PRIMEI SECȚIUNI CAUZĂ DE JAKOLA c. SUEDEN Cererea nr. 32531/96 AJUDMENTUL ÎNTREGAREA STRASBOURG 6 martie 2001 În cazul Jakola c. Suedia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (prima secțiune), ședința ca Cameră compusă din: dna Thomassen Președintele dnei Palm Gaukur Jörundsson Türmen Bîrsan Casadevall Maruste judecători și secretarul Secțiunii O’Boyle, având deliberat în particular la 13 Februarie 2001, emite următoarea hotărâre, adoptată la ultima dată menționată: PROCEDURA Cazul a apărut într-o cerere (n. 32531/96) împotriva Suediei depusă la Comisia Europeană a Drepturilor Omului („Comisia”) în temeiul articolului anterior 25 din Convenția pentru Protecția Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale („Convenția”) de către un național finlandez, dna Aune Jakola („reclamantul”), la 15 mai 1996. Reclamantul a fost reprezentat de dl P. Stadig, avocat care practică în Stockholm, Suedia. Guvernul suedez (“ Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dna E. Jagander, a Ministerului Afacerilor Externe. Reclamantul s-a plâns, printre altele , că a fost victimă de o încălcare a articolului 6 din Convenție prin faptul că a fost refuzată o ședință orală în fața instanțelor naționale. În temeiul articolului 6 din Convenție, reclamantul s-a plâns, de asemenea, că instanțele sunt parțiale și procedurile nejustificate, având în vedere că în hotărârile lor instanțele nu au luat în considerare un certificat invocat de către președintele filialei sindicale locale și un articol într-un document sindical. Prin urmare, concluziile instanțelor au fost presupuse arbitrare și ilegale. În urma comunicării cererii către Guvern de către Comisie, cazul a fost transferat Curții la 1 noiembrie 1998 în temeiul articolului 5 § 2 din Protocolul nr. 11 la Convenție. La 4 mai În anul 2000, după ce au obținut observațiile părților, Curtea a declarat că cererea este admisibilă în ceea ce privește plângerea privind lipsa unei ședințe orale. La 6 decembrie 2000 și la 8 decembrie 2000 reprezentantul reclamantului și, respectiv, agentul Guvernului au prezentat declarații oficiale care acceptă o soluționare prietenoasă a cazului. FACTE Reclamantul a solicitat compensație pentru un prejudiciu industrial în temeiul capitolului 3, secțiunea 1 din Legea privind asigurarea accidentelor de muncă (lagen om arbetsskadeförsäkring La 14 noiembrie 1991, Oficiul de Asigurare Socială (försäkringskassan; denumit în continuare „Oficiul”) a respins cererea, având în vedere faptul că durerile reclamantului nu au fost legate de activitatea ei. ) din județul de Stockholm. Ea a prezentat un certificat de către președintele filialei sindicale locale, indicând numărul lucrătorilor care suferă de leziuni similare la locul de muncă al reclamantului. Ea nu a solicitat o audiere orală și instanța nu a deținut una dintre propunerile sale. Prin hotărârea din 28 octombrie 1992, Curtea Administrativă a Județeanului a respins recursul, având în vedere certificatele medicale și alte dovezi în acest caz. Reclamantul a apelat apoi la Curtea Administrativă de Apel (Kammarrätten ) la Stockholm, care solicită acum o audiere orală și că martorii să fie examinați. La 12 octombrie 1993, instanța a respins cererea de o audiere orală, exprimând următoarele motive: „Procedura dinaintea [cortului] constă într-o procedură scrisă. Potrivit secțiunii 9 din Legea de procedură a Curții Administrative, procedura poate include o audiere orală cu privire la o anumită chestiune, atunci când există motive de a presupune că o astfel de măsură ar fi în avantajul procedurii sau că este promovată o decizie rapidă a cazului. O audiere orală se efectuează la cererea unei părți individuale la caz, dacă o astfel de audiere nu este inutile și nu există motive speciale împotriva acesteia. [Jurnalul], având în vedere obiectul în cauză și faptele disponibile în acest caz, constată că o audiere orală este inutile și respinge cererea de o astfel de audiere. [Reclamantul] este invitat să prezinte observațiile sale finale scrise în acest caz în termen de o lună de la primirea prezentei decizii. O decizie în acest caz poate fi luată în ciuda nerespectării [aceștia] observații scrise.” 10. Reclamantul a afirmat că instanța nu a fost imparțială în cazul în care nu a efectuat o audiere orală și a examinat martorul propus. De asemenea, a prezentat un supliment la certificat de către președintele filialei uniunii locale. 11. La 28 martie 1995, Curtea Administrativă de Apel a constatat că încă nu există motive pentru a desfășura o audiere orală și a respins recursul reclamantului. 12. Reclamantul a solicitat Curtea Supremă de Asigurări Sociale (Försäkringsöverdomstolen Ea solicită din nou o audiere orală și o examinare a martorilor sau a unui expert medical și a declarat că, dacă aceaceasta a fost refuzată, instanța nu ar fi imparțială. 13. Prin scrisoarea din 2 iunie 1995, Curtea Supremă de Asigurări Sociale a informat reclamantul că probabil nu va avea o audiere orală în acest caz. Ea a primit posibilitatea de a prezenta observații suplimentare în scris cu privire la problema concediului de recurs. În urma unei reforme a justiției, Curtea Supremă de Asigurări Sociale a încetat să existe și apelul reclamantului a fost transferat Curții Supreme de Administrație (Regeringsrätten 14. Prin scrisoarea din 15 septembrie 1995, Curtea Supremă de Administrație a informat reclamantul că nu intenționează să desfășoare o audiere orală sau să efectueze orice anchetă suplimentară de oficiu . Ea a primit, de asemenea, posibilitatea de a prezenta observații suplimentare în scris. 15. La 9 aprilie 1996, Curtea Supremă de Administrație a refuzat reclamantul să permită recursul. La 8 și 11 decembrie 2000, Curtea a primit următoarea declarație de la reprezentantul reclamantului și, respectiv, de la Guvern: „La 4 mai 2000, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a declarat parțial admisibilă și parțial inadmisibilă cererea nr. 32531/96 depusă de Aune Jakola împotriva Suedia. Guvernul suedez și reclamantul au ajuns acum la următoarea soluție prietenoasă, pe baza respectului drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția Europeană pentru Protecția Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, pentru a pune capăt procedurii în fața Curții. Guvernul va plăti, ex grația , suma de 35 000 SEK reclamantului. Reclamantul declară că nu are alte cereri asupra statului suedez pe baza faptelor cererii de mai sus. Guvernul și reclamantul se angajează să nu solicite trimiterea cauzei către Marea Camera în temeiul articolului 43 § 1 din Convenție după eliberarea hotărârii Curții. Stockholm, 7 decembrie 2000 Stockholm, 7 decembrie 2000 (Signé) Eva Jagander Per Stadig Agent al avocatului suedez pentru Guvernul solicitant” 17. Această decontare a fost aprobată de guvernul suedez la 11 ianuarie 2001. 18. Curtea ia act de acordul achiziționat între părți (art. 39 din Convenție) și este convins că soluția se bazează pe respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenție sau în protocolele sale (articolul amendă al Convenției și art. 3 din Regulile Curții). 19. Prin urmare, situația ar trebui eliminată din listă. ia notă de angajamentul părților de a nu solicita o reexaminare a cazului în fața Marei Camere. Efectuat în limba engleză și notificat în scris la 6 martie 2001, în conformitate cu art. 77 §§ 2 și 3 din Regulamentul de procedură. Președintele grefierului Michael O’Boyle Wilhelmina Thomassen
FIRST SECTION
v. SWEDEN
(
Application no. 32531/96
)
JUDGMENT
Friendly Settlement
6 March 2001
In the case of Jakola v. Sweden,
The European Court of Human Rights (First Section), sitting as a Chamber composed of:
Mrs
W.
Thomassen
,
President
,
Mrs
E.
Palm
,
Mr
Gaukur
Jörundsson
,
Mr
R.
Türmen
,
Mr
C.
Bîrsan
,
Mr
J.
Casadevall
,
Mr
R.
Maruste
,
judges
,
and
Mr
M.
O’Boyle
,
Section Registrar
,
Having deliberated in private on 13
February 2001,
Delivers the following judgment, which was adopted on the last
‑
mentioned date:
1.
The case originated in an application (no.
32531/96) against Sweden lodged with the European Commission of Human Rights (“the Commission”) under former Article
25 of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms (“the Convention”) by a Finnish national, Ms Aune Jakola (“the applicant”), on 15 May 1996.
2.
The applicant was represented by Mr P. Stadig, a lawyer practising in Stockholm, Sweden. The Swedish Government (“the Government”) were represented by their Agent, Ms E. Jagander, of the Ministry for Foreign Affairs.
3.
The applicant complained,
inter alia
, that she had been a victim of a violation of Article 6 of the Convention in that she was denied an oral hearing before the national courts.
Under Article 6 of the Convention the applicant also complained that the courts were partial and the proceedings unfair, given that in their judgments the courts failed to consider an invoked certificate by the chairman of the local union branch and an article in a trade union paper. Consequently, the courts’ conclusions were allegedly arbitrary and unlawful.
4.
Following communication of the application to the Government by the Commission, the case was transferred to the Court on 1 November 1998 by virtue of Article 5 § 2 of Protocol No.
11 to the Convention. On 4
May
2000, having obtained the parties’ observations, the Court declared the application admissible in so far as it concerned the complaint about the lack of an oral hearing. The applicant’s further complaint was declared inadmissible.
5.
On 6 December 2000 and on 8 December 2000 the applicant’s representative and the Agent of the Government respectively submitted formal declarations accepting a friendly settlement of the case.
6.
The applicant requested compensation for an industrial injury under Chapter 3, Section 1 of the Work Accident Insurance Act (
lagen om arbetsskadeförsäkring
). On 14 November 1991 the Social Insurance Office (
försäkringskassan
; hereinafter “the Office”) rejected the application, considering that the applicant’s pains were not related to her work.
7.
The applicant appealed to the County Administrative Court (
länsrätten
) of the County of Stockholm. She submitted a certificate by the chairman of the local union branch, indicating the number of workers suffering from similar injuries at the applicant’s workplace. She did not request an oral hearing and the court did not hold one of its own motion.
8.
By a judgment of 28 October 1992 the County Administrative Court rejected the appeal, having regard to medical certificates and other evidence in the case.
9.
The applicant then appealed to the Administrative Court of Appeal (
kammarrätten
) in Stockholm, now requesting that an oral hearing be held and that witnesses be examined. On 12 October 1993 the court rejected the request for an oral hearing, giving the following reasons:
“The proceedings before the [court] consist of a written procedure. According to Section
9 of the Administrative Court Procedure Act, the proceedings may include an oral hearing with regard to a certain issue, when there is reason to assume that such a measure would be to the advantage of the proceedings or that a rapid determination of the case is promoted. An oral hearing shall take place at the request of an individual party to the case, if such a hearing is not unnecessary and there are no particular reasons against it.
The [court], having regard to the subject-matter at issue and the facts available in the case, finds that an oral hearing is unnecessary and rejects the request for such a hearing. [The applicant] is invited to submit her final written observations in the case within one month after receipt of this decision.
A decision in the case can be made notwithstanding failure to submit [such] written observations.”
10.
In response, the applicant alleged that the court was not impartial if it did not hold an oral hearing and examine the proposed witness. She also submitted a supplement to the certificate by the chairman of the local union branch.
11.
On 28 March 1995 the Administrative Court of Appeal found that there was still no reason to hold an oral hearing and rejected the applicant’s appeal.
12.
The applicant requested the Supreme Social Insurance Court (
Försäkringsöverdomstolen
) to grant leave to appeal. She again requested that an oral hearing be held and that witnesses or a medical expert be examined and stated that, if this was refused, the court would not be impartial.
13.
By a letter of 2 June 1995 the Supreme Social Insurance Court informed the applicant that it would probably not hold an oral hearing in the case. She was given the opportunity to submit further observations in writing on the question of leave to appeal. Subsequently, as a result of a reform of the judiciary, the Supreme Social Insurance Court ceased to exist and the applicant’s appeal was transferred to the Supreme Administrative Court (
Regeringsrätten
).
14.
By a letter of 15 September 1995 the Supreme Administrative Court informed the applicant that it did not intend to hold an oral hearing or carry out any further investigation
ex
officio
. She was also given the opportunity to submit further observations in writing.
15.
On 9 April 1996 the Supreme Administrative Court refused the applicant leave to appeal.
16.
On 8 and 11 December 2000 the Court received the following declaration from the applicant’s representative and the Government, respectively:
“On 4 May 2000 the European Court of Human Rights declared partly admissible and partly inadmissible application no. 32531/96 lodged by Aune Jakola against Sweden.
The Swedish Government and the applicant have now reached the following friendly settlement, on the basis of respect for human rights as defined in the European Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms, in order to terminate the proceedings before the Court.
a)
The Government will pay,
ex gratia
, the sum of SEK 35,000 to the applicant.
b)
The applicant declares that she has no further claims on the Swedish State based on the facts of the above application.
c)
The Government and the applicant undertake not to request the reference of the case to the Grand Chamber under Article 43 § 1 of the Convention after the delivery of the Court’s judgment.
This settlement is dependent upon the formal approval of the Swedish Government at a Cabinet meeting.
Stockholm, 7 December 2000
Stockholm, 7 December 2000
(Signed)
(Signed)
Eva Jagander
Per Stadig
Agent of the Swedish
Counsel for the Applicant
Government”
17.
This settlement was approved by the Swedish Government on 11
January 2001.
18.
The Court takes note of the agreement reached between the parties (Article 39 of the Convention). It is satisfied that the settlement is based on respect for human rights as defined in the Convention or its Protocols (Article
37
§
1
in
fine
of the Convention and Rule
62
§
3 of the Rules of Court).
19.
Accordingly, the case should be struck out of the list.
1.
Decides
to strike the case out of the list;
2.
Takes note
of the parties’ undertaking not to request a rehearing of the case before the Grand Chamber.
Done in English, and notified in writing on 6
March 2001, pursuant to Rule 77 §§
2 and 3 of the Rules of Court.
Michael
O’Boyle
Wilhelmina
Thomassen
Registrar
President