pronunțate de Curte în temeiul articolului 39 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Această plată va constitui rezoluția finală a cazului. Această declarație nu implică niciun atestare de către Guvern a unei încălcări a Convenției Europene a Drepturilor Omului în acest caz. Guvernul se angajează în continuare să nu solicite trimiterea cazului către Marea Camera în temeiul articolului 43 § 1 din Convenție.” 13. La 21 decembrie 2000, Curtea a primit următoarea declarație semnată de reclamant: „Not că Guvernul Italiei este pregătit să plătească o sumă totală de 26 000 000 de ITL care acoperă atât prejudiciu material, cât și costuri pecuniare și costuri pentru doamna Annalisa GIMIGLIANO, în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cererii nr. 30918/96 pe care le așteaptă Curtea. Accept propunerea și renunță la orice nouă afirmații referitoare la Italia în ceea ce privește faptele prezentei cereri. Declar că cazul este stabilit cu siguranță. Această declarație este făcută în contextul unei soluții prietenoase pe care guvernul și reclamantul le-au atins. În plus, mă asum să nu cer trimiterea cazului la Marea Camera în temeiul articolului 43 § 1 din Convenție după eliberarea hotărârii Curții.” 14. Curtea ia notă de acordul achiziționat între părți (art. 39 din Convenție). Este convins că soluționarea se bazează pe respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția sau în Protocolurile sale (articolul amenzii Convenția și art. 3 din Regulamentul Curții). 15. În consecință, cazul ar trebui să fie eliminat din listă. Pentru aceste motive, TRIBUNALUL UNANIMOUS decide să scoată cazul din listă; ia notă de angajamentul părților de a nu solicita o recerere a cazului în fața Marei Camere. Erik Fribergh Christos Rozakis Președintele grefierului

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă